Muzeul de Științele Naturii

Vizitatorii vor avea ocazia să descopere printre acestea şi cea mai scumpă mirodenie din lume. Vor putea afla care este originea speciilor de plante folosite ca ingrediente pentru savoarea mâncărurilor şi ca remedii terapeutice. De asemenea, cei interesaţi pot accesa o aplicaţie tip chatbot pe touchscreen, pentru completarea informaţiilor şi pot testa mostre olfactive de uleiuri aromatice, expuse prin intermediul unui modul interactiv.

Punem la dispoziţia publicului şi cartea „Mirodeniile – poveşti cu gust”, publicată în cadrul editurii instituţiei Editura „Ion Borcea”, care poate fi achiziţionată de la shop-ul muzeului.

Sunt expuse eşantioane fosile a peste 100 de specii dintre care: trilobiți (artropode marine care au dispărut acum 250 de milioane de ani), urs de peșteră (dispărut acum 27800 de ani), mamut lânos (dispărut acum cca. 3000 de ani), ș.a.

Vizitatorii sunt invitați să pășească pe o scară a evoluției geologice a planetei noastre.

Publicul vizitator poate admira și replici în mărime naturală ale unor animale preistorice precum Kelenken guillermoi – pasăre gigant care a trăit acum 15 milioane de ani sau Pterygotus anglicus – artropod gigant care a trăit acum 400 milioane de ani. De asemenea, vizitatorii pot descoperi și fascinanta lume a dinozaurilor, oferindu-li-se posibilitatea de a observa reconstituiri ale unor specii de dinozauri  - Australovenator wintonensis (a trăit acum 95 milioane de ani) sau Tyrannosaurus rex (a trăit acum 68-65  milioane de ani).

Expoziția a fost realizată în parteneriat cu specialiști de la Facultatea de Geografie și Geologie, Facultatea de Biologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași și de la Muzeul de Istorie Naturală din Iași.

Termitele sunt cunoscute drept constructori remarcabili, capabili să clădească cuiburi cu coşuri înalte (termitiere) de peste 5 m înălţime. Un mulaj la scară redusă exemplifică arhitectura unei termitiere şi a sistemului de ventilaţie al acesteia.

Sunt prezentate informaţii despre originea şi evoluţia acestui grup de insecte, modul de viaţă al termitelor, importanţa economică a micilor constructori.

În cadrul expoziţiei, vizitatorii au posibilitatea să  vizioneze şi o secţiune printr-un cuib de termită subterană (Reticulitermes lucifugus), singura specie cunoscută până în prezent în ţara noastră.

În prima parte a expoziției sunt prezentate structura complexă a societăților de furnici și modalitățile variate de comunicare dintre membrii acestora.

Modul de viață al furnicilor este detaliat în a doua parte a expoziției, având drept exemplu furnicile roșii de pădure,  ușor de recunoscut după mușuroaiele înalte pe care le clădesc. Publicul vizitator va avea ocazia să observe îndeaproape aceste insecte prin intermediul  celui mai mare mușuroi cu furnici vii expus în scopuri didactice într-un muzeu de științe ale naturii din țara noastră.

În ultima parte a expoziției este prezentată diversitatea speciilor de furnici care ocupă o gamă variată de habitate terestre și exploatează multiple surse de hrană.  

Vă invităm să vă alăturați demersului nostru! Cu această ocazie puteți descoperi și alte lucruri interesante în expozițiile noastre permanente și temporare.

Muzeul de Ştiinţele Naturii

Strada Aleea Parcului nr. 9, Bacău

tel. / fax: 0234512006

website: http://www.complexulmuzealionborceabacau.ro/

Facebook: https://www.facebook.com/complexulmuzealionborceabacau/

e-mail: muzstnatbc@yahoo.com

Specia este cunoscută sub diferite denumiri populare: bureţi iuţi, bureţi porceşti, porceni, scripcuşoară, râşcov pâslos.

Ciuperca este o specie foarte comună, micorizantă care creşte pe sol, prin păduri de foioase şi de amestec, îndeosebi sub fag şi stejar, din iulie până în noiembrie.

Pălăria este cărnoasă, tare, iniţial convexă, ulterior ca o pâlnie, fin catifelată, de culoare albă sau albicioasă, se pătează cu nuanțe ocru-gălbui cu vârsta, cu diametru de 10-30 cm. Lamele sunt distanţate, albicioase, la atingere secretă un lichid alb lăptos (latexul). Porţiunile lovite se colorează repede în ocru-oranj. Piciorul este scurt, gros, albicios, catifelat, are 2 până la 4 cm în diametru și 4 până la 7 cm lungime. Culoarea este albă până la slab galbenă, devenind la strivire ocru-roșiatică. Carnea este albă, foarte compactă, dură dar fragilă și conține mult latex în tinerețe. Mirosul este aproape imperceptibil, dar gustul este foarte iute, amărui şi provine de la alcaloidul numit piperină.

Este necomestibilă din cauza gustului foarte iute, dar în Europa de Est este colectată pentru consum.

Lactifluus vellereus (Fr.) Kuntze,1891 este o ciupercă încadrată din punct de vedere sistematic în familia Russulaceae, Ordinul Russulales, Clasa Agaricomycetes, Încrengătura Basidiomycota, Regnul Fungi.

Specia a fost descrisă pentru prima oară ca Agaricus vellereus de Elias Magnus Fries în anul 1821, ulterior a schimbat numele binomial în Lactarius vellereus, transferându-l corect la genul Lactarius. Denumirea Lactifluus vellereus a fost propusă de micologul german Otto Kuntze, datorită unor diferențe de ADN, descrise în numărul 51 al jurnalului Scripta Botanica Belgica din 2013.

Ciuperca poate fi confundată cu alte specii, precum: iuţari (Lactarius piperatus) – specie comestibilă cu gust iute, Lactarius pubescens este o specie otrăvitore, extrem de iute, care creşte sub mesteceni, Lactarius controversus (necomestibilă, extrem de iute, crește sub plopi sau anini), Lactarius pallidus (necomestibilă), sau cu crănţăneii care sunt comestibili (Russula delica).

Material realizat de dr. Pavel Otilia Carmen, muzeograf IA

Vă invităm să ne vizitați!

O invenţie este o rezolvare sau realizare tehnică dintr-un domeniu al cunoaşterii care prezintă noutate şi progres faţă de stadiul cunoscut până atunci. Invenţia se referă la realizarea unui produs (dispozitiv, material, substanţă) sau a unui procedeu în domeniile tehnologice.

Omul a făcut primele descoperiri şi invenţii încă dinaintea erei noastre şi de atunci, permanent ştiinţa şi tehnica se îmbogăţesc prin activitatea de cercetare şi inovare.

Astfel între secolele al XVII-lea î.Hr şi al II-lea î.Hr majoritatea descoperirilor sunt legate de primele observații astronomice.

Primul mileniu:

- Brahmagupta găseşte soluțiile generale ale ecuației liniare și a celei de gradul al doilea, definește pentru prima dată numărul zero, adunarea și scăderea, stabilește regulile operațiilor elementare cu fracții.

- Geber (Jabir ibn Hayyan) începuturile chimiei și ale metodei experimentale;

- Banu Musa descoperă că toate corpurile cerești sunt supuse acelorași legi ca și cele terestre; descoperă existența gravitației între corpurile cerești și între sferele cerești (înainte de formularea legii lui Newton a gravitației universale).

Mileniul al II-lea

-1020 - Avicenna - Canonul Medicinei: începuturile medicinei experimentale;

1021 -Ibn al-Haytham pune bazele opticii moderne, inventează camera obscură, descoperă că razele de lumină ce călătoresc în linii drepte sunt formate din particule de fotoni, etc;

-1543 - Copernicus: modelul heliocentric;

-1609 - Johannes Kepler: primele două legi ce descriu mișcările planetelor în jurul unei stele;

-1610 - Galileo Galilei: Sidereus Nuncius: observații telescopice;

-1643 - Evangelista Torricelli inventează barometrul cu mercur;

-1687 - Newton: Legea mișcării, Legea atracției universale, baza fizicii clasice;

-1714 - Gabriel Fahrenheit inventează termometrul cu mercur;

-1827 - Georg Simon Ohm: Legea lui Ohm (Electricitate);

-1869 - Dmitri Mendeleev: Tabelul periodic;

-1895 - Wilhelm Conrad Röntgen descoperă razele x;

-1896 - Henri Becquerel descoperă radioactivitatea;

-1897 - J.J. Thomson descoperă electroni în razele catodice;

-1905 - Albert Einstein: Teoria relativității;

-1913 - Niels Bohr: Modelul atomic Bohr;

-1927 - Georges Lemaître: Teoria Big Bang;

-1929 - Edwin Hubble: Legea lui Hubble de extindere a universului;

-1953 - Watson și Crick: structura elicoidală a ADN-ului, baza pentru biologie moleculară;

-1964 - Arno Penzias și Robert Woodrow Wilson: detectează radiația cosmică de fond care dovedește teoria Big Bang;

-1967 - Jocelyn Bell Burnell și Antony Hewish descoperă primul pulsar;

-1984 - Kary Mullis: Reacția în lanț a polimerazei, o descoperire cheie în biologia moleculară

-1995 - Michel Mayor și Didier Queloz observă prima planetă extrasolară în jurul unei stele din secvența principală;

-1997 - Institutul Roslin: Oaia Dolly este clonată;

-1997 - Experimentul CDF și experimentul despre natura fundamentală a materiei, Dzero realizate la acceleratorul Fermilab: descoperirea Quarcului Top;

-1998 - Gerson Goldhaber și Saul Perlmutter descoperă că expansiunea Universului se accelerează.

Mileniul al III-lea

-2001 - Primul proiect al genomului uman este finalizat;

-2006 - Pluto este reclasificată formal ca planetă pitică de către Uniunea Astronomică Internațională;

-2009 - Satelitul LCROSS confirmă existența apei pe Lună.

Ştiinţa este o importantă moştenire a culturii noastre. Din lucrările ştiinţifice şi cărţile dedicate tehnicii aflăm istoricul descoperirilor şi invenţiilor, când s-a întâmplat şi datorită cui. De asemenea putem să ne explicăm contextul istoric în care au avut loc diferite descoperiri.

Toate descoperirile şi invenţiile au dus incontestabil la progres.

Dar toate sunt benefice omului? Ne oprim cu exemplificarea la trei dintre ele: armele nucleare, biologice şi cărţile digitale.

Despre armele nucleare şi biologice toată lumea ştie despre urmările devastatoare folosirii acestora.

Despre cărţile tipărite se spune ca sunt pe punctul de a dispărea din cauza descoperirilor din domeniul electronicii dar în realitate ele sunt unele dintre cele mai importante surse de informare şi cunoaştere.

Să nu uităm: cărţile sunt una dintre cele mai mari invenții ale omenirii, scrise pe pereții peșterilor, apoi pe pielea animalelor, pe pergamente și apoi pe hârtie. Prin intermediul unei invenții recente s-au născut cărțile digitate. Acum oricine poate purta o bibliotecă întreagă în geantă dar acestea există atâta vreme cât sunt păstrate pe un server. Întreruperea funcționării acestuia sau deteriorarea duce la dispariția informațiilor stocate.

Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniile invențiilor şi descoperirilor.

Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 octombrie 2023.

1. Descoperiri şi invenţii – din vremurile preistorice până în cele moderne, ed. Aquila’93, Oradea, 2008;

2. Şaptezeci de invenţii ale antichităţii, ed. Aquila’93, Oradea, 2005

3. Maşinăriile lui Leonardo – Secrete şi invenţii în codexurile da Vinci- ed. Enciclopedia RAO, Bucureşti, 2006;

4. Istoria descoperirilor ştiinţifice, de Alexander Hellemans şi Bryan Bunch, ed. Orizonturi şi ed. Lider, Bucureşti, 1988;

5. Misterele şi minunile ştiinţei, ed. Aquila’93, Oradea, 2005.

S-a născut în ziua de 4 septembrie 1941 la Piatra Neamț. A absolvit Liceul „Petru Rareș” din același oraș, în anul 1959. Studiile universitare le-a urmat în cadrul Facultății de Biologie-Geografie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, fiind licențiat în anul 1964.

Avându-l conducător științific pe prof. dr. C.S. Antonescu, în 1976 devine doctor în biologie al Universității din București, teza sa de doctorat fiind intitulată „Cercetări microbiologice în lacul de acumulare Bicaz”.

După absolvirea facultății a îmbrățișat cariera de cercetător științific, servind cu devotament și profesionalism mai multe unități de cercetare, printre care celebra Stațiune de Cercetări Biologice, Geologice și Geografice „Stejarul” din Pângărați, județul Neamț. A inițiat și realizat în premieră națională o serie de cercetări aplicative privind valorificarea în agricultură a nămolului rezultat din epurarea biologică a apelor uzate din industria chimică.

În anul 1992, Constantin Măzăreanu a devenit lector la Catedra de Biologie a Universității din Bacău, disciplina Ecologie. Ulterior, în anul 1994 și respectiv 1999, a obținut funcțiile de conferențiar și profesor titular pentru disciplinele Microbiologie și Ecologie. În calitate de cadru didactic a demonstrat calități excepționale de pedagog, fiind unul dintre cei mai iubiți și respectați dascăli de la universitatea băcăuană prin probitatea științifică, talentul, onestitatea și răbdarea sa în relațiile cu colegii și studenții.

Sesiunea Știinţifică „Ecologia şi Protecţia Ecosistemelor” a fost organizată de prof. univ. dr. Constantin Măzăreanu, şeful catedrei de Biologie al Universităţii din Bacău, care a adus la masa dezbaterilor ştiinţifice specialişti români din prestigioase instituţii de învăţământ superior şi de cercetare. Șapte dintre edițiile Sesiunii Știinţifice au fost organizate în parteneriat cu Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău, instituție reprezentativă pentru mediul cultural băcăuan. A fost o prezență activă la nenumărate manifestări culturale organizate de specialiștii Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău, mulți dintre aceștia fiind foști studenți ai profesorului Constantin Măzăreanu. De-a lungul carierei a publicat peste 70 de lucrări științifice în reviste de prestigiu din țară și străinătate, 6 cărți și manuale didactice, precum și numeroase cursuri și ghiduri de lucrări practice pentru studenți. A fost membru a numeroase Societăți Științifice naționale și internaționale, precum: Societatea Internațională de Limnologie, Academia Oamenilor de Știință din România, Societatea Română de Ecologie, Comisia de Oceanologie și Limnologie a Academiei Române ș.a. În anul 2004 a înființat Societatea de Limnologie din România, fiind ales președintele acesteia.

Constantin Măzăreanu a fost recunoscut ca personalitate a societății românești contemporane în primul volum Who's Who în România, publicat în anul 2002.

S-a stins din viață timpuriu, la vârsta de 64 de ani, rămânând în conștiința celor care l-au cunoscut un distins dascăl și apreciat cercetător.

Vă așteptăm la Muzeul de Științele Naturii unde puteți descoperi și alte detalii și aspecte inedite ale vieții și contribuției prof. univ. dr. Constantin Măzăreanu în domeniul biologiei!

„Florile Dobrogei Continentale” este o expoziție dedicată monumentelor naturii din arealul dobrogean, cu referire la flora Dobrogei.

Titlul expoziţiei „Florile Dobrogei Continentale” descrie exhaustiv conţinutul expoziţiei, reflectând în mod direct aspecte din Flora Dobrogei, care numără aproximativ 2000 de specii de plante vasculare, dintre acestea 200 de taxoni sunt rari inclusiv la nivel European, o serie de specii fiind endemice.

Vizitatorii vor putea viziona un bogat material fotografic, însumând 37 de specii de plante specifice Dobrogei și peisaje, care oferă informaţii ştiinţifice şi curiozităţi referitoare la flora și habitatele acestei regiuni deosebite a României.

Expoziția are ca scop popularizarea științei în rândul elevilor, a profesorilor, a studenților, a familiilor și a publicului larg. Prin intermediul ilustrațiilor expuse, expoziția dorește să sensibilizeze vizitatorul cu privire la nevoia de conservare a speciilor rare de plante și să inducă dorința protejării acestora.

Flora Dobrogei reflectă fidel ținutul dobrogean cu aspect de podiș, presărat din loc în loc de numeroase dealuri cu un grad mare de ariditate, acest ținut fiind cel mai secetos din România.

Flora Dobrogei cuprinde plante în marea lor majoritate xerofite, care preferă zonele aride fiind foarte bine adaptate la secetă. Învelișul vegetal al Dobrogei reflectă particularitățile climatice ale regiunii, pe lângă stepa tipic dobrogeană, formată din numeroase specii de graminee (amintim aici de: păiușul stepic și de colilie), pajiștile stepice naturale fiind caracterizate de specii din genurile Festuca spp. și Stipa spp.; în arealul dobrogean întâlnim și silvostepa, caracterizată de prezența pădurilor de cer și de stejar, amintim aici speciile: Quercus cerris, Quercus pubescens și Q. frainetto pe lângă care creşte și cărpinița: Carpinus orientalis. În prezent, vegetația de stepă și de silvostepă ocupă în Dobrogea suprafețe mici, vegetația naturală fiind înlocuită de-a lungul timpul, ca urmare a intensificării activităților agricole, de terenuri cultivate.

Vă aşteptăm!

Manager,
Dr. Gabriela Gurău