Muzeul de Științele Naturii

Vizitatorii vor avea ocazia să descopere printre acestea şi cea mai scumpă mirodenie din lume. Vor putea afla care este originea speciilor de plante folosite ca ingrediente pentru savoarea mâncărurilor şi ca remedii terapeutice. De asemenea, cei interesaţi pot accesa o aplicaţie tip chatbot pe touchscreen, pentru completarea informaţiilor şi pot testa mostre olfactive de uleiuri aromatice, expuse prin intermediul unui modul interactiv.

Punem la dispoziţia publicului şi cartea „Mirodeniile – poveşti cu gust”, publicată în cadrul editurii instituţiei Editura „Ion Borcea”, care poate fi achiziţionată de la shop-ul muzeului.

Sunt expuse eşantioane fosile a peste 100 de specii dintre care: trilobiți (artropode marine care au dispărut acum 250 de milioane de ani), urs de peșteră (dispărut acum 27800 de ani), mamut lânos (dispărut acum cca. 3000 de ani), ș.a.

Vizitatorii sunt invitați să pășească pe o scară a evoluției geologice a planetei noastre.

Publicul vizitator poate admira și replici în mărime naturală ale unor animale preistorice precum Kelenken guillermoi – pasăre gigant care a trăit acum 15 milioane de ani sau Pterygotus anglicus – artropod gigant care a trăit acum 400 milioane de ani. De asemenea, vizitatorii pot descoperi și fascinanta lume a dinozaurilor, oferindu-li-se posibilitatea de a observa reconstituiri ale unor specii de dinozauri  - Australovenator wintonensis (a trăit acum 95 milioane de ani) sau Tyrannosaurus rex (a trăit acum 68-65  milioane de ani).

Expoziția a fost realizată în parteneriat cu specialiști de la Facultatea de Geografie și Geologie, Facultatea de Biologie din cadrul Universității „Al. I. Cuza” Iași și de la Muzeul de Istorie Naturală din Iași.

Termitele sunt cunoscute drept constructori remarcabili, capabili să clădească cuiburi cu coşuri înalte (termitiere) de peste 5 m înălţime. Un mulaj la scară redusă exemplifică arhitectura unei termitiere şi a sistemului de ventilaţie al acesteia.

Sunt prezentate informaţii despre originea şi evoluţia acestui grup de insecte, modul de viaţă al termitelor, importanţa economică a micilor constructori.

În cadrul expoziţiei, vizitatorii au posibilitatea să  vizioneze şi o secţiune printr-un cuib de termită subterană (Reticulitermes lucifugus), singura specie cunoscută până în prezent în ţara noastră.

În prima parte a expoziției sunt prezentate structura complexă a societăților de furnici și modalitățile variate de comunicare dintre membrii acestora.

Modul de viață al furnicilor este detaliat în a doua parte a expoziției, având drept exemplu furnicile roșii de pădure,  ușor de recunoscut după mușuroaiele înalte pe care le clădesc. Publicul vizitator va avea ocazia să observe îndeaproape aceste insecte prin intermediul  celui mai mare mușuroi cu furnici vii expus în scopuri didactice într-un muzeu de științe ale naturii din țara noastră.

În ultima parte a expoziției este prezentată diversitatea speciilor de furnici care ocupă o gamă variată de habitate terestre și exploatează multiple surse de hrană.  

Vă invităm să vă alăturați demersului nostru! Cu această ocazie puteți descoperi și alte lucruri interesante în expozițiile noastre permanente și temporare.

Muzeul de Ştiinţele Naturii

Strada Aleea Parcului nr. 9, Bacău

tel. / fax: 0234512006

website: http://www.complexulmuzealionborceabacau.ro/

facebook: https://www.facebook.com/complexulmuzealionborceabacau/

e-mail: muzstnatbc@yahoo.com.

Specia a fost descrisă, inițial în 1792, de micologul francez Jean Baptiste Francois Bulliard drept Agaricus tricolor. Ciuperca a fost mult timp considerată doar o varietate de culoare a speciei Daedaleopsis confragosa. Denumirea științifică acceptată în prezent este Daedaleopsis tricolor şi a fost descrisă, în 1941, de Appollinaris Semenovich Bondartsev (1877 – 1968) și Rolf Singer (1906 - 1994). Specia prezintă numeroase sinonime: Agaricus sepiarius var. tricolor (Bull.) Pers., Daedalea tricolor (Bull.) Fr., Lenzites tricolor (Bull.) Fr., Trametes tricolor (Bull.) Lloyd și Ischnoderma tricolor (Bull.) Zmitr.

Descriere: basidiomul este anual, semicircular, sesil, dispus izolat sau imbricat, cu diametrul de 4-10 (14) cm şi grosimea de 1-3 cm. Suprafata glabră, cu zone concentrice tricolore, maro roșcat închis până la maro mahon alternând cu zone roșu-negricioase mai închise. Himeniu sub formă de lame distanţate, ramificate dihotomic, cu muchii ascuţite, de culoare crem la început, ulterior devin maronii odată cu vârsta. Trama subţire, ca de plută, flexibilă. Sporii cilindrici.

Habitatul: solitară sau în grupuri imbricate, pe trunchiuri moarte de foioase, în special de fag, cireș și alun; produce un putregai alb al lemnului

Categoria sozologică: specie frecventă
Categoria ecologică: saprofită lignicolă

Dinamica sezonieră: creşte tot timpul anului
Răspândire: Europa, America de Nord, Asia
Comestibilitate: necomestibilă

Material realizat de dr. Pavel Otilia Carmen, muzeograf IA.

Poluarea s-a manifestat încă din era glaciară odată cu apariţia localităţilor, oraşelor, când omul a început să transforme mediul său înconjurător prin activităţi de minerit, defrişarea pădurilor iar revoluţia industrială a adus transformări radicale. Intensificarea producției industriale a accentuat poluarea apei, aerului şi solului determinând şi apariţia unor probleme de sănătate publică.

În a doua jumătate a sec. al - XX-lea prin conştientizarea importanţei menţinerii calităţii factorilor de mediu, semnificaţia termenului ecologie s-a lărgit, fiind asimilat ideii de protecţie a mediului înconjurător.

Aspectele de mediu au început să fie conștientizate la nivel general în anii 1960.

Prima mişcare pentru protecţia mediului din lume a fost Clubul Roman, înființat în 1968 de către economistul Aurelio Peccei.

Prima Conferinţă de Mediu a Organizaţiei Naţiunilor Unite de la Stockholm a fost în anul din 1972. Un rezultat semnificativ a acesteia au fost adoptarea a 26 de principii care au pus bazele protecției mediului.

În prezent, toate activitățile omului modern ar trebuie analizate prin prisma ecologiei, a dezvoltării durabile şi a impactului pe care îl produc asupra mediului înconjurător.

Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniile ecologiei, poluării şi protecţiei mediului.

Vitrina, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 decembrie 2022.

1. Dicţionar de ecologie, de Petre Neacşu şi Zoe Apostolache Stoicescu, ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982;
2. Ecologie şi Protecţia ecosistemelor de Alexandru Ionescu şi Radu Stancu, editată de Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti, 1980;
3. Poluarea mediului ambiant de Luciniu Ioan Ciplea şi Alexandru Ciplea, ed. Tehnică, Bucureşti, 1978;
4. Economia de energie începe de acasă, National Geografic România, martie 2009, Bucureşti;
5. Mic atlas de ecologie de Aurora Mihail, ed. All, Bucureşti, 2008;
6. Ecologia – enciclopedia în imagini, trad. Maria-Monalisa Pleşea, ed. Rosetti Educaţional, Bucureşti, 9.

S-a născut în ziua de 4 septembrie 1941 la Piatra Neamț. A absolvit Liceul „Petru Rareș” din același oraș, în anul 1959. Studiile universitare le-a urmat în cadrul Facultății de Biologie-Geografie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, fiind licențiat în anul 1964.

Avându-l conducător științific pe prof. dr. C.S. Antonescu, în 1976 devine doctor în biologie al Universității din București, teza sa de doctorat fiind intitulată „Cercetări microbiologice în lacul de acumulare Bicaz”.

După absolvirea facultății a îmbrățișat cariera de cercetător științific, servind cu devotament și profesionalism mai multe unități de cercetare, printre care celebra Stațiune de Cercetări Biologice, Geologice și Geografice „Stejarul” din Pângărați, județul Neamț. A inițiat și realizat în premieră națională o serie de cercetări aplicative privind valorificarea în agricultură a nămolului rezultat din epurarea biologică a apelor uzate din industria chimică.

În anul 1992, Constantin Măzăreanu a devenit lector la Catedra de Biologie a Universității din Bacău, disciplina Ecologie. Ulterior, în anul 1994 și respectiv 1999, a obținut funcțiile de conferențiar și profesor titular pentru disciplinele Microbiologie și Ecologie. În calitate de cadru didactic a demonstrat calități excepționale de pedagog, fiind unul dintre cei mai iubiți și respectați dascăli de la universitatea băcăuană prin probitatea științifică, talentul, onestitatea și răbdarea sa în relațiile cu colegii și studenții.

Sesiunea Știinţifică „Ecologia şi Protecţia Ecosistemelor” a fost organizată de prof. univ. dr. Constantin Măzăreanu, şeful catedrei de Biologie al Universităţii din Bacău, care a adus la masa dezbaterilor ştiinţifice specialişti români din prestigioase instituţii de învăţământ superior şi de cercetare. Șapte dintre edițiile Sesiunii Știinţifice au fost organizate în parteneriat cu Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău, instituție reprezentativă pentru mediul cultural băcăuan. A fost o prezență activă la nenumărate manifestări culturale organizate de specialiștii Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău, mulți dintre aceștia fiind foști studenți ai profesorului Constantin Măzăreanu. De-a lungul carierei a publicat peste 70 de lucrări științifice în reviste de prestigiu din țară și străinătate, 6 cărți și manuale didactice, precum și numeroase cursuri și ghiduri de lucrări practice pentru studenți. A fost membru a numeroase Societăți Științifice naționale și internaționale, precum: Societatea Internațională de Limnologie, Academia Oamenilor de Știință din România, Societatea Română de Ecologie, Comisia de Oceanologie și Limnologie a Academiei Române ș.a. În anul 2004 a înființat Societatea de Limnologie din România, fiind ales președintele acesteia.

Constantin Măzăreanu a fost recunoscut ca personalitate a societății românești contemporane în primul volum Who's Who în România, publicat în anul 2002.

S-a stins din viață timpuriu, la vârsta de 64 de ani, rămânând în conștiința celor care l-au cunoscut un distins dascăl și apreciat cercetător.

Vă așteptăm la Muzeul de Științele Naturii unde puteți descoperi și alte detalii și aspecte inedite ale vieții și contribuției prof. univ. dr. Constantin Măzăreanu în domeniul biologiei!

„Florile Dobrogei Continentale” este o expoziție dedicată monumentelor naturii din arealul dobrogean, cu referire la flora Dobrogei.

Titlul expoziţiei „Florile Dobrogei Continentale” descrie exhaustiv conţinutul expoziţiei, reflectând în mod direct aspecte din Flora Dobrogei, care numără aproximativ 2000 de specii de plante vasculare, dintre acestea 200 de taxoni sunt rari inclusiv la nivel European, o serie de specii fiind endemice.

Vizitatorii vor putea viziona un bogat material fotografic, însumând 37 de specii de plante specifice Dobrogei și peisaje, care oferă informaţii ştiinţifice şi curiozităţi referitoare la flora și habitatele acestei regiuni deosebite a României.

Expoziția are ca scop popularizarea științei în rândul elevilor, a profesorilor, a studenților, a familiilor și a publicului larg. Prin intermediul ilustrațiilor expuse, expoziția dorește să sensibilizeze vizitatorul cu privire la nevoia de conservare a speciilor rare de plante și să inducă dorința protejării acestora.

Flora Dobrogei reflectă fidel ținutul dobrogean cu aspect de podiș, presărat din loc în loc de numeroase dealuri cu un grad mare de ariditate, acest ținut fiind cel mai secetos din România.

Flora Dobrogei cuprinde plante în marea lor majoritate xerofite, care preferă zonele aride fiind foarte bine adaptate la secetă. Învelișul vegetal al Dobrogei reflectă particularitățile climatice ale regiunii, pe lângă stepa tipic dobrogeană, formată din numeroase specii de graminee (amintim aici de: păiușul stepic și de colilie), pajiștile stepice naturale fiind caracterizate de specii din genurile Festuca spp. și Stipa spp.; în arealul dobrogean întâlnim și silvostepa, caracterizată de prezența pădurilor de cer și de stejar, amintim aici speciile: Quercus cerris, Quercus pubescens și Q. frainetto pe lângă care creşte și cărpinița: Carpinus orientalis. În prezent, vegetația de stepă și de silvostepă ocupă în Dobrogea suprafețe mici, vegetația naturală fiind înlocuită de-a lungul timpul, ca urmare a intensificării activităților agricole, de terenuri cultivate.

Vă aşteptăm!

Manager,
Dr. Gabriela Gurău