EVENIMENTE
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII OCTOMBRIE 2024
LA MUZEUL DE STIINTELE NATURII ESTE
Muflonul european (Ovis ammon musimon)
Muflonul, numit și oaie sălbatică, face parte din ordinul Artiodactyla, familia Bovidae. Este singurul reprezentant al oilor sălbatice din Europa. Aspectul general al muflonului este asemănător cu cel al berbecului. Masculul are coarne inelate, puternice și răsucite. Acestea cresc în spirală odată cu vârsta animalului, putând ajunge până la 90 de cm. Femela poartă uneori coarne, mai mici, de până la 10–15 cm. Copita este la fel cu cea a oii domestice.
Biotopul favorabil îl constituie pădurile cu întindere mare, de cel puțin 1000 de hectare, din regiunea de dealuri înalte, de preferință cu sol stâncos, uscat.
Este un animal erbivor, cu activitate crepusculară și nocturnă, având toate simțurile foarte bine dezvoltate.
Muflonul european are lungimea corpului de aproximativ 130 cm, coada de 3–6 cm și înălțimea la greabăn de 60–80 cm. Poate face salturi de 2 m înălțime și 3–4 m lungime.
Muflonii trăiesc în cârduri mixte, iar când păşunează se comportă asemenea oilor domestice.
Împerecherea are loc, de regulă, în perioada octombrie-noiembrie, iar după cca. 22 de săptămâni femela se retrage singură, în locuri ascunse și fată unul sau, mai rar, doi miei.
Dușmanii muflonului sunt: lupul, râsul, șacalul, câinele hoinar și vulpea pentru miei.
Longevitatea în mediul natural este de 15 – 20 ani.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
VERNISAJ
EXPOZIȚIE TEMPORARĂ DE FOTOGRAFIE
„SUNET ȘI CULOARE ÎN LUMEA PĂSĂRILOR – PĂSĂRI DE LÂNGĂ NOI”
În data de 27 septembrie 2024, a avut loc, la Vivariu, vernisajul expoziției temporare de fotografie „Sunet și culoare în lumea păsărilor – Păsări de lângă noi”. Prin intermediul acestei expoziții fotografice sunt prezentate publicului specii de păsări cunoscute, sau mai puțin cunoscute. Sunt ilustrate varietăţi spectaculoase prin aspectul penajului obținute prin încrucișări ale canarului domestic (Serinus canaria). Un loc la fel de important îl ocupă și secțiunea dedicată papagalilor, specii de păsări foarte apreciate de crescători atât prin colorit cât și prin capacitatea lor de a repeta cuvintele rostite. Un al treilea grup de păsări evidențiate în cadrul expoziției sunt cele denumite generic „cinteze″ care numără 446 specii la nivel mondial, unele fiind exclusiv sălbatice, în timp ce altele pot fi ținute în captivitate.
În ciclul de viaţă al acestei plante se succed mai multe stadii de dezvoltare. Această brânduşă înfloreşte toamna (în septembrie-octombrie), floarea luând naştere dintr-un bulbotuber care conţine substanţe nutritive, în special amidon. În primăvara următoare, la suprafața solului, apar frunzele concomitent cu fructul numit capsulă (în mai – iunie).
Brânduşa de toamnă este una dintre cele mai otrăvitoare plante din ţara noastră şi poate fi mortală pentru oameni chiar dacă este ingerată în cantităţi mici. Toxicitatea acesteia este dată de un alcaloid puternic, numit colchicină (denumită şi „arsenic vegetal”). În funcţie de dozaj, brânduşa de toamnă poate fi considerată atât medicament cât şi otravă. În scop fitoterapeutic se folosesc seminţele în deplina lor maturitate şi bulbotuberculul. Proprietăţile şi calităţile curative ale plantei erau cunoscute din vechime pentru tratarea reumatismului şi a gutei. În zilele noastre colchicinei i s-au atribuit și alte întrebuințări, fiind utilizată în lucrările de cercetare genetică, deoarece această substanţă naturală, are capacitatea de a împiedica diviziunea celulară (etapele acesteia pot fi identificate la microscop). Colchicina este agentul cel mai folosit pentru determinarea cariotipului (formula cromozomială care descrie numărul cromozomilor unei specii).
Brânduşa de toamnă este decorativă în grădini prin frumuseţea şi delicateţea florilor atunci când majoritatea celorlalte specii și-au finalizat deja dezvoltarea.
Material realizat de muzeograf dr. Ardei Irina-Mădălina.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE 2024 LA MUZEUL DE ȘTIINȚELE NATURII
Brânduşa de toamnă (Colchicum autumnale L.)
Este o specie erbacee perenă cu o înălţime de până la 45 cm, din familia Colchicaceae, originară din Europa Centrală şi de Sud, Nordul Africii şi Caucaz. În țara noastră crește sub formă de pâlcuri dese, prin fâneţe, livezi, poieni din regiunea montană până la câmpie.
În pământ, prezintă un bulbotuber (cu sau fără rădăcini dezvoltate în timpul înfloririi) voluminos, ovoidal, acoperit cu tunici: cele externe brun-negricioase, iar cea din interior castaniu-roşcată. Toate aceste tunici se prelungesc cu un gât lung. Frunzele sunt mari, liniar-lanceolate şi apar primăvara pe o tulpină foarte scurtă, dezvoltându-se odată cu capsula (fructul). În faza de înflorire, frunzele lipsesc. Floarea cu formă de cupă roz-liliachie este alcătuită din 6 tepale unite în partea inferioară, formând un tub lung care înconjoară ovarul ataşat de bulbotuber în subteran. Fructele sunt capsule triloculare cu pereţii moi, de culoare brună la maturitate, voluminoase, alungite care se deschid prin trei valve. Semințele sunt brun-negricioase și aproape sferice. Ele sunt acoperite de o substanţă lipicioasă care permite aderarea acestora de labele animalelor, fiind „transportate” în locuri mai îndepărtate unde se vor dezvolta noi plante.
În ciclul de viaţă al acestei plante se succed mai multe stadii de dezvoltare. Această brânduşă înfloreşte toamna (în septembrie-octombrie), floarea luând naştere dintr-un bulbotuber care conţine substanţe nutritive, în special amidon. În primăvara următoare, la suprafața solului, apar frunzele concomitent cu fructul numit capsulă (în mai – iunie).
Brânduşa de toamnă este una dintre cele mai otrăvitoare plante din ţara noastră şi poate fi mortală pentru oameni chiar dacă este ingerată în cantităţi mici. Toxicitatea acesteia este dată de un alcaloid puternic, numit colchicină (denumită şi „arsenic vegetal”). În funcţie de dozaj, brânduşa de toamnă poate fi considerată atât medicament cât şi otravă. În scop fitoterapeutic se folosesc seminţele în deplina lor maturitate şi bulbotuberculul. Proprietăţile şi calităţile curative ale plantei erau cunoscute din vechime pentru tratarea reumatismului şi a gutei. În zilele noastre colchicinei i s-au atribuit și alte întrebuințări, fiind utilizată în lucrările de cercetare genetică, deoarece această substanţă naturală, are capacitatea de a împiedica diviziunea celulară (etapele acesteia pot fi identificate la microscop). Colchicina este agentul cel mai folosit pentru determinarea cariotipului (formula cromozomială care descrie numărul cromozomilor unei specii).
Brânduşa de toamnă este decorativă în grădini prin frumuseţea şi delicateţea florilor atunci când majoritatea celorlalte specii și-au finalizat deja dezvoltarea.
Material realizat de muzeograf dr. Ardei Irina-Mădălina.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE 2024 LA VIVARIU
Porumbelul gulerat (Columba livia f. domestica)
Această rasă de porumbei aparţine grupului porumbeilor de frumuseţe, aspect confirmat atât de postura cât şi de forma penajului, caracteristicile importante din înfăţişarea unui porumbel gulerat fiind ţinuta şi lungimea neobişnuită a penelor gâtului, care prin dispunerea lor alcătuiesc o structură mare, rotundă, ce-i ascund capul şi gâtul.
Cea mai răspândită denumire a rasei este cea utilizată de vorbitorii de limba engleză "Jacobin Pigeon"- în română "Porumbei Iacobini", mai sunt numiţi şi "Capucin" pentru vorbitorii de limbă franceză „Perückentaube” de germani şi „Raadsher” de către belgieni şi olandezi, denumirea îşi are originea în asemănarea porumbeilor din aceasta rasă cu îmbrăcămintea călugărilor (sutane cu gluga) din ordinul iacobinilor. Rasa mai este cunoscuta şi sub denumirea de "Maria Stuart", denumire data de simpatia cunoscută a reginei Victoria, care a ocupat tronul a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei intre 1837-1901, faţă de această rasă şi care obişnuia să facă schimb de porumbei cu nobilii englezi din acele vremuri.
La porumbeii guleraţi sunt cunoscute cel puţin 14 culori ale penajului: alb, negru, roşu, galben, albastru, guț, crem, indigo, pământiu, maro, castaniu, argintiu, andaluzian şi câteva combinaţii ale acestor culori cu albul (pestriţ pe negru, pestriţ pe galben, pe roşu, etc).
Material realizat de dr. Burghelea Costel.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
ȘCOALA DE VARĂ PENTRU COPII
„MINI ASTRONOMIE PRACTICĂ”
07 - 09 august 2024
Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău vă invită să participați la prima ediție a Școlii de vară cu tematică de astronomie „Mini-Astronomie practică", organizată la sediul Observatorului Astronomic „Victor Anestin” în perioada 07 - 09 august 2024.
Pe parcursul celor 3 zile copiii vor desfășura activități practice, vor face observații astronomice, vor participa la ghidaje în expozițiile Observatorului Astronomic și vor viziona spectacole în sala de planetariu.
Activitățile din cadrul școlii de vară sunt adresate copiilor cu vârste cuprinse între 8 și 14 ani.
Numărul maxim de participanți: 25
PROGRAM
7 august orele 10:00 - 13:00
- deschiderea Școlii de vară de astronomie (înscrierea participanţilor şi prezentarea programului);
- ghidaj în expoziția „Sistemul Solar”;
- vizionarea spectacolului de planetariu „Satelix”;
- construirea machetei unei căști de astronaut.
8 august orele 10:00 - 13:00
- ghidaj în expoziția „Astronautica”;
- vizionarea spectacolului de planetariu „Partea întunecată a luminii”;
- observații astronomice asupra Soarelui (în condițiile în care cerul va fi senin);
- construirea machetei unui astronaut.
9 august orele 21:00 – 22:30
- identificarea constelațiilor pe bolta cerească (de pe terasa panoramică);
- observații astronomice asupra Lunii prin instrumente astronomice (în condițiile în care cerul va fi senin);
- acordarea diplomelor de participare.
Vă așteptăm cu drag !
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII AUGUST 2024 LA MUZEUL DE ȘTIINȚELE NATURII
Vânătorul din Sud (Australovenator wintonensis)
Exponatul lunii august la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” din Bacău este reprezentat de către Austrovenator. Prădător de vârf al ecosistemului său, acest dinozaur a trăit în Australia în perioada Cretacicului târziu, în urmă cu aproximativ 95 de milioane de ani.
Se presupune că ar fi avut 6 metri lungime și 2 metri înălțime, cântărind între 500 și 1.000 de kilograme - făcându-l astfel un prădător foarte ușor și rapid în comparație cu ceilalți dinozauri.
Dieta: Ar fi fost un prădător major, capabil să mănânce o mare varietate de animale mici și mijlocii – posibil și animale mari dacă ar fi putut vâna în grupuri.
Vă așteptăm la Muzeul de Științele Naturii „Ion Borcea” pentru a admira exponatul!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII AUGUST 2024 LA VIVARIU ESTE:
Pescăruşul japonez (Lonchura striata var. domestica)
Primii pescăruși japonezi au fost crescuți în Orientul îndepărtat. Creșterea lor în captivitate este cunoscută de acum câteva secole, dar adevărata lor origine a fost întotdeauna controversată.
Cum sugerează numele lui științific, pescărușul japonez este una din puținele specii de cinteze domesticite. Aceștia sunt de fapt un fel de ciudățenie a naturii din cauză că formează o rasă hibridă (fiind obținuți prin încrucișarea a două specii: mannikinul cu coada ascuțită și cinteza vărgată) și nu sunt găsiți în sălbăticie. Se crede că scopul inițial în spatele perfecționării pescărușului japonez a fost dezvoltarea unei rase de păsări care să fie folosită în adoptarea și creșterea altor specii mai dificile de cinteza. Pescărușii japonezi se înmulțesc ușor și astfel devin părinți adoptivi ideali pentru multe specii de cinteze din cele mai rare care nu sunt suficient de stabile cât să îndeplinească calități de părinți buni.
Oricare ar fi originea acestora, pescărușii japonezi reprezintă una dintre cele mai agreabile și ușor de întreținut specii de cinteză.
Există o paletă variată de culori a acestor cinteze mici care cresc până la o lungime de aproximativ 12 cm. Două dintre culorile pe care aceste cinteze le pot avea sunt: ciocolatiu și cafeniu. Există de asemenea un colorit multicolor descris a fi și pestriț iar când pescărușul japonez are o sigură culoare e numit monocolor. Uneori pot fi întâlniți pescăruși japonezi cu moț sau gulerati.
Dimorfismul pescărușilor japonezi este aproape inexistent, deși poate fi stabilit cu acuratețe în două moduri: în funcție de cântec și în funcție de comportament. Doar masculul cântă, femela nu.
Preferă grupurile mari, întrucât acestor păsări le place să stea foarte aproape unele de altele. De altfel, în perioada de împerechere, au tendinţa să se înghesuie foarte multe în cuibul în care se află ouăle şi, astfel, să rişte să dăuneze incubaţia.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IULIE 2024 LA MUZEUL DE ȘTIINȚELE NATURII
Lebăda de vară (Cygnus olor)
Lebăda de vară este răspândită în mod natural în zonele temperate din Europa. Este parțial migratoare în latitudinile nordice din Europa și Asia, până în sud, în Africa de Nord și Marea Mediterană.
Specia trăieşte într-o varietate de zone umede de apă dulce cum ar fi lacuri, iazuri, lagune, mlaștini și râuri cu curgere lentă, preferând apele curate și pline de vegetație. De asemenea, este comună în ecosisteme acvatice artificiale: lacuri ornamentale și canale. Habitatele preferate pentru hrănire sunt pajiștile și terenurile agricole. Grupurile de adulți și exemplarele non-reproductive, pot utiliza habitate cu apă salmastră sau salină din estuare și zone costiere adăpostite.
Populațiile din Europa de Vest au fost în mare parte exterminate din cauza vânării excesive în secolele XIII-XIX; au supravieţuit exemplarele semi-domesticite întreținute ca păsări de curte. O mai bună protecție la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea a permis speciei să se extindă și să revină în cea mai mare parte a arealului său.
În prezent specia este protejată în cea mai mare parte a arealului său. În România, conform legislației naționale și internaționale privind conservarea avifaunei, ariile naturale protejate asigură conservarea habitatelor critice pentru această lebede.
Lebăda de vară se confruntă cu puține amenințări, printre care: ingerarea cârligelor sau a greutăţilor din plumb folosite la pescuit (care provoacă intoxicaţii cu plumb) şi a firelor de nailon, care sunt la fel de periculoase. De asemenea, hrănirea acestora cu pâine și alte produse de panificație poate cauza complicații gastrice grave.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IULIE 2024 LA VIVARIU ESTE:
Guşterul -Lacerta viridis- este o şopârlă, răspândită în zona Europei de sud-est, ajungând până la altitudini de 2200 m deasupra nivelului mării, iar habitatul tipic este reprezentat de vegetaţia densă din păduri, gardurile vii, marginile câmpurilor, diguri şi desişuri. Ajunge în cele mai multe cazuri şi la 40 cm lungime iar uneori poate să ajungă şi la 50 cm lungime. La mascul, partea dorsală este de culoare verde- gălbuie, cu câteva puncte negre, iar partea ventrală este acoperita de o culoare galben deschisă. In timpul împerecherii, gâtul masculului îşi schimbă nuanţa, în albastru strălucitor intens. Femela nu se bucură de intensitatea aceloraşi culori, ea este mai puţin pigmentată . Datorită coloritului în verde guşterul mai este numit „şopârla verde” .
Guşterul este un animal destul de comun în ţara noastră, văzut de multe ori lenevind la soare pe stânci sau pe pajişti ori adăpostindu-se în tufişuri. Acesta, aleargă foarte repede, se urca la fel de repede pe stânci şi sare deosebit de iute. În cazul în care este ameninţat de prădători îşi leapădă uneori coada (autotomie) pentru a scăpa, aceasta crescându-i din nou mai târziu.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
ȘCOALA DE VARĂ DE ASTRONOMIE - „DIN TAINELE UNIVERSULUI”
Complexul Muzeal „Ion Borcea" vă invită să participaţi la Şcoala de vară de astronomie „Din tainele Universului" ediţia a-VII-a, organizată la sediul Observatorului Astronomic „Victor Anestin” în perioada 17 - 19 iulie 2024, cu tematica „De la planetele Sistemului Solar la exoplanete”.
Vă rugăm să confirmați printr-un mesaj pe WhatsApp la numărul de telefon 0741043323 participarea la Şcoala de vară (transmiteți numele copilului, vârsta, precum și un număr de telefon de contact). Taxa de participare: 20 RON pe zi.
Coordonator: muzeograf Maria Velea
P R O G R A M
17 iulie:
Orele 10:00 – 12:00
- Deschiderea Școlii de vară de astronomie: înscrierea participanţilor şi prezentarea programului;
- Prezentarea constelațiilor pe Harta Cerului;
- Ghidaj în expoziția „Sistemul Solar”;
- Vizionarea spectacolului de planetariu „Lucia – secretul stelelor căzătoare”;
- Activitate practică: construirea machetei globului Lunii.
18 iulie:
Orele 10:00 – 12:00
- Prezentarea constelațiilor pe Harta Cerului urmată de identificarea lor de către participanți; - Ghidaj în expoziția „Evoluția stelară”;
- Vizionarea spectacolului de planetariu „Extratereștrii”;
- Activitate practică: construirea machetei sondei spațiale Psyche;
- Prezentarea modului de utilizare a principalelor instrumente optice folosite în astronomie; observații astronomice asupra Soarelui (în condițiile în care cerul va fi senin).
19 iulie:
Orele 10:00 – 12:00
- Prezentarea constelațiilor pe Harta Cerului urmată de identificarea lor de către participanți;
- Vizionarea spectacolului de planetariu „Constelațiile de vară – Călătorie în Sistemul Solar”;
- Activitate practică: construirea machetei Hărții cerului.
Orele 22:30 – 23:30 (în condițiile în care cerul va fi senin):
- Identificarea constelațiilor pe bolta cerească;
- Observații astronomice prin binoclu, lunetă și telescop;
- Acordarea diplomelor de participare; încheierea Școlii de vară de astronomie.
Participanții la Școala de vară sunt rugaţi să aducă cu ei o foarfecă și un baton de lipici. Vor fi necesare la realizarea machetelor.
Vă aşteptăm cu drag!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Școala de vară „Micul Astronom”, Ediția a II - a
În cadrul proiectelor de pedagogie muzeală pe care le desfăşoară, Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea”, la Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, va organiza în perioada 10 – 12 iulie 2024 cea de-a doua ediţie a Școlii de vară pentru copii intitulată „Micul Astronom”.
În cadrul activităților, vor fi explorate toate subiectele îndrăgite de copii: planete, sateliți artificiali, stele, galaxii. Copiii vor participa la observații astronomice, spectacole de planetariu, ghidaje în expoziție și vor realiza machete. Activitățile din cadrul Școlii de vară sunt adresate copiilor cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani şi se vor desfăşura conform programului de mai jos:
10 iulie orele 10:00 - 12:00
- deschiderea Școlii de vară de astronomie;
- ghidaj în expoziția „Sistemul Solar”;
- vizionarea spectacolul de planetariu „Polaris”;
- construirea machetei planetei Marte.
11 iulie 10:00 - 12:00
- observații astronomice asupra Soarelui prin binoclu și telescop (în condițiile în care cerul va fi senin);
- ghidaj în expoziția „Astronautica”;
- vizionarea spectacolul de planetariu „Satelix”;
- construirea machetei sondei spațiale Mars Express.
12 iulie 10:00 – 12:00
- ghidaj în expoziția „Gruparea stelelor”;
- vizionarea spectacolul de planetariu „Călătorie spre un miliard de Sori”;
- construirea machetei telescopului spațial TESS;
- acordarea diplomelor de participare.
12 iulie 22:30 - 23:30
- observații astronomice prin binoclu și telescop (în condițiile în care cerul va fi senin);
Numărul maxim de participanți: 30
Vă rugăm să aduceți o forfecuță și un baton de lipici ce vă vor fi necesare la realizarea machetelor.
Taxa de participare: 20 lei/zi/participant.
Înscrieri: Whatsapp 0757548299
Persoană de contact: muzeograf Alexandra Ciuche
Vă așteptăm cu drag!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
ȘCOALA DE VARĂ A MICULUI NATURALIST
2-4 iulie 2024
la Muzeul de Științele Naturii Bacău
Şcoala de Vară a micului naturalist, ediția a V a este un proiect adresat copiilor cu vârste cuprinse între 7-14 ani și își propune atragerea acestora către instituția muzeală prin implicarea lor în activități instructive și recreative specifice vârstei, caracteristice petrecerii timpului liber într-un mod util.
Proiectul include activități teoretice și practice organizate în cadrul unor ateliere de lucru pe teme de cunoaștere a mediului înconjurător și a diversității lumii vii. Astfel, copiii au oportunitatea de a consolida cunoștințele dobândite în timpul școlii la disciplinele de cunoașterea mediului/biologie într-o atmosferă non formală, recreativă.
Se dorește crearea unui cadru de activitate stimulativ, în care copiii își pot dezvolta creativitatea, inventivitatea, spiritul de echipă și interesul pentru mediul înconjurător, cu formarea unui comportament ecologic.
Proiectul educațional se va desfășura în perioada 2-4 iulie 2024, la sediul Muzeului de Științele Naturii Bacău din Parcul Cancicov, strada Aleea Parcului, nr. 9.
Școala de Vară a micului naturalist, ediția a V – a este organizată în 3 ateliere de lucru (Regnul animal - trecut și prezent, Universul Plantelor, ECO-Creativ), cu următoarele activități:
Ziua 1 – 2.07.2024
Regnul animal - trecut Şi prezent
- „Animale nevertebrate și vertebrate din prezent” (prezentare ppt., prezentare și observații asupra unor exponate autentice din colecții de zoologie și din expoziție);
- „Evoluţia continentelor de-a lungul erelor geologice” (ghidaj tematic; ppt „Procesul de fosilizare și principalele tipuri de fosile”; observații asupra unor fosile autentice din colecția de paleontologie a Muzeului de Științele Naturii Bacău; jocuri interactive, atelier de creație - pictarea de către participanți a unor replici ale unor fosile; „Descoperă exponatul!”- identificarea unor animale preistorice din cadrul expoziției „O lume dispărută”, pe baza unor informații furnizate de muzeografi și a unui chestionar;
Ziua 2 - 3.07.2024
Universul Plantelor
- „Ierburi miraculoase” - prezentări multimedia privind cele mai cunoscute plante medicinale și aromatice, precum și importanța acestora în viața noastră;
- participanții vor identifica diferite organe vegetale prin intermediul unor exponate autentice, auxiliare și complementare;
- se vor vizualiza diferite proiecții prin intermediul microscopului ale unor secțiuni histo-anatomice prin organele vegetative ale diverselor plante de interes terapeutic.
- „Ierbare tematice” - se vor face prezentări multimedia privind etapele de lucru pentru realizarea unui ierbar tematic;
- prin implicarea participanților la atelier, se va desfășura o activitate practică de realizare a unor coli de ierbar cu plante vasculare reprezentative din flora României, respectând etapele de lucru;
- prezentarea unor ierbare tematice;
- „Parcuri și grădini” – prezentări multimedia despre parcuri, grădini și plante ornamentale. Participanții vor putea remarca și diversitatea florilor din Grădina Senzorială a muzeului unde pot fi admirate diferite specii de plante ornamentale.
Ziua 3 – 4.07.2024
ECO-CREATIV
-
„Despre reciclarea deşeurilor” (prezentare ppt, film tematic, atelier de creație artistică în care sunt utilizate materiale reutilizabile pentru confecționarea unor obiecte util decorative);
-
„Atelier handmade din materiale naturale și reutilizabile” (prezentare ppt, film tematic, activitate practică)
În perioada 2-4 iulie 2024, activitățile se vor desfășura zilnic între orele 1000 – 1300.
Înscrierile se vor face pentru fiecare atelier de lucru în funcţie de opțiune.
Tariful de participare este de 20 lei/copil/zi.
Înscrierile se fac până la data de 28 iunie 2024, la telefon 0234/512006 sau 0234/514244.
Vă așteptăm!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IUNIE 2024 LA VIVARIU ESTE:
Bibanul soare - Lepomis gibbosus
Bibanul soare sau soretele este un pește de apă dulce, originar din America de Nord. Specia a fost introdusă în scop ornamental în Franța în anul 1877 iar mai apoi în multe regiuni din Europa. În prezent este răspândit în majoritatea țărilor din Europa (mai puțin în partea nordică a acestui continent).
Corpul bibanului soare este înalt, comprimat lateral, acoperit cu solzii mari și duri. Are un colorit atractiv, verde albăstrui sau oliv pe partea de sus a capului și pe spate, pe părțile laterale sunt prezente pete izolate portocalii. Burta este galbenă iar operculele au reflexe albastre spre verde cu evidente pete negre cu chenar roșu. Coloritul se intensifică în perioada de înmulțire.
Acești pești pot ajunge la lungimea de 10-15 cm, în cazuri excepționale și 20 cm și o greutate de 100 – 150 g (excepțional 2 kg).
Sunt peşti de apă dulce ce se găsesc în lacuri, iazuri, râuri şi pâraie. Preferă apa moderat caldă, limpede până la 1-2 m adâncime din zonele cu vegetaţie abundentă.
Au o dietă variată ce include insecte, larve de insecte, moluşte, crustacee, lipitori, peşti mici, icre.
Bibanul soare ajunge la maturitate la vârsta de 1-2 ani, femela poate depune între 600-5000 icre iar masculul este cel care le îngrijește.
În România, bibanul soare este considerat specie invazivă.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii iunie la muzeu este Pterygotus anglicus
Pterygotus a fost un prădător mare și activ cu prima pereche de membre transformate în gheare chelicerale robuste, ce-i permiteau să prindă prada.
Pterygotus este denumirea unui grup de artropode acvatice dispărute. Fosile de Pterygotus au fost descoperite în depozite geologice vechi de aproximativ 430 și 360 de milioane de ani (din Silurianul mijlociu până la Devonianul târziu) și au aparținut mai multor specii.
Cea mai mare specie din genul Pterygotus a fost Pterygotus grandidentatus cu o lungime a corpului de aproximativ 1,75 metri, iar cea mai mică specie era Pterygotus kopaninensis ce atingea o lungime de aproximativ 50 de centimetri. Pterygotus anglicus avea 1,6 metri lungime.
La Muzeul de Științele Naturii sunt deschise expozițiile permanente: „Păduri din România”, „Ocrotirea naturii”, „Flori din adâncurile Terrei”, „O lume dispărută”, „Împreună cu băcăuanii din anul 1958” și expozițiile temporare: „Prieteni şi duşmani din lumea insectelor”, „Superorganismul - viaţa ascunsă a furnicilor”, „Personalități băcăuane – Ion Simionescu (1873-1944)”, „Exponatul lunii”, „Valoarea cărţii”. Spaţiul expoziţional oferă de asemenea, o experienţă vizuală interesantă prin fotoexpoziția itinerantă Dan Mihalcea cu tema „Cum respiră Pământul”. Vizitarea Serei cu plante ornamentale și a Grădinii senzoriale exterioare poate oferi un moment de relaxare și oportunitatea de a cunoaşte specii de plante și de a descoperi aspecte despre biologia lor.
Oferta culturală a Observatorului Astronomic „Victor Anestin” cuprinde expoziţia permanentă „Universul de la Pământ la stele”, cu următoarele teme: „Sistemul solar”, „Astronautica”, „Gruparea stelelor”, „Evoluţie stelară”, „Forma şi evoluţia Universului”, expoziţia temporară: „Reprezentări ale astronomiei în artă” şi expoziția itinerantă „Astrofotografie: Imagini astronomice realizate la Observatorul Astronomic din Bârlad în perioada 2017-2020”, realizată în colaborare cu specialiști de la Muzeul „Vasile Pârvan”, Bârlad. Dacă vremea va permite, publicul va avea acces și pe terasa circulară a Observatorului Astronomic de unde doritorii vor putea admira panorama orașului Bacău.
La Vivariu puteți vizita expozițiile permanente: „Păsări exotice cântătoare şi de ornament”, „Reptile şi amfibieni”, „Pești exotici şi autohtoni”, „Rase de porumbei” și expozițiile temporare: „Cânepa – trecut, prezent şi viitor”, „Sunet şi culoare în lumea păsărilor – cinteza” (expoziție de fotografii) şi „Exponatul lunii”.
Casa Memorială „Ion Borcea” din Racova, județul Bacău găzduiește expoziția permanentă dedicată vieții și operei marelui savant, care a fost fondatorul oceanologiei în România.
Cu ocazia acestui eveniment intrarea este gratuită!
Programul de vizitare este:
-
Muzeul de Științele Naturii: 800 - 1600 (intrarea ultimului vizitator 1520)
-
Vivariu: 900 - 1700 (intrarea ultimului vizitator 1620)
-
Observatorul Astronomic „Victor Anestin”: 800 - 1600 (intrarea ultimului vizitator 1520)
-
Casa Memorială „Ion Borcea”: 800 - 1600 (intrarea ultimului vizitator 1520)
Ne puteți contacta la:
Telefon 0234/512006 – Muzeul de Științele Naturii
Telefon 0234/ 535 564 – Vivariu
Telefon 0234/513724 – Observatorul Astronomic
Telefon 0744577464 – Casa Memorială „Ion Borcea”
Pentru detalii puteți accesa site-urile:
https://www.complexulmuzealionborceabacau.ro/
https://observatorulastronomicbacau.ro/
Vă așteptăm!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
18 mai 2024
DUBLĂ SĂRBĂTOARE
la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău
ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MUZEELOR
și ZIUA ASTRONOMIEI
Ziua Internațională a Muzeelor se sărbătoreşte anual în data de 18 mai. Aceasta a fost stabilită oficial în 1977, prin adoptarea unei rezoluții în cadrul Adunării Generale a ICOM (International Council of Museums) care a avut loc în Moscova, Rusia. Scopul a fost de a transmite mesajul că "muzeele sunt un mijloc important de schimb cultural, îmbogățire a culturilor și dezvoltare a înțelegerii reciproce, a cooperării și a păcii între popoare."
Tema pentru anul 2024 este „Museums for Education and Research” („Muzee pentru Educaţie şi Cercetare”). Acest generic subliniază rolul esențial al instituțiilor culturale în crearea unei experiențe educaționale complete. În 2024 este evidenţiată contribuția muzeelor la cercetare, acestea fiind totodată şi centre educaționale dinamice, spații vitale care stimulează învățarea, descoperirea și înțelegerea.
În acest an, tot în data de 18 mai, astronomii de pe tot globul sărbătoresc Ziua Astronomiei, aceasta fiind o zi de promovare a astronomiei către publicul larg, în care toate observatoarele astronomice, planetariile și asociațiile astronomice din lumea întreagă organizează diverse activități pe teme de astronomie. Acest eveniment a fost sărbătorit începând cu anul 1973, într-o sâmbătă din perioada 15 aprilie – 15 mai, când Luna este în preajma fazei de primul pătrar, prin acest eveniment dorindu-se să se faciliteze interacțiunea dintre astronomii amatori și profesioniști și publicul larg. Datorită succesului înregistrat de acest eveniment, începând cu anul 2007 Ziua Astronomiei se serbează și toamna, într-o sâmbătă din perioada 15 septembrie - 15 octombrie în care Luna este în preajma fazei de primul pătrar.
Publicul este invitat să viziteze expozițiile deschise la cele patru muzee ale Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea”.
La Muzeul de Științele Naturii sunt deschise expozițiile permanente: „Păduri din România”, „Ocrotirea naturii”, „Flori din adâncurile Terrei”, „O lume dispărută”, „Împreună cu băcăuanii din anul 1958” și expozițiile temporare: „Prieteni şi duşmani din lumea insectelor”, „Superorganismul - viaţa ascunsă a furnicilor”, „Personalități băcăuane – Ion Simionescu (1873-1944)”, „Exponatul lunii”, „Valoarea cărţii”. Spaţiul expoziţional oferă de asemenea, o experienţă vizuală interesantă prin fotoexpoziția itinerantă Dan Mihalcea cu tema „Cum respiră Pământul”. Vizitarea Serei cu plante ornamentale și a Grădinii senzoriale exterioare poate oferi un moment de relaxare și oportunitatea de a cunoaşte specii de plante și de a descoperi aspecte despre biologia lor.
Oferta culturală a Observatorului Astronomic „Victor Anestin” cuprinde expoziţia permanentă „Universul de la Pământ la stele”, cu următoarele teme: „Sistemul solar”, „Astronautica”, „Gruparea stelelor”, „Evoluţie stelară”, „Forma şi evoluţia Universului”, expoziţia temporară: „Reprezentări ale astronomiei în artă” şi expoziția itinerantă „Astrofotografie: Imagini astronomice realizate la Observatorul Astronomic din Bârlad în perioada 2017-2020”, realizată în colaborare cu specialiști de la Muzeul „Vasile Pârvan”, Bârlad. Dacă vremea va permite, publicul va avea acces și pe terasa circulară a Observatorului Astronomic de unde doritorii vor putea admira panorama orașului Bacău.
La Vivariu puteți vizita expozițiile permanente: „Păsări exotice cântătoare şi de ornament”, „Reptile şi amfibieni”, „Pești exotici şi autohtoni”, „Rase de porumbei” și expozițiile temporare: „Cânepa – trecut, prezent şi viitor”, „Sunet şi culoare în lumea păsărilor – cinteza” (expoziție de fotografii) şi „Exponatul lunii”.
Casa Memorială „Ion Borcea” din Racova, județul Bacău găzduiește expoziția permanentă dedicată vieții și operei marelui savant, care a fost fondatorul oceanologiei în România.
Cu ocazia acestui eveniment intrarea este gratuită!
Programul de vizitare este:
-
Muzeul de Științele Naturii: 800 - 1600 (intrarea ultimului vizitator 1520)
-
Vivariu: 900 - 1700 (intrarea ultimului vizitator 1620)
-
Observatorul Astronomic „Victor Anestin”: 800 - 1600 (intrarea ultimului vizitator 1520)
-
Casa Memorială „Ion Borcea”: 800 - 1600 (intrarea ultimului vizitator 1520)
Ne puteți contacta la:
Telefon 0234/512006 – Muzeul de Științele Naturii
Telefon 0234/ 535 564 – Vivariu
Telefon 0234/513724 – Observatorul Astronomic
Telefon 0744577464 – Casa Memorială „Ion Borcea”
Pentru detalii puteți accesa site-urile:
https://www.complexulmuzealionborceabacau.ro/
https://observatorulastronomicbacau.ro/
Vă așteptăm!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
„Noaptea Europeană a Muzeelor 2024”
la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău
Ediția a XX-a
Sâmbătă, 18 mai 2024
Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” invită publicul băcăuan să participe în noaptea de 18 mai 2024 la cea de-a XX-a ediţie a manifestării „NOAPTEA EUROPEANĂ A MUZEELOR”, care se va desfășura la două dintre subunitățile noastre: Muzeul de Științele Naturii și Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, între orele 18:00-01:00 (01:00 fiind ora de intrare a ultimului vizitator).
Inițiată de Ministerul Culturii și Comunicării din Franța și patronată în prezent de Consiliul Europei, de UNESCO și de Consiliul Internațional al Muzeelor, Noaptea Muzeelor este un eveniment de succes desfășurat la nivel internațional și aflat anul acesta la a XX-a ediție. Muzee și instituții culturale din zeci de țări europene și nu numai își aprind luminile și deschid porțile în aceeași noapte. În cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău, evenimentul Noaptea Europeană a Muzeelor este sărbătorit în fiecare an, începând din 2007.
Între orele 18:00-01:00 (01:00 fiind ora de intrare a ultimului vizitator), vor fi organizate diverse activităţi la sediul celor două subunități mai sus menționate.
Astfel, la Muzeul de Științele Naturii, vor fi deschise spre vizitare următoarele expoziţii:
-
Expoziţiile permanente: „Păduri din România”, „Ocrotirea naturii”, „Flori din adâncurile Terrei”, „O lume dispărută”, „Împreună cu băcăuanii din anul 1958”;
-
Expoziţiile temporare: „Prieteni și dușmani din lumea insectelor”, „Superorganismul – viața ascunsă a furnicilor”, „Personalităţi băcăuane – Ion Simionescu (1873-1944)”, „Exponatul lunii”, „Valoarea cărții”;
-
Fotoexpoziție itinerantă de fotografie - Dan Mihalcea - „Cum respiră Pământul”;
-
Sera cu plante ornamentale și Grădina Senzorială.
De asemenea, în cadrul „Galei filmului ştiinţific” publicul băcăuan poate viziona filme documentare având drept subiect natura.
La Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, pot fi vizitate:
- Expoziţia permanentă „Universul – de la Pământ la stele”, cu următoarele teme: „Sistemul solar”, „Astronautica”, „Gruparea stelelor”, „Evoluţie stelară”, „Forma şi evoluţia Universului”;
- Expoziția temporară „Reprezentări ale astronomiei în artă”;
- Expoziția itinerantă „Astrofotografie: Imagini astronomice realizate la Observatorul Astronomic din Bârlad în perioada 2017-2020”, realizată în colaborare cu specialiști de la Muzeul „Vasile Pârvan” Bârlad.
Dacă vremea va permite, publicul va avea acces și pe terasa circulară a Observatorului Astronomic de unde doritorii vor putea admira panorama Bacăului noaptea.
Cu ocazia acestui eveniment intrarea este gratuită!
Vă aşteptăm!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, organizează
FESTIVALUL ȘTIINȚELOR
Ediția a VIII-a
Proiectul cultural „Festivalul Științelor”, organizat de Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, a ajuns anul acesta la a VIII-a ediție. Acest eveniment s-a bucurat de aprecierea publicului deoarece conceptul presupune prezentarea informațiilor, machetelor și exponatelor autentice într-un cadru non-formal la work-shop-urile organizate, elevii fiind implicați în realizarea activităților.
Activitățile din cadrul work-shop-urilor vor fi organizate în perioada 20 mai – 7 iunie 2024 la subunitățile noastre după următorul calendar:
-
20 – 24 mai 2024 la Observatorul Astronomic „V. Anestin” vor fi organizate două ateliere de lucru, astfel:
-
SATELIȚII ARTIFICIALI – Prezentarea categoriilor de sateliți artificiali ce orbitează în jurul Pământului și a modului în care aceștia ne îmbunătățesc viața.
-
ROIURI STELARE, NEBULOASE, GALAXII – Prezentarea aspectului bolții cerești observată de la latitudinea țării noastre, precum și a obiectelor cerești de cer profund: roiuri stelare, nebuloase, galaxii.
Taxa de participare/persoană: 16 lei/persoană (include ambele workshop-uri).
-
27 – 31 mai 2024, atelierele de lucru care vor fi organizate la Muzeul de Științele Naturii sunt:
-
REGATUL PLANTELOR – Participanții își vor putea îmbogăți cunoștințele despre lumea plantelor prin activități de comparare și recunoaștere a tipurilor de flori. Cei interesaţi vor identifica diferite organe vegetale prin intermediul unor exponate autentice, auxiliare și complementare. De asemenea, se vor face şi observații asupra unor structuri microscopice reprezentând secțiuni prin diferite organe vegetale. Aceștia vor putea remarca diversitatea florilor și în Grădina Senzorială a muzeului unde pot fi admirate plante ornamentale specifice sezonului estival.
-
REGNUL ANIMAL – TRECUT ȘI PREZENT – În cadrul acestei activități, participanții vor putea afla unele informații despre Regnul animal, atât din trecutul geologic, cât și din prezent, informații extrem de diverse și fascinante. Fosilele pe care le punem la dispoziția vizitatorilor ne oferă o imagine a speciilor care au trăit în diferite epoci geologice. În prezent, regnul animal este la fel de divers și plin de viață. Milioane de specii de animale populează Pământul, variind de la cele mai mici organisme, cum ar fi bacteriile, până la cele mai mari, cum ar fi balenele și elefanții. Vă așteptăm să descoperiți unele curiozități din lumea animală!
-
FIZICA ȘI CHIMIA DIN NATURĂ – Viața tuturor organismelor vii depinde de fenomene fizice și de reacții chimice care determină transformări ce stau la baza metabolismului lumii vii. Workshop-ul cuprinde demonstrații prezentate interactiv ale unor fenomene fizice și chimice de care depinde viața plantelor și a animalelor.
Taxa de participare/persoană: 24 lei/persoană (include cele trei workshop-uri).
-
3 – 7 iunie 2023 - subunitatea ”Vivariu” din cadrul Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău va organiza atelierul de lucru:
-
ARHITECŢII NATURII – CĂSUȚE ȘI OUĂ - Activitatea cuprinde construcții naturale realizate de diferite specii de animale: insecte, păsări, mamifere și ouă, de la diferite păsări domestice, însoțite de diferite materiale informative ce contribuie alături de informațiile asupra materialului tridimensional la formarea unei imagini cât mai complexe referitoare la "arhitecții naturii".
Taxa de participare/persoană: 8 lei (8 lei/persoană /workshop).
Pentru programări ne puteți contacta la numerele de telefon:
0234/512006 și 0234/514244 – Muzeul de Științele Naturii;
0234/513724 – Observatorul Astronomic „V. Anestin”;
0234/535564 – Vivariu.
Activitățile se adresează elevilor între 6 și 18 ani, însoțiți de cadre didactice și se vor desfășura între orele 9:00 – 15:00 (în zilele comunicate).
Participanții la activități vor putea vizita și expozițiile deschise la Muzeul de Științele Naturii, Vivariu și Observatorul Astronomic „V. Anestin”.
Vă aşteptăm!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
„Cum respiră pământul”
– fotoexpoziție itinerantă – autor Dan Mihalcea –
la Muzeul de Științele Naturii Bacău
Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii “Ion Borcea” Bacău, organizează luni, 13 mai 2024, începând cu ora 1200, la sediul din strada Aleea Parcului, nr. 9, vernisajul expoziției itinerante „Cum respiră pământul” – fotoexpoziție itinerantă Dan Mihalcea.
Acest proiect are drept scop punerea în valoare a patrimoniului natural al țării noastre în scopul cunoaşterii, educării şi recreării prin organizarea în perioada mai – iunie 2024 a fotoexpoziției itinerante „Cum respiră pământul”.
Expoziția personală itinerantă de fotografie (autor Dan Mihalcea), este alcătuită din 20 de fotografii realizate la Vulcanii Noroioși, la Pâclele Mici în județul Buzău.
Dan Mihalcea este de și autorul lucrărilor care fac obiectul Expoziției personale itinerante de fotografie religioasă Canonicon care s-a concretizat în urma pelerinajelor pe care dumnealui le-a făcut la mânăstirile din România timp de 4-5 ani.
Povestea acestei fotoexpoziţii a început pe 21 aprilie 2023 când a fost vernisată la Galeria Calderon Art Studio. Data de început nu a fost aleasă întâmplător, ci ca o sărbătoare - pe 22 aprilie în fiecare an fiind sărbătorită Ziua Planetei Pământ. Autorul, împreună cu Centrul Cultural Mihai Eminescu din București, a stabilit itinerarul acestei expoziții care a inclus până acum mai multe centre de cultură din țară. Astfel, în 2023 expoziția a fost deschisă în: București (Centrul Cultural Mihai Eminescu), Târgoviște (Muzeul de Istorie), Ploiești (Muzeul de Artă Ion Ionescu-Quintus), Pitești (Biblioteca Județeană Argeș Dinicu Golescu), Târgu Jiu (Muzeul de Artă Constantin Brâncuși), Gura Humorului (Casa de Cultură), Iași (Palatul Culturii) Brașov (Galeria 9 a Uniunii Scriitorilor din România), Târgu Mureș (Centrul de Cultură și Artă), iar anul acesta: în Râmnicu Vâlcea (Galeria de Artă Artex a Uniunii Artiștilor Plastici), Cluj-Napoca (Muzeul de Artă) și în Reșița (Muzeul Banatului Montan).
În Bacău expoziția va fi deschisă la Muzeul de Științele Naturii, în perioada 13 mai - 14 iunie 2024 și va putea fi vizitată de marți până duminică, între orele 8:00 – 16:00.
Vă aşteptăm!
Cele mai importante presiuni la nivelul populațiilor sunt: incendierea vegetației (stufului), deşeuri deversate în bălţi, modificări climatice (creşterea numărului de zile secetoase şi scăderea cantităţii de precipitaţii)..
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII MAI 2024 LA VIVARIU ESTE:
Țestoasa de apă - Emys orbicularis (Linnaeus 1758)
Țestoasa de apă este o reptilă ce atinge lungimi ale carapacei de aproximativ 24 cm şi o greutate de 1,5 kg fiind răspândită în sudul şi centrul Europei, Asia de Vest şi Africa de Nord. În România este întâlnită în zonele umede, din Delta Dunării şi până la altitudini de 1000 m.
La nivelul României, țestoasa de apă este clasificată ca specie vulnerabilă, afectată de degradarea, distrugerea și fragmentarea habitatelor. Populațiile sunt amenințate de poluare, desecări, colectarea în scopul comercializării și uciderea deliberată sau accidentală de către pescari sau conducători auto.
Cele mai importante presiuni la nivelul populațiilor sunt: incendierea vegetației (stufului), deşeuri deversate în bălţi, modificări climatice (creşterea numărului de zile secetoase şi scăderea cantităţii de precipitaţii)..
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii mai 2024
Dioramă: Scenă de atac al unui şorecar comun asupra unor potârnichi
Arealul de răspândire al celor două specii cuprinde Europa, Asia şi Nordul Africii.
Relația ecologică stabilită între potârnichi (Perdix perdix) și şorecari comuni (Buteo buteo) este una trofică, de tip pradă-prădător.
Şorecarul este o pasăre răpitoare diurnă recunoscută pentru abilitățile sale de vânător, iar potârnichile sunt adesea o parte a dietei sale. Şorecarul vânează diferite specii de păsări mici și mijlocii, localizând prada prin observarea de la înălțime, în timp ce planează peste terenurile deschise.
Potârnichile au o serie de strategii de supravieţuire pentru a nu deveni victimele prădătorilor. Coloritul de camuflare la ajută să fie mai puţin vizibile în mediu. De asemenea, instinctul de a se adăposti sub tufe sau în vegetație densă şi sunetele de alertă emise pentru a avertiza membrii grupului în cazul în care se simt ameninţate, reduc riscul ca acestea să devină „victimele” şorecarului comun. În timpul sezonului de cuibărit sau în perioadele de hrănire, potârnichile pot forma grupuri mici sau perechi monogame pentru a-și oferi protecție reciprocă împotriva prădătorilor.
Şorecarul comun are un văz excelent, fiind capabil să detecteze mișcările potențialei prăzi de la distanțe mari. Uneori, mai mulţi indivizi pot coopera în vânătoare pentru a urmări și a prinde prada, comportament care poate crește șansele de succes în capturarea prăzii.
Prin relaţia trofică stabilită între cele două specii, şorecarul comun poate influența densitatea și distribuția potârnichilor în ecosistem, cu impact indirect şi asupra altor specii, influențând astfel dinamica populațiilor în cadrul biocenozelor.
Principalele amenințări pentru şorecarul comun sunt intervenţiile forestiere care extrag arborii bătrâni de dimensiuni mari, folosiți frecvent pentru amplasarea cuibului. De asemenea, intensificarea agriculturii (care are ca efect extinderea monoculturilor și folosirea pesticidelor pentru distrugerea rozătoarelor) poate duce la reducerea populației pe termen lung.
Pentru potârniche, principala amenințare este pierderea/degradarea habitatului din cauza intensificării agriculturii. Utilizarea extensivă a pesticidelor în agricultură duce la reducerea resurselor alimentare, în special în timpul sezonului de reproducere al speciei.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii aprilie 2024 la Vivariu este:
Turturica râzătoare (Streptopelia roseogrisea)
Specie de pasăre de talie medie, mai mică decât porumbelul domestic. Specia nu prezintă dimorfism sexual. Partea dorsală a penajului este maro-roșcată, cu model întunecat, iar partea ventrală este de culoare deschisă, cu pieptul rozaliu cu tentă albăstruie. Coada este relativ scurtă, cu laturile albe mărginite spre interior de negru. Pe laturile gâtului prezintă o pată cu dungi negre și albe. Ochii portocalii sunt înconjurați de o piele fără pene, de culoare roșiatică. La juvenil, penajul este mai uniform, cu maroniu și gri-albicios și nu prezintă pata pe gât. Lungimea corpului este de 25-28 cm, anvergura aripilor de 45-50 cm, iar greutatea este de 99-170 g.
Numele genului provine din cuvintele grecești streptos - răsucit sau colier și peleia - denumire pentru unele specii de Columbidae (porumbel cu colier); numele de specie reprezintă o onomatopee, cu referință la sunetul pe care îl scoate turturica.
Specia este prezentă în Sahel, părțile de nord ale Cornului Africii și sud-vestul Arabiei. Deși trăiește în zone aride, se găsește în jurul surselor de apă.
Se hrănește în principal cu hrană de origine vegetală, în special semințe, pe care le adună de pe sol. Ocazional consumă și nevertebrate: insecte, pupe, râme și melci mici.
Streptopelia roseogrisea a suferit un declin dramatic în ultimii ani, în multe din țările din vestul Europei, determinând IUCN să o clasifice ca vulnerabilă. Având în vedere că iernează la sud de Sahara (în Sahel), condițiile climatice de acolo (în special secetele prelungite și sistematice) pot juca un rol hotărâtor în evoluția populației în viitor.
Perioada de reproducere începe în luna mai. Femela depune de obicei 2 ouă, pe care le clocesc ambele sexe. Incubarea durează 13-14 zile. Puii sunt hrăniți de ambii părinți și părăsesc cuibul după aproximativ 20 de zile. Cuibul este construit sub formă de platformă din ramuri, tulpini și rădăcini; acesta este amplasat în arbori, arbuști sau gard viu.
Principalele amenințări responsabile de declinul speciei sunt modificările practicilor agricole și vânătoarea. Alte amenințări asupra speciei: seceta severă din zonele de iernare, concurența cu guguștiucul pentru resurse de hrană și habitat, infecția cu parazitul protozoar Trichomonas gallinae, care poate provoca mortalitate.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII APRILIE LA MUZEUL DE ȘTIINȚELE NATURII ESTE
Ursul brun (Ursus arctos)
Ursul brun trăiește în regiunea holarctică (toată Europa, mare parte din Asia, America de Nord și o parte din nordul Africii). Face parte din familia Ursidae, fiind singura specie de urs care trăieşte în România. Preferă pădurile întinse şi liniştite de munte, dar şi pe cele dese din zona de deal. Pe teritoriul țării noastre, în pădurile din Carpați, se află 40% din populaţia de urşi din Europa. Numărul total estimat de urși bruni din Europa este de aproximativ 18.000 de indivizi.
Este un animal de talie mare, cu corpul de până la 2,5 m lungime și înălțimea la greabăn de până la 1,5 m. Masculii adulți depăşesc greutatea de 300 kg.
Este o specie omnivoră, având un spectru trofic variat și diferit în funcţie de sezon (iarbă, seminţe, cereale, ciuperci, fructe de pădure, insecte, cadavre de animale, animale sălbatice şi domestice etc). În timpul iernii, urşii nu hibernează cu adevărat, ci stau într-o stare de somnolenţă profundă din care pot ieşi cu uşurinţă în caz de pericol. În această perioadă organismul se hrăneşte din rezervele de grăsime acumulate în vara şi toamna precedentă.
Ursul mascul trăieşte izolat. Doar în perioada împerecherii caută ursoaica, alături de care rămâne circa 2-3 săptămâni, după care o părăseşte. Ursoaica împreună cu puii, până la 2 ani, formează o familie.
În general se fereşte din calea omului. Dacă este rănit, hărţuit de câini, împiedicat să fugă sau speriat de prezenţa omului, îl poate ataca.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii martie 2024 la Vivariu este:
ROȘIOARA (Scardinius erythrophthalmus),
Roșioara (Scardinius erythrophthalmus), aparține familiei ciprinidelor fiind un pește care trăiește în grup, în ape dulci stătătoare, lacuri, bălţi, iazuri sau ape curgătoare cu un curs domol, din Ural până la Pirinei, limita de nord este Finlanda iar cea de sud Italia (Tibru).
În țara noastră, roșioara este prezentă în Dunăre, în toate râurile domoale, începând cu zona colinară, în toate lacurile din regiunile de șes, în toate lacurile litorale, în ghiolurile și bălțile din Delta Dunării, în toate iazurile din Transilvania și Moldova, în toate lacurile de acumulare din zonele de deal şi câmpie, în foarte multe brațe moarte ale râurilor colinare și de șes, adică cam peste tot. Roșioara este o specie sedentară, care trăiește în special în apele dulci, stătătoare, împreună cu carasul, linul și plătica, aproape de fundul apei, unde abundă vegetația.
Roșioara adultă consumă în general hrană de origine vegetală – particule de plante, alge filamentoase, detritus vegetal – și mai puțin zooplancton, larve de insecte, viermi, mici răcușori.
Se diferențiază de babușcă prin nuanța roșie prezentă pe înotătoare, gura care față de babușcă este orientată în sus, adeseori pescarii fac confuzia între cele două specii deoarece acestea au și modalități asemănătoare de hrănire, nu doar ca aspect.
Masculii ating maturitatea sexuală la vârsta de un an și femelele de la unu la doi ani. Se reproduce aproape în exclusivitate în ape stătătoare, când depune între 90000 – 250000 icre pe vegetație, icre care au o culoare ușor rozalie și un diametru de 1,2-1,3 mm. În perioada de împerechere, masculii au culorile mai accentuate.
Perioada de viață este de până la 10 -13 ani.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii martie 2024
Andrena roșie
(Andrena hattorfiana Fabricius, 1775)
Andrena roșie a fost descrisă în anul 1775 de Johan Christian Fabricius, entomolog danez considerat unul dintre fondatorii entomologiei moderne.
Andrena roșie este o albină solitară, de dimensiuni mari, care se remarcă prin coloritul roșiatec al primelor 2-3 segmente abdominale.
Andrena roșie are o singură generație pe an și zboară din iunie până în august. Albina culege polen de pe un număr restrâns de plante cu flori, din familia Caprifoliaceae, în principal de pe mușcatul dracului (Knautia sp.) și ocazional de pe florile de sipică (Scabiosa sp.).
Este larg răspândită în Europa, până în Caucaz și în Asia Mică (Turcia). Andrena hattorfiana se găsește în pajiști umede, fânațe din vecinătatea pădurilor, pajiști pe soluri calcaroase și nisipoase, pe marginea drumurilor bogate în flori și în pajiști alpine până la 2500 m altitudine.
Scăderea populațiilor acestei albine este rezultatul diminuării și fragmentării resurselor vegetale din cauza intensificării agriculturii. Acest aspect include extinderea fermelor în detrimentul habitatelor naturale, gestionarea necorespunzătoare a pășunilor, reducerea tipurilor tradiționale de pajiști bogate în flori și a vegetației de pe marginea drumurilor.
Andrena hattorfiana este categorisită de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN) ca specie aproape amenințată cu dispariția (NT), în Lista Roșie a Albinelor din Europa (2014).
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii februarie 2024 la Vivariu este:
TURTURICA DIAMANT (Geopelia cuneata)
Turturica diamant (Geopelia cuneata), originară din Australia, este considerată cea mai frumoasă dintre turturelele existente.
Turturica diamant este o specie mică de porumbel, ale cărei dimensiuni sunt cuprinse între 19 și 24 cm, cu o coada de circa 10 cm lungime. Coloritul principal este cenușiu-albăstrui, brăzdat de pete albe și vârfuri negre la nivelul aripilor. Coada este gri închis, iar aripile și zona dorsală sunt colorate într-o nuanță mai intensă, de cenușiu-cafeniu. Abdomenul este crem, iar picioarele sunt roz. Ochii sunt negri, conturați de un cerc portocaliu, mai lat la masculi decât la femele, semnul distinctiv al turturicii diamant.
De-a lungul timpului, în captivitate s-au obținut mai multe mutații coloristice: Cinnamon (culoarea scorțișoarei), Peach (piersică), White (alb), Silver (arginitiu), Yellow (galben), Red (roșu), Ocher (ocru) și Pied.
În mediul natural, turturica diamant se hrănește, în cuplu sau în grupuri mici, la nivelul solului, cu semințe, uneori și cu furnici. În captivitate, turturelelor ar trebui să le fie oferit un amestec de semințe de calitate, asemănător cu cel al canarilor. Întrucât turturica diamant înghite semințele ca atare (cu tot cu coajă), va avea nevoie și de nisip pentru a le putea digera în mod corespunzător.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii februarie 2024 la Muzeul de Științele Naturii este:
Bursucul (Meles meles)
Proiectul „Exponatul lunii” dedicat valorificării patrimoniului pe care îl deţine Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău continuă seria cu exponatul lunii februarie, reprezentat de piese din Colecţia de Mamalogie, expuse în cadrul unei diorame la Muzeul de Ştiinţele Naturii.
Bursucul sau viezurele este un animal omnivor, ce face parte din familia Mustelide. În România, bursucul este răspândit în regiunile de pădure, de la limita superioară a pădurii până în Delta Dunării. Preferă zona forestieră de deal şi de câmpie limitrofă livezilor, viilor şi câmpurilor cultivate agricol.
Bursucul are un cap mic, un corp îndesat, ochi mici și negri și o coadă scurtă. Picioarele sunt scurte şi prevăzute cu câte 5 degete, terminate cu gheare puternice, adaptate pentru săpatul vizuinilor. Blana este compusă din peri aspri, aproape ţepoşi, relativ lungi, de culoare albă-gălbuie la bază, negri la mijloc şi albicioşi la vârf. Specifică este culoarea albă a capului, cu două dungi negre care pornesc de la nas, cuprind ochii şi urechile, apoi se lărgesc, estompându-se pe fondul culorii gâtului.
Dimorfismul sexual nu este evident. Nici puii nu se deosebesc prea mult de adulţi, doar prin mărime. Trăieşte circa 15 ani. Femela fată în februarie-martie, în vizuină, 3-5 pui orbi şi golaşi. Aceştia deschid ochii după 25-30 de zile, ies din vizuină la 50-60 de zile şi devin independenţi doar toamna, după vârsta de 6 luni.
Bursucul este un animal tipic omnivor, hrănindu-se cu o mare varietate de alimente vegetale și animale, precum râme, insecte mari, mamifere mici, păsări, ouă, cereale, tuberculi ş.a.m.d.
Mirosul specific este determinat de secreţia glandei perianale, foarte dezvoltată. Bursucul petrece iarna asemenea ursului, dormitând câteva luni în vizuină, de la sfârșit de noiembrie până la început de martie. Nu își strânge provizii, ci rezistă fără să mănânce o perioadă lungă de timp, pe seama grăsimii acumulate sub piele. În timpul iernii, când vremea este caldă, părăseşte temporar vizuina pentru a se hrăni.
Vă invităm să ne vizitați!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
„SPECII INVAZIVE DIN ROMÂNIA DE INTERES PENTRU U.E. ”
- expoziţiei itinerantă -
la Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău
Marţi 23 ianuarie 2024, ora 13.00
Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău, organizează marți, 23 ianuarie 2024, începând cu ora 13.00, la sediul din strada Aleea Parcului, nr. 9, vernisajul expoziției itinerante „Specii invazive din România de interes pentru U.E. ”.
Expoziția aduce în atenția publicului vizitator problema speciilor de plante și animale invazive sau cu potențial invaziv, semnalate pe teritoriul țării, ce prezintă interes și la nivel european. Expoziția a fost concepută și realizată de specialiştii Institutului de Cercetări Eco-Muzeale ”Gavrilă Simion” Tulcea în colaborare cu Universitatea din București.
Expoziția va fi deschisă în perioada 23 ianuarie - 15 aprilie 2024 și va putea fi vizitată de marți până duminică, între orele 8.00 – 16.00.
Vă aşteptăm cu drag!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMUNICAT DE PRESĂ
VERNISAJ LA OBSERVATORUL ASTRONOMIC „VICTOR ANESTIN” BACĂU,
DE ZIUA CULTURII NAȚIONALE
„Astrofotografie: Imagini astronomice realizate la Observatorul Astronomic din Bârlad în perioada 2017 - 2020”
Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, vă invită să sărbătoriţi ZIUA CULTURII NAȚIONALE la Observatorul Astronomic din Bacău. În data de 15 ianuarie 2024, începând cu ORA 12:00, la sediul Observatorului Astronomic, din str. Ion Ghelu Destelnica nr. 8, va avea loc vernisarea expoziției temporare „ASTROFOTOGRAFIE: Imagini astronomice realizate la Observatorul Astronomic din Bârlad în perioada 2017 - 2020” de cunoscutul specialist bârlădean Ciprian Vântdevară.
Expoziția aduce în faţa publicului imagini astronomice inedite cu bolta cerească, nebuloase, galaxii, comete dar și imagini realizate în cadrul evenimentelor astronomice cum ar fi: tranzitul planetei Mercur peste discul Soarelui și eclipsă de Lună.
Activitatea se desfăşoară în colaborare cu Observatorul Astronomic din Bârlad subunitate a Muzeului „Vasile Pârvan".
Expoziţia va fi deschisă pentru public în perioada 15 ianuarie – 15 martie 2024.
Accesul la vernisajul expoziției este gratuit.
Vă aşteptăm cu drag!
Cu deosebită consideraţie,
Manager,
Dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii ianuarie 2024 la Vivariu este:
RECHINUL NEGRU (Labeo chrysophekadion)
Rechinul negru (Labeo chrysophekadion) face parte din familia Cyprinidae și este un peşte de acvariu care trăieşte în sălbăticie în Malaiezia şi sud-estul Asiei.
Acest pește nu este un rechin adevarat, este denumit așa datorită formei corpului și a aripioarelor, care semănă cu ale rechinilor.
La maturitate poate atinge lungimi de 60-90 cm, ceea ce îl face unul dintre peștii mai mari din habitatul său. Are o culoare predominant neagră, cu un luciu metalic în unele cazuri, care îl ajută să se camufleze în apele mai întunecate sau noroioase.
Corpul este alungit şi uşor comprimat lateral. Gura este amplasată ventral, cu buze groase, adaptate pentru hrănirea de pe fundul apei.
Rechinul negru este omnivor, se hrănește cu alge care cresc pe pietre, trunchiuri de copaci şi alte suprafeţe subacvatice, insecte şi larve acvatice.
Reproducerea este foarte dificilă şi nu se cunosc cazuri de reproducere în acvarii deoarece masculii şi femelele nu pot fi diferenţiaţi. În perioada de reproducere masculii devin mai agresivi pentru a-şi apăra teritoriul şi icrele.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii ianuarie 2024
la Muzeul de Științele Naturii este: KELENKEN
Kelenken face parte dintr-un grup de păsări care au trăit în perioada Miocenului, în urmă cu aproximativ 15 milioane de ani, pe continentul sud american. Denumite popular „păsări ale terorii”, Kelenlen este cel mai mare reprezentant al familiei sale.
Numele genului provine de la Kélenken, un demon din mitologia poporului Tehuelche, care a fost descris ca o imensă pasăre de pradă. Numele speciei a fost dat în cinstea lui Guillermo Aguirre - Zabala, descoperitorul holotipului.
Judecând după morfologia corpului, Kelenken, este cu siguranță o pasăre foarte mare, măsurând până la aproape 3 metri înălțime, cu un craniu care depășește 70 cm lungime. Există doar câteva rămășițe fosile descoperite până în prezent, ceea ce i-a forțat pe paleontologi să-i reconstruiască dimensiunile făcând referire la anatomia fizică a altor păsări ale terorii. Acest lucru duce frecvent la estimări diferite de mărime, dar cert este că Kelenken este cel mai mare reprezentant din grupul acestor păsări. Dacă vă uitați mai atent la ciocul său, veți observa cât de unic este în comparație cu alte grupe de păsări. Asta pentru că ciocul de Kelenken este fuzionat cu craniul ceea ce-i conferă un avantaj la vânătoare.
Din păcate, din cauza unui număr de fosile foarte mic, cercetătorii nu au putut dezvălui modul în care Kelenken își consuma prada. Tot ceea ce știm este că a fost un prădător carnivor care își vâna prada fără milă utilizându-și ciocul și ghearele. Descoperirea tarsometatarsului sau a oaselor lungi fosilizate care compunau picioarele păsărilor indică faptul că era un prădător care nu putea zbura, dar care putea atinge viteze mai mari decât struții din ziua de azi.
