EVENIMENTE
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii noiembrie 2025, la Vivariul din Bacău -
Porumbelul rotat (Columba livia f. domestica)
Porumbeii rotați aparțin grupului raselor de ornament, fiind una dintre cele mai cunoscute și îndrăgite rase de porumbei.
Denumirea acestei rase de porumbei provine de la forma cozii cu aspect de „evantai”, amintind de coada unui păun, aceștia fiind numiți și „voltați” sau în unele zone din România „curcănași”. Coada este formată din 32-42 rectrice lungi și foarte late, așezate pe 2-3 rânduri circulare.
În poziţie de paradă, coada este ţinută vertical, întinsă în formă de disc, iar cele două rectrice marginale ating uşor pământul.
Această rasă de porumbei se deplasează mergând pe vârful degetelor, cu gâtul lipit de spate, iar capul lipit de pernuţă (penele dinaintea cozii).
Pieptul este purtat mai sus decât linia creştetului capului, poziţia trunchiului fiind verticală.
În prezent sunt 50 de culori şi tipuri de desene pentru această rasă de porumbei, fiind una din rasele cele mai frecvente crescute de către columbofili.
Material realizat de muzeograf IA, dr. Burghelea Costel.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Tyrannosaurus rex – Regele dispărut al Cretacicului
Tyrannosaurus rex („șopârla tiran rege”) a trăit acum aproximativ 68–66 milioane de ani, în perioada Cretacicului târziu, pe teritoriul actual al Americii de Nord.
Cu o lungime de până la 12 metri, o greutate de peste 7 tone și dinți de până la 30 cm, T. rex a fost unul dintre cei mai mari prădători tereștri din toate timpurile.
Avea un simț al mirosului extrem de dezvoltat, ceea ce îi permitea să detecteze prada - sau chiar carcasele animalelor moarte - de la kilometri depărtare.
Studiile arată că scotea sunete de frecvență joasă, asemănătoare cu vibrațiile unui crocodil sau ale unui elefant.
Deși părea un prădător extrem de rapid, calculele biomecanice moderne arată că T. rex atingea cel mult 20–25 km/h, din cauza greutății (peste 7 tone).
Disputa „prădător sau necrofag?” continuă și astăzi, dar studiile arată că era un oportunist desăvârșit: vâna, dar profita și de animalele moarte.
Puii de T. rex semănau mai mult cu păsările moderne decât cu adulții. Unele teorii sugerează că erau acoperiți cu un puf fin, asemănător penelor.
Fosilele sale ne oferă informații esențiale despre lanțurile trofice, comportamentul social și evoluția dinozaurilor carnivori.
Vă invităm să descoperiți una dintre cele mai fascinante creaturi care au trăit vreodată pe Pământ!
Material realizat de dr. Maftei Daniel Ioan
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău
vă invită la vernisajul expoziţiei temporare
„Lumea CIUPERCILOR”, ediţia a XIX-a - expoziţie de ciuperci proaspete
Vineri, 7 noiembrie 2025, începând cu ora 11°°
la Vivariu, str. Popa Şapcă, nr. 3, Bacău
Expoziția temporară „Lumea ciupercilor” aduce în atenția vizitatorilor o varietate de specii de ciuperci proaspete, colectate în această perioadă din habitate naturale.
Prin acest proiect, specialiștii Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, în colaborare cu micologi din Societatea Micologică din România, îşi propun să dezvăluie publicului fascinanta diversitate a lumii ciupercilor.
Evenimentul, devenit deja o tradiție, se desfășoară anual şi oferă o experiență educativă şi interactivă pentru toţi cei interesaţi de natură, biodiversitate şi protecţia mediului, cel mai important obiectiv al acestui proiect fiind conștientizarea importanței cunoașterii speciilor de ciuperci comestibile şi a celor toxice.
Expoziția va fi deschisă publicului de vineri, 7 noiembrie până marţi 11 noiembrie 2025 (inclusiv), între orele 9°°-17°°, la Vivariu.
Cu această ocazie, pot fi vizitate şi expozițiile găzduite de instituţie.
Program de vizitare: 9°°-17°°
Intrarea este gratuită
Persoane de contact:
Sef Serviciu dr. Jigău Ortansa
Muzeograf dr. Pavel Otilia Carmen
-
FIZICA ȘI CHIMIA DIN NATURĂ – Viața tuturor organismelor vii depinde de fenomene fizice și de reacții chimice care determină transformări ce stau la baza metabolismului lumii vii. Workshop-ul cuprinde demonstrații prezentate interactiv ale unor fenomene fizice și chimice de care depinde viața plantelor și a animalelor.
Taxa de participare/persoană: 24 lei/persoană (include cele trei workshop-uri).
Pentru programări ne puteți contacta la numerele de telefon:
0234/512006 și 0234/514244 – Muzeul de Științele Naturii;
Activitățile se adresează elevilor între 6 și 18 ani, însoțiți de cadre didactice și se vor desfășura între orele 9:00 – 15:00 (în zilele comunicate).
Participanții la activități vor putea vizita și expozițiile deschise la Muzeul de Științele Naturii.
Vă aşteptăm!
Manager,
dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
„Bucăţi de rai - tematica naturii în pictura modernă și contemporană românească”,
expoziție temporară
Astăzi 04.11.2025, la ora 17.00, la Muzeul de Științele Naturii Bacău va avea loc vernisajul expoziției de artă "Bucăţi de rai - tematica naturii în pictura modernă și contemporană românească". Expoziţia cuprinde lucrări de artă a mai multor pictori români din colecţia particulară a artistului Paul Surugiu-Fuego.
Vă așteptăm alături de noi!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii octombrie la Vivariu Bacău
Exponatul lunii octombrie 2025, la Vivariul din Bacău - Peștii Tetra
Aceştia fac parte din familia Characidae, una dintre cele mai vaste și variate familii de pești de apă dulce din lume. Originea lor este strâns legată de bazinele hidrografice ale Americii de Sud și Centrale, în special de fluviul Amazon și afluenții săi, dar și de râurile Orinoco, Paraná și alte cursuri de apă bogate în vegetație și biodiversitate. Este o specie activă și preferă mult spațiu deschis pentru înot, dar și unele zone mai liniștite.
În ceea ce privește hrana este o specie omnivoră, deloc pretenţioasă. Poate fi hrănită cu fulgi şi granule, alături de hrană proaspătă (vie) sau congelată, cum ar fi Daphnia sau Glycera.
Este pașnic și plin de viață și face un contrast bun cu alte specii mai colorate. Poate fi păstrat alături de vivipari, Danio rerio, Rasbora, alţi tetra și pești pașnici care locuiesc pe fundul acvariului, cum ar fi Corydoras sau Loricariidae mai mici. De asemenea, poate fi păstrat și cu Cichlidae mai mari, cum ar fi Pelvicachromis pulcher, iar datorită formei lui mai rotunde, este puțin posibil să fie mâncat dacă este combinat cu specii mai mari, spre exemplu cu Pterophyllum.
Din punct de vedere al dimorfismului sexual masculii sunt vizibil mai subțiri și puțin mai mici decât femelele. Masculii au de asemenea înotătoare dorsale şi anale mai ascuțite decât femelele.
Înmulţirea se face pe cupluri, iar icrele sunt depuse pe fundul apei. Eclozarea puilor se face în maxim 72 de ore de la depunere.
Durata medie de viață la această specie este de 4 ani.
Material realizat de conservator Marinela Schultz.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, organizează
Vernisajul expoziţiei de fotografie intitulată:
„BACĂUL AŞA CUM ÎL VEZI TU”
în data de 4 Octombrie 2025, ora 13.00,
la sediul Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău,
din str. Aleea Parcului nr. 9
Sub genericul: „Promovăm Patrimoniul băcăuan”
În cadrul proiectului cultural intitulat: „Bacăul aşa cum îl vezi tu”, Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, a organizat la Muzeul de Ştiinţele Naturii, pentru pasionaţii de fotografie care iubesc Bacăul şi doresc să evidenţieze patrimoniul băcăuan, un concurs de fotografie. La acest concurs s-au înscris 98 de băcăuani, iar 17 fotografii, cele mai reprezentative, care corespundeau criteriilor impuse de specialiştii instituţiei, vor fi expuse în expoziţia de fotografie intitulată: „Bacăul aşa cum îl vezi tu”.
Expoziţia va fi deschisă pentru public la Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău în perioada: 4 Octombrie – 4 Noiembrie 2025. Ulterior, aceasta va fi itinerată şi în alte locaţii pe care le vom anunţa din timp.
În vederea îndeplinirii obiectivului de a promova patrimoniul băcăuan, specialiştii de la Muzeul de Ştiinţele Naturii au ales ca tema concursului să vizeze patrimoniul natural şi istoric al Bacăului. Fotografiile selectate spre a fi expuse, fac referire la patrimoniul natural şi istoric al mai multor localităţi din judeţul Bacău (Bereşti Tazlău, Dofteana, Luizi Călugăra, Ştefan cel Mare, Valea Budului), oraşele Comăneşti şi Târgu Ocna, dar şi din municipiul Bacău.
Provocarea a fost ca fotografiile realizate să fie făcute cu telefonul mobil sau aparatul foto, fără a fi prelucrate cu mijloace profesionale sau AI.
Publicul larg dar şi participanţii la vernisaj, vor avea ocazia să îi cunoască pe cei 17 autori ai fotografiilor selectate. Aşteptăm alături de noi, iubitori şi promotori ai patrimoniului cultural al Bacăului.
Cu deosebită consideraţie,
Manager,
Dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII OCTOMBRIE 2025 LA MUZEUL DE ȘTIINȚELE NATURII ESTE CEA MAI MARE FELINĂ DIN EUROPA
Râsul (Lynx lynx)
Este un mamifer carnivor din familia Felidae, fiind cel mai mare reprezentant din Europa al acestei familii. Este răspândit din Europa de Nord, Centrală și de Est până în Asia Centrală și Siberia, Platoul Tibet și Munții Himalaya. Populează păduri temperate și boreale până la altitudinea de 5.500 m. În România, preferă pădurile întinse şi liniştite de munte, însă se întâlnește şi în zonele de dealuri înalte.
Cu o înălțime de până la 70 de centimetri la greabăn și o lungime a corpului de până la 120 de centimetri, râsul poate atinge la maturitate între 15 şi 40 kg. Are blana maro-roşcată, cu pete caracteristice, mai închise la culoare, a căror prezență și densitate variază individual. Coada este scurtă și are vârful negru. Smocurile de păr de culoare închisă de pe vârful urechilor sunt caracteristice râsului. Acestea îl ajută să perceapă în mod optim chiar și cele mai delicate sunete.
Dimorfismul sexual nu este evident.
Râsul este un animal solitar și teritorial. Doar mama rămâne împreună cu puii ei de sub un an, într-o grupare familială temporară.
Este un animal de amurg și de noapte, rareori fiind activ și ziua.
Fiind un prădător carnivor, hrana sa este compusă în principal din: căprioare, cerbi, iepuri, păsări.
Are văzul și auzul excelente, mirosul fiind mai slab dezvoltat.
Longevitatea este apreciată la 12-14, maximum 18 ani.
Vă așteptăm să ne vizitați!
Material realizat de specialist dr. Dalia Paraschiv
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
„Zilele Europene ale Patrimoniului”
Ediția a XXXIII-a, 12-14 septembrie 2025
la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău
În fiecare an, începând din anul 1985, în luna septembrie, milioane de cetăţeni sunt invitaţi să sărbătorească „Zilele Europene ale Patrimoniului” (ZEP), organizate la iniţiativa comună a Consiliului Europei şi a Uniunii Europene. Din anul 1992 şi în România, acest proiect oferă participanţilor ocazia să descopere nu numai monumente istorice, dar şi situri şi zone mai puţin cunoscute, precum şi informaţii care, în mod obişnuit, nu sunt accesibile publicului larg. Evenimentele culturale organizate cu acest prilej, se adresează tuturor cetăţenilor oferindu-le un mediu atractiv ce favorizează comunicarea interpersonală. Apropierea faţă de patrimoniul cultural trezește sentimentul identitar al locuitorilor, de apartenenţă la valorile ţării, ale regiunii, ale oraşului sau ale mediului rural.
În anul 2025, tema pentru Zilele Europene ale Patrimoniului este „Patrimoniu și arhitectură. Ferestre către trecut, uși către viitor”.
Zilele Europene ale Patrimoniului au avut mereu la bază evenimente și activități desfășurate în 50 de țări, sărbătorind în același timp patrimoniul și diversitatea culturală.
Patrimoniul cultural este o reflectare a oamenilor într-o societate, exprimarea de sine a valorilor, credințelor, cunoștințelor și tradițiilor lor în evoluție. Poziționarea oamenilor în centrul acestei definiții este un accent cheie al Convenției privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate - Convenția Faro, care afirmă, de asemenea, importanța accesului „la patrimoniul cultural și luarea în considerare a valorilor de către fiecare comunitate cu patrimoniul cultural cu care se identifică”.
Scopul evenimentelor ZEP este de a sensibiliza cetăţenii privind cunoaşterea şi respectarea patrimoniului cultural local, de a evidenţia rolul păstrării valorilor culturale tradiţionale ce contribuie semnificativ la cultura europeană.
Cu această ocazie, pentru a evidenţia patrimoniul, în perioada 12-14 septembrie 2025, în cadrul Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, vor avea loc următoarele evenimente culturale:
Muzeul de Ştiinţele Naturii
- Patrimoniul muzeal – sursă de educație non-formală → 12 septembrie 2025, orele 09:00-10:00. Activitate educativă în care participanții vor afla o serie de informaţii legate de colecţiile Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău, precum şi aspecte din culisele muzeului (activităţile desfăşurate de specialiştii de muzeu în realizarea expoziţiilor în scopul asigurării accesului la cunoaştere, educare şi recreere).
-Patrimoniul muzeal - cunoaștere și valorificare →13-14 septembrie 2025, începând cu ora 10:00. Publicul larg poate vizita:
- Expoziţiile permanente: „Păduri din România”, „Ocrotirea Naturii”, „Flori din adâncurile Terrei”, „O lume dispărută”, „Împreună cu băcăuanii din anul 1958”;
- Expoziţiile temporare: „Superorganismul - viața ascunsă a furnicilor”, „Personalități băcăuane – Mircea Varvara (1932-2024)”, „Frumuseți ale Naturii” – expoziție de fotografie, „Exponatul lunii”, „Valoarea cărții”;
- Sera cu plante ornamentale și Grădina Senzorială.
Observatorul Astronomic „Victor Anestin”
– Observatorul Astronomic Bacău - de la un Turn de apă, către un centru de educaţie muzeală → 13-14 septembrie 2025, începând cu ora 10:00. Vizitatorii sunt invitaţi să descopere informaţii mai puţin cunoscute cu privire la monumentul istoric care, la începutul secolului, era rezerva de apă a oraşului Bacău.
La Observatorul Astronomic, publicul poate vizita expoziţia permanentă: „Universul – de la Pământ la stele” şi expoziţia temporară: „Noutăți în astronautică”, iar prin spectacolul de planetariu poate face o călătorie virtuală prin Univers, prilej de cunoaștere și delectare.
Vivariu
- „Istoria locului” → 13-14 septembrie 2025, începând cu ora 10:00. Publicul interesat poate afla detalii cu privire la monumentul istoric în care îşi desfăşoară activitatea Vivariul Bacău, dar şi detalii inedite legate de istoricul expoziţiilor organizate de-a lungul timpului în acest lăcaş de cultură băcăuan. O vizită la Vivariu vă oferă şi posibilitatea să observați animale vii. Astfel, puteți accesa informații științifice și puteți afla lucruri interesante despre specii exotice și autohtone de pești, amfibieni, reptile și păsări.
Casa Memorială „Ion Borcea”
-
Casa Memorială „Ion Borcea” → 13-14 septembrie 2025, începând cu ora 10:00. Publicul larg poate descoperi aici aspecte din viața și opera savantului „Ion Borcea”.
Ne puteţi contacta la:
Telefon 0234/513724 – Observatorul Astronomic
Telefon 0234/512006 – Muzeul de Științele Naturii
Telefon 0234/535564 – Vivariu
Vă aşteptăm!
Manager,
Dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
"NOAPTEA MUZEELOR LA SATE 2025"
Sâmbătă, 6 septembrie 2025
Complexul Muzeal de Știinţele Naturii „Ion Borcea” instituție publică de cultură subordonată Consiliului Județean Bacău organizează în data de 6 septembrie 2025 cea de a III-a ediție a evenimentului „NOAPTEA MUZEELOR LA SATE” la Casa Memorială „Ion Borcea” din comuna Racova, județul Bacău între orele 18.00-23.00 (22.30 fiind ora de intrare a ultimului vizitator).
Evenimentul cultural este unic în Europa, fiind derivat din manifestarea europeană “Noaptea Europeană a Muzeelor”.
Noaptea Muzeelor la Sate, la Casa Memorială „Ion Borcea” se desfășoară sub titlul
„Ion Borcea – un univers al științei și cunoașterii”.
Casa Memorială Ion Borcea ocupă un loc important în peisajul cultural și arhitectural al județului Bacău, fiind un reper al memoriei locale și o mărturie a vieții unei personalități culturale românești cu origini băcăuane.
Spaţiul expoziţional de la Casa Memorială „Ion Borcea” include patru săli și un hol unde sunt prezentate cronologic mărturii ale unei biografiei marelui savant. Prima sală prezintă mobilier şi obiecte ce au aparţinut familiei Borcea, precum şi portrete ale părinţilor savantului Ion Borcea.
A doua sală ilustrează căutările savantului pentru a descifra şi promova curentele ştiinţifice ale vremii sale privind evoluţionismul. Ion Borcea a fost preocupat şi de teoriile enunţate de alţi oameni de ştiinţă cum sunt Darwin și Lamarck.
Activitatea ştiinţifică a profesorului Ion Borcea este ilustrată în sălile a doua şi a treia, pe domeniile de cercetare: ihtiologie, hidrobiologie, biologie marină și entomologie.
În ultima încăpere a muzeului sunt prezentate cronologic aspecte legate de viaţa şi activitatea marelui savant.
Holul expoziţiei prezintă o galerie de imagini cu profesori şi studenţi care i-au fost alături în decursul vieţii, pe calea ştiinţei: Gheorghe Hasan, Mihai Băcescu, Ioan Gh. Botez, Mihai Constantineanu, Petre Jitariu şi mari biologi români discipoli ai marelui savant: Constantin Motaş, Paul Bujor, Emil Racoviţă, Grigore Antipa, Petre Şuster, Ioan Teodor Simionescu.
Casa Memorială Ion Borcea se află în comuna Racova, judeţul Bacău şi a fost locuinţa familiei savantului Ion Borcea, fiind construită în secolul al XIX-lea.
A fost donată de sora savantului, Eufrosina Borcea Petrovanu, Muzeului de Ştiinţele Naturii (4 camere şi un hol) şi este înscrisă în lista monumentelor istorice, cod BC-IV-m-B-00940.
Intrarea este gratuită!
Vă așteptăm, cu drag!
Manager,
Dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii septembrie 2025 la Muzeul de Științele Naturii este:
Trâmbiţa piticilor (Craterellus cornucopioides (L.) Pers. 1825)
Natura are darul de a ne surprinde la fiecare pas, iar pădurile ascund unele dintre cele mai fascinante forme de viață. Luna aceasta, vă invităm să descoperiţi un exponat neașteptat, dar deosebit de interesant: o ciupercă de pădure - „trâmbiţa piticilor”, o prezență discretă, dar esențială în ecosistemul forestier.
„Trâmbița piticilor” este denumirea populară pentru specia Craterellus cornucopioides (L.) Pers. 1825., cunoscută şi sub denumirea de „trâmbița morților” sau „cornul abundenței”. Este o specie comestibilă, din familia Hydnaceae, ordinul Cantharellales (încrengătura Basidiomycota). Etimologia denumirii științifice se referă la forma caracteristică de corn sau pâlnie a ciupercii și la abundența acesteia în anumite momente. Numele popular românesc sugerează o legătură cu lumea fantastică a pădurii.
Descriere: ciuperca are basidiomul în formă de trompetă sau pâlnie, de culoare cenuşie-negricioasă, înalt de 5-8 (15) cm și diametru de 3-8 cm, cu marginile răsfrânte. Himenoforul este de culoare cenuşie-plumburie, neted sau poate avea cute decurente. Piciorul este atenuat la bază, de culoare negricioasă. Carnea este elastică, cu miros aromatic plăcut şi gust dulce.
Această ciupercă se găsește în păduri din America de Nord, Europa, Asia de Est și Australia. Este o ciupercă ecomicorizantă, care preferă pădurile umbroase, de foioase, în special cele în care predomină fagul sau stejarul. Apare de regulă în grupuri numeroase, camuflată de frunzele căzute, ceea ce o face destul de greu de observat pentru culegători.
Sezonul de apariție începe, de obicei, la sfârșitul verii și se extinde până târziu în toamnă, din august până în noiembrie, în funcție de condițiile climatice.
Deși are un aspect modest și o culoare întunecată, ciuperca este considerată o delicatesă culinară în multe țări europene, în special în Franța și Italia.
Dincolo de valoarea ei culinară și de misterul care o înconjoară, trâmbița piticilor joacă un rol ecologic esențial în pădurile în care crește.
Material realizat de muzeograf dr. Otilia Pavel
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE 2025 LA VIVARIU BACĂU
Porumbelul jucător (Columba livia f. domestica)
Porumbelul jucător aparține grupului de porumbei crescuţi pentru abilitatea lor de a se rostogoli peste cap (a juca) în timpul zborului. Porumbelul jucător sau jucăuş, zboară în stoluri sau solitar, descriind cercuri concentrice deasupra porumbarului. Se dă peste cap la diferite înălţimi, făcând una sau mai multe tumbe. Îşi ridică coada apoi cade, dându-se peste cap odată sau chiar de mai multe ori în aer.
Jocul din timpul zborului se datorează contracţiei moderate şi de scurtă durată a muşchilor latero-cervicali ai gâtului şi ai spatelui, cel mai apreciat joc fiind cel efectuat rapid, strâns, în şnururi de minim 10-12 rostogoliri consecutive.
Prădătorii sunt atraşi de porumbeii care joacă, probabil pentru că un astfel de porumbel e catalogat ca un porumbel rănit sau că un exemplar mai slab şi mai uşor de prins.
Material realizat de muzeograf dr. Burghelea Costel
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii august 2025 la Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău - Archaeopteryx lithographica
Acum 150 de milioane de ani, în perioada Jurasicului târziu, trăia un animal cu trăsături neobișnuite: avea dinți și gheare, dar și pene și aripi. Archaeopteryx este considerat o verigă esențială între dinozauri și păsările moderne – o adevărată fereastră spre evoluția zborului!
Descoperit în 1861 în Germania, acest animal preistoric a devenit rapid simbolul teoriei evoluției. Fosilele sale excepțional conservate ne arată cum arăta tranziția de la dinozaur la pasăre.
La muzeul nostru puteți vedea o replică fidelă a primului schelet complet descoperit – celebrul „exemplar de la Berlin”, păstrat astăzi în Muzeul de Istorie Naturală din capitala Germaniei.
Vă invităm să descoperiți povestea spectaculoasă a Archaeopteryx – un dinozaur cu pene care ne ajută să înțelegem mai bine istoria vieții pe Pământ.
Material realizat de conservator Roşu Ciprian Sorin
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii august 2025 la Vivariu, Bacău -
Perușul cântător (Psephotus haematonotus)
Una din păsările endemice din sud-estul Australiei care impresionează prin cântecul foarte frumos și aspectul elegant al penajului este perușul cântător. Măsoară aproximativ 27 cm, cântărește 50-58 g și este numit și perușul cântător cu spate roșu, datorită culorii roșii a penelor de pe partea posterioară a corpului masculului, chiar la baza cozii. Perușul cântător preferă regiunile împădurite, terenurile agricole, pășunile, în general zonele cu ierburi și multe plante erbacee, ale căror semințe sunt preferate de el.
Hrana lui constă din semințe de arbori și arbuști, din frunze ale unor specii de ciulini, din flori și fructe de pădure.
În perioada de reproducere, din luna august până în decembrie, femela depune o pontă formată din 5-7 ouă într-un cuib construit în trunchiul unui eucalipt. Ouăle sunt clocite doar de femelă timp de 19 zile, masculul având rolul să-i aducă hrana necesară pe timpul perioadei de incubație. După eclozarea ouălor apar puii care sunt hrăniți de ambii părinți, timp de 30-35 de zile, apoi ei reușesc să zboare, părăsesc cuibul și devin independenți.
Speranța de viață a perușului cântător este de aproximativ 12 ani. Este o pasăre foarte veselă și drăgălașă, care, dacă este îngrijită cu dragoste, se atașează foarte mult de stăpân.
Material realizat de conservator Corduneanu Emil
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
PROIECT CULTURAL-EXPOZIȚIONAL – PERSONALITĂȚI BĂCĂUANE
La Muzeul de Științele Naturii din Bacău continuă și în acest an proiectul cultural-expozițional „PERSONALITĂȚI BĂCĂUANE”, care își propune să aducă în atenția publicului larg viața și activitatea prof. univ. dr. MIRCEA VARVARA (1932-2024), specialist de renume în domeniul științelor biologice.
Astfel, cei interesați vor putea descoperi detalii și aspecte inedite ale vieții și contribuției sale în domeniul entomologiei şi nu numai.
Vă invităm să vă alăturați demersului nostru! Cu această ocazie puteți descoperi și alte lucruri interesante în expozițiile noastre permanente și temporare.
Muzeul de Ştiinţele Naturii
Strada Aleea Parcului nr. 9, Bacău
tel. / fax: 0234512006
website: http://www.complexulmuzealionborceabacau.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/complexulmuzealionborceabacau/
e-mail: muzstnatbc@yahoo.com
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii iulie 2025 la Muzeul de Științele Naturii Bacău
Fluturele Polixena (Zerynthia polyxena)
Răspândit în Europa Centrală și de Sud-Est, fluturele Zerynthia polyxena este un indicator al habitatelor naturale bine conservate. În fauna României este o prezență rară, dar valoroasă, fiind întâlnit în zonele calde și însorite de deal din Sudul și Estul țării. Larvele se hrănesc cu plante toxice din genul Aristolochia, acumulând substanțe care le conferă un gust respingător, descurajând astfel prădătorii.
Specia are o singură generație pe an; stadiul de pupă poate ierna chiar și doi ani, dacă condițiile de mediu nu sunt favorabile. Adulții zboară primăvara, în zile senine, cu mișcări sacadate și imprevizibile – o strategie eficientă de evitare a prădătorilor.
În România, specia Zerynthia polyxena este protejată, fiind inclusă în Lista roșie a speciilor rare și în Anexa II a Directivei Habitate. Conservarea sa depinde de menținerea habitatelor tradiționale și a plantelor gazdă specifice.
Material realizat de muzeograf Anca Tudor Andrei
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii iulie 2025 la Vivariu Bacău este
Șarpele de apă - Natrix tessellata (Laurenti, 1768)
Șarpele de apă este răspândit în Europa, Peninsula Balcanică, Asia Mică, Asia centrală, până la Golful Persic. În România a fost găsit din Delta Dunării până la 1000 m altitudine, trăind exclusiv numai în apropierea apelor fiind un bun înotător și scufundător, se hrănește cu broaște, mormoloci, tritoni și pești pe care îi vânează sub apă.
Ajunge la dimensiuni de peste 1 m lungime maxim 1,3 m este zvelt, cu capul lung și îngust. Spatele este galben-cenușiu, cu un desen închis, alcătuit din cinci șiruri de pete pătrate. Depune ponta în iunie-iulie, formată din 5 până la 25 de ouă albe, lungi, îngropate la adâncime mică în sol afânat, frunzar, detritus, sub mușchi sau ierburi putrede.
Șarpele de apă spre deosebire de șarpele de casă tolerează mai puțin la prezența umană în apropierea sa, pentru eventualii prădători folosește mirosul puternic respingător emis de glanda de la baza cozii, sau obiceiul de a face pe mortul.
Text realizat de muzeograf dr. Burghelea Costel
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii iunie 2025 la Vivariu Bacău
Crapul koi (Cyprinus carpio koi) este o varietate ornamentală a crapului comun (Cyprinus carpio) și este bine cunoscut pentru frumusețea și varietatea culorilor sale.
Crapul koi are originile în Asia, mai ales în Japonia, unde a fost crescut și selectat pentru culorile sale unice încă din secolul al XVII-lea.
Crapul koi are o serie de modele și culori, inclusiv alb, negru, roșu, galben, albastru și multe combinații ale acestor culori. Datorită frumuseții și varietății sale, crapul koi este foarte popular în întreaga lume, atât pentru iazurile ornamentale, cât și pentru competițiile de pești koi. Deși crapul koi este originar din Asia, acesta a fost introdus în multe regiuni ale lumii datorită popularității sale ca pește ornamental.
Selecția meticuloasă și tehnicile avansate de creștere au făcut din Japonia centrul mondial al culturii koi și principala sursă de pește de calitate superioară pentru colecționari și entuziaști din întreaga lume.
Datorită varietății și frumuseții lor, anumite specimene de crap koi pot fi destul de costisitoare. Peștii care sunt considerați a avea culori și modele perfecte pot costa mii sau chiar zeci de mii de dolari.
Text realizat de conservator Schultz Marinela.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII MAI 2025 LA VIVARIU ESTE
Broasca mare de lac (Pelophylax ridibundus Pallas, 1771)
Broasca mare de lac (Pelophylax ridibundus Pallas, 1771) este un amfibian tetrapod, printre cei mai mari din Europa cu picioarele posterioare mai lungi decât cele anterioare, adaptate pentru sărit și înot, având spatele și coapsele de culoare verde ori brun cenușiu, cu pete închise, gura largă și cu ochii bulbucați. Trăiește atât în apă: iazuri, lacuri, canale, bălți, cursuri de apă lină, ce au malurile acoperite de vegetație, stuf, papură, unde se adăpostește și reproduce, cât și pe uscat unde se hrănește în special cu insecte, limacși, melci mici, râme, populând Europa și Asia iar în unele locuri ajungând accidental o dată cu puietul de pește sau intenționat.
Broaștele de lac se înmulțesc prin ouă, care, sunt depuse în apă, reproducerea debutând primăvara prin luptele masculilor pentru teritoriu și pentru ierarhie. Femela depune aproximativ 10000 de ouă în serii de câteva sute pe fundul apei. Mormolocii ce ies din ouă trăiesc în vegetația de pe marginea apei fiind omnivori, în perioadele lipsite de hrană apare fenomenul de canibalism ce asigură perpetuarea speciei prin accelerarea metamorfozei. Maturitatea sexuală este atinsă abia după doi ani.
Broaștele de lac se înmulțesc prin ouă, care, sunt depuse în apă, reproducerea debutând primăvara prin luptele masculilor pentru teritoriu și pentru ierarhie. Femela depune aproximativ 10000 de ouă în serii de câteva sute pe fundul apei. Mormolocii ce ies din ouă trăiesc în vegetația de pe marginea apei fiind omnivori, în perioadele lipsite de hrană apare fenomenul de canibalism ce asigură perpetuarea speciei prin accelerarea metamorfozei. Maturitatea sexuală este atinsă abia după doi ani.
În România, broasca mare de lac populează habitate acvatice în zone de șes și deal din toate regiunile țării, datorită capacității crescute de înmulțire și rezistența la poluarea din ape au ca rezultat stabilitatea populațiilor de broaște, specia având o stare de conservare favorabilă.
Material realizat de muzeograf dr. Burghelea Costel.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII MAI 2025 LA MUZEUL DE ȘTIINȚELE NATURII ESTE
Pisica sălbatică (Felis silvestris)
Este un mamifer carnivor din familia Felidae. Pisica sălbatică europeană este o specie nativă din Europa Continentală, Scoția, Turcia și Caucaz. Populează păduri din Peninsula Iberică, Italia, Europa Centrală și de Est până în Caucaz. În România este întâlnită din zona alpină până în Lunca Dunării. Preferă pădurile întinse și liniștite, fiind mai frecventă în zonele de deal.
La maturitate, pisica sălbatică poate avea o greutate de 8-10 kilograme. Felina poate atinge 70-80 de centimetri lungime (trunchi+cap), iar coada poate fi de 25-40 de centimetri lungime. Chiar dacă seamănă cu pisica domestică, pisica sălbatică este mai mare, are părul mai lung și culoarea maro cenușiu tigrat cu dungi negre; coada este cilindrică și groasă până la vârf, prezentând 4-8 inele din ce în ce mai estompate, care devin incomplete spre bază. Dimorfismul sexual nu este evident.
Pisica sălbatică este un animal solitar, cu excepția perioadei de reproducere. Vânează mai mult noaptea și se hrănește în principal cu mamifere mici şi păsări.
Cei mai de temut dușmani naturali sunt: râsul, lupul, șacalul, vulpea și câinii hoinari. Longevitatea este apreciată la 12-15 ani.
Vă așteptăm să ne vizitați!
Material realizat de muzeograf dr. Paraschiv Dalia
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii aprilie 2025, Vivariu Bacău - Orezarul (Lonchura oryzivora)
Pasărea orezar provine din sud- estul Asiei, din insulele arhipelagului Indonezian. Trăiește în stoluri mari, în apropierea câmpurilor de orez și se înmulțește pe tot parcursul anului, depunând ouăle într-un cuib situat la înălțime.
Păsărea adultă are o lungime de 13 – 15 cm, având un colorit inconfundabil (capul și coada negre, spatele gri și ciocul roșu). Adulții au o pată albă pe obraz. La păsările tinere pata este maronie. Ca urmare a înmulțirii intensive, crescătorii au obținut și exemplare complet albe.
Hrana lor constă în mare parte din semințe (mei, orez nedecorticat, dughie, glanț) și verdeață, consumă ocazional insecte vii și viermișori. Femelele își cresc puii cu multă ușurință, chiar dacă nu au tot timpul la dispoziție hrană de origine animală. Ponta constă din 4-6 ouă.
La trei săptămâni puii sunt complet îmbrăcați cu pene, iar la 24-28 de zile părăsesc pentru prima data cuibul. Puii sunt hrăniți de părinți încă două săptămâni de la ieșirea lor din cuib, după care devin independenți.
Material realizat de conservator Corduneanu Emil.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii aprilie 2025 la Muzeul de Științele Naturii este:
Păstrăvul de fag (Pleurotus ostreatus (Jacq.) P. Kumm. 1871)
Pleurotus ostreatus este o specie comestibilă; ea face parte din încrengătura Basidiomycota, familia Pleurotaceae. Este denumită popular: păstrăv, păstrăv de fag, burete negru sau păstrăvul cerului.
Descriere: pălăria este cărnoasă, în formă de scoică sau de ureche, cu diametrul de 4-20 cm, de culori variabile: cenuşie, brună-cenuşie, negricioasă sau măslinie. Lamele sunt abicioase sau gălbui. Piciorul este lateral (uneori lipsește), scurt, de 1-3 cm grosime şi 2-4 cm înălţime, albicios. Carnea este albă cu miros şi gust plăcut, caracteristic de ciupercă. Habitat: crește în grupuri mari, imbricate, pe trunchiuri vii sau tăiate de la diferiţi arbori foioşi, îndeosebi pe trunchiuri bătrâne de fag. Produce un putregai alb al lemnului. Categoria sozologică: specie comună. Categoria ecologică: saprofită sau facultativ parazită lignicolă.
Dinamica sezonieră: creşte din septembrie până în decembrie. Uneori păstrăvii de fag pot fi găsiţi, până la începutul primăverii (începutul lunii aprilie). Răspândire: păduri temperate şi subtropicale din întreaga lume. Pleurotus ostreatus este a doua ciupercă comestibilă cultivată la nivel mondial și cea mai populară după Agaricus bisporus. Ciuperca are capacitatea de a degrada o mare varietate de substraturi care conţin celuloză, polizaharide şi lignină (substanţă organică complexă care se găseşte în ţesuturile plantelor lemnoase şi care asigură plantelor impermeabilitate şi rigiditate).
Este o ciupercă cultivată în toată lumea pentru calităţile sale alimentare, conţine compuşi bioactivi diferiţi, o parte dintre aceștia cu efect medicinal asupra organismului uman (anticancerigeni, antioxidanți, antitumorali, antibacterieni, antidiabetici, antiartritici).
Ciuperca poate fi confundată cu specii asemănătoare: Pleurotus cornucopiae (comestibilă), Pleurotus pulmonarius (comestibilă), Lentinellus cochleatus (comestibilă, miros de anason), Pleurocybella porrigens (mortală).
Vă invităm să ne vizitați!
Material realizat de muzeograf dr. Otilia Pavel.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
În vederea promovării patrimoniului Bibliotecii Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău reluăm proiectul cultural - expoziţional intitulat: "VALOAREA CĂRŢII"
În fiecare lună, începând cu data de 20, vor fi expuse în expoziţia permanentă a Muzeului de Ştiinţele Naturii cărţi din patrimoniul nostru, care abordează anumite domenii ale ştiinţelor naturii. Începând cu 20 martie 2025: HORTICULTURA
Horticultura este ramura agriculturii care studiază cultura şi ameliorarea pomilor şi arbuştilor fructiferi, viţei de vie, legumelor şi florilor precum şi vinificarea strugurilor şi tehnologia prelucrării produselor horticole.
Termenul ”horticultură” este folosit începând cu sec. XVIII şi este compus din două cuvinte latineşti: „hortus” care înseamnă grădină şi „cultura” care înseamnă a cultiva. Unii istorici horticulturi cred că horticultura „a început” în grădinile templului egiptean unde erau pomi fructiferi, palmieri şi viţă de vie cultivat.
În evul mediu horticultura a fost recunoscută ca o ramură distinctă a agriculturii iar mănăstirile creştine au devenit locuri unde au evoluat practicile horticole europene fiind întreţinute şi cultivate multe plante, unele dintre speciile exotice.
Cunoştinţele acumulate au trecut prin viu grai de la părinte la copil, de la învăţat la ucenic şi au fost încorporate în conştiinţa umană prin legende, secrete meşteşugăreşti şi înţelepciunea populară. Au fost înglobate în poveşti despre cultivarea plantelor şi au devenit parte a culturii noastre comune. Tehnologia horticolă s-a dezvoltat de-a lungul mileniilor, dar în ultimii 100 de ani au avut loc schimbări fundamentale care au transformat horticultura dintr-un meşteşug într-o ştiinţă.
În Ţările Române, grădinăritul se practica pe lângă curţile boiereşti şi ale mănăstirilor încă din secolul XVII-lea, unde se cultivau legume şi pomi. În Codul lui Ipsilante din 1775 se vorbeşte de îndeletnicirea de grădinar. Primele lucrări şi reviste de specialitate apar în 1900, iar primele şcoli de horticultură apar în 1912 în Dragomireştii de Vale, 1925 în Băneasa, Bucureşti, iar prima facultate de Horticultură se înfiinţează în 1935.
În zilele noastre horticultura este in continuă dezvoltare atât pe plan naţional cât şi internaţional datorită produselor autohtone promovate pe pieţe noi, pieţe nisă şi poziţionării geografice. Alţi factori ce contribuie dezvoltării horticulturii sunt dorinţa producătorilor de a implementa în tehnologii noi în domeniul producerii, post-recoltării si marketingului agricol.
Material realizat de bibliotecar Rusu Andrada.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii martie 2025 la Muzeu este:
Melitturga clavicornis Latreille, 1809
Melitturga clavicornis este o albină solitară de dimensiune medie. A fost descrisă de naturalistul francez Pierre André Latreille (1762-1833), preot catolic și zoolog renumit, considerat de unii părintele entomologiei moderne. O poveste spune că Latreille a scăpat de ghilotină în timpul tumultuoasei Revoluții Franceze, după ce autoritățile au fost informate că acesta descoperise, în celula unde era închis, o nouă specie de insectă, necunoscută până la acel moment.
Albina preferă habitatele uscate și călduroase, cum ar fi pajiștile calcaroase, terenurile necultivate, marginile pădurilor și zonele de stepă. Se întâlnește de la câmpie până în etajul montan inferior.
Albina vizitează, pentru polen și nectar, plante din familia Fabaceae (Leguminoase), care include specii de mare importanță alimentară, precum mazărea, fasolea și lintea. Principala sursă de polen pentru această specie este lucerna (Medicago sativa), o plantă furajeră valoroasă.
Melitturga clavicornis își face apariția o singură dată pe an, fiind activă din iunie până în august.
În perioada de reproducere, masculii își stabilesc trasee de patrulare de-a lungul mai multor petice de teren cu flori, pe care le inspectează periodic. Aceștia zboară constant de-a lungul traseului și se opresc doar pentru a se hrăni sau atunci când o femelă intră pe teritoriul lor.
Specia este răspândită din zona centrală a Peninsulei Iberice, Europa Centrală și de Sud, Caucaz, Asia Mică și Asia Centrală, până la Lacul Baikal în Siberia.
Populațiile acestei specii s-au diminuat considerabil pe întreg teritoriul său de distribuție. Principalele amenințări sunt legate de reducerea sau modificarea habitatelor naturale, prin eliminarea florei sălbatice spontane de pe marginile terenurilor cultivate și de-a lungul drumurilor, precum și utilizarea excesivă a pesticidelor. Din acest motiv, albina a fost clasificată drept specie aproape amenințată cu dispariția (Near Threatened) de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN).
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii martie 2025 la Vivariu - Bacău
Peştele Guppy este un peşte de acvariu, originar din America de Sud, dar aceştia se mai pot regăsi şi în state precum Antigua şi Barbuda, Trinidad Tobago sau Barbados.
Guppy sunt foarte variați în ceea ce priveste culorile si modelele. Pot fi găsiți în tonuri de roșu, albastru, portocaliu, verde, negru și altele.
In ceea ce priveste comportamentul, guppy sunt pești activi și curioși, plăcându-le să exploreze acvariul.
Ei preferă un acvariu cu multe plante și locuri de ascunziș. Apa trebuie să fie curată, cu o temperatură stabilă intre 22 si 28°.
Guppy sunt omnivori, hrana poate include o varietate de mâncare pentru pești, dar și legume sau fructe. Este important să fie hrăniți în cantități mici, de mai multe ori pe zi.
Guppy sunt pești care se reproduc ușor, nu sunt pretențioși la condițiile de mediu. Femelele nasc pui vii care imediat ce sunt expulzați, încep să înoate prin acvariu.
Material realizat de conservator Schultz Marinela.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii februarie 2025 la Vivariu este:
Canarul (Serinus canaria)
Canarul sălbatic (Serinus serinus) din care provine cel domestic (Serinus canaria), trăiește și astăzi în stare liberă în grădini pomicole, vii, câmpii și pășuni, urcând până la altitudinea de 1900 m, în insulele Canare, Capul Verde, Tenerife, Gran Canaria, Palma, Madeira și Azore de unde, între anii 1402 - 1478 - când spaniolii cuceresc insulele Canare - ajunge în îngrijirea omului.
La început, canarii au fost crescuți numai în mănăstiri, fiind exportați și vânduți numai masculii, spaniolii deținând monopolul asupra creșterii acestora. În secolul al XVI-lea, un vapor cu o încărcătură de canari naufragiază pe coastele insulei Elba, canarii găsind condiții optime de trai, încep să se reproducă, răspândindu-se foarte repede.
Este înrudit cu fringilide din țara noastră, cum ar fi: cinteza, sticletele, florintele, câneparul, botgrosul, căldărașul, scatiul, inărița. Ruda lui cea mai apropiată fiind cănărușul.
Canarul domestic are astăzi peste 200 de varietăți. Pierre Belon consideră că numele Serinus provine de la asemănarea cântecului canarilor cu cel al sirenelor.
Material realizat de conservator Corduneanu Emil.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii februarie 2025 la Muzeul de Științele Naturii este:
TISA (Taxus baccata L.)
Tisa (Taxus baccata) este un arbore sau arbust cu o înălţime de până la 20 de metri, din familia Taxaceae, cunoscut pentru longevitatea şi rezistenţa sa. Arealul speciei cuprinde Europa, Asia de Vest şi Africa de Nord. În România, are o răspândire sporadică în zonele montane în făgete, păduri de amestec de fag cu răşinoase şi uneori pe stâncării, izolat sau în mici pâlcuri. În zilele noastre există un număr redus de exemplare, tisa primind statutul de specie ocrotită ca monument al naturii. Este considerată o specie relict terţiar în flora României.
Tulpina este rareori unică şi dreaptă, diametrul ei ajungând chiar şi la 3 metri, datorită concreșterii mai multor tulpini. La maturitate, tisa formează un ritidom (scoarţă moartă) de culoare cenuşie-roşcată, exfoliabil sub formă de plăci de diverse forme şi dimensiuni. Frunzele sunt persistente, moi, aciculare, plate (neînţepătoare) de 1-3 cm lungime şi de 2-3 mm lăţime, pe faţă verzi-întunecate, lucitoare, pe dos verzi-gălbui. Ele au nervura mediană proeminentă, sunt dispuse în două şiruri şi rămân pe ramuri pentru o perioadă lungă (6-8 ani). Acestea se aseamănă cu cele ale bradului, însă nu prezintă pe faţa inferioară cele două benzi stomatice (dungi albe) acoperite de ceară. Spre deosebire de celelalte conifere, tisa este o plantă dioică (formează flori feminine pe o plantă, iar cele masculine pe altă plantă). Florile feminine sunt aşezate solitar pe un lujer scurt şi au un singur ovul, iar cele masculine, cu 6-14 stamine, au formă de muguri. Înfloreşte din februarie până în aprilie. Sămânţa de culoare brună este ovoidă, de 7-8 mm lungime, înconjurată la bază de un aril roșu, mucilaginos, în formă de cupă şi cu gust dulceag. Ele sunt diseminate mai ales de către păsări care consumă învelișul cărnos.
Toate părţile plantei, cu excepţia arilului roșu, sunt extrem de toxice (datorită alcaloidului numit taxină). Lemnul de tisă nu prezintă canale rezinifere. Este dur, dens, rezistent la putrefacţie şi la atacul insectelor, fiind utilizat la fabricarea unor obiecte de valoare.
Material realizat de muzeograf IA dr. Ardei Irina-Mădălina
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii ianuarie 2025 la Vivariu este:
Carasul auriu – Carassius auratus
Carasul auriu este membru al familiei Cyprinidae. Este unul dintre primii pești domesticiți și unul dintre cei mai populari pești de acvariu. Prin selecții repetate s-au obținut o multitudine de culori (alb, roșu, portocaliu, galben bronz și negru) și o varietate de forme (cometă, voalat, telescop, cap de leu).
Denumire populară: Carasul roșu, carasul chinezesc, peștișorul de aur.
Aspect: Corpul este oval, plat, cu solzii coloraţi frumos verde-oliv, cu pete brune și albastre, burta fiind liliachie.
Răspândire pe glob: Originar din China, cultivat și în parte introdus în apele naturale din Europa, America de Nord, Australia etc. În România și Republica Moldova este crescut ca pește ornamental de amatori în bazine și acvarii. Se întâlnește ocazional, scăpat din cultură și în ape naturale.
Caracteristici principale: Lungime: poate ajunge până la 30cm Greutate: 102 - 250 g Aspect: Este un pește robust, cu corpul comprimat lateral dar lunguieț. Are capul scurt și ochi mari. Gura este mică cu buze subțiri.
Mod de viata: Carasul este un pește care are mare nevoie de oxigen și de un volum mare de apă să crească. Toți carașii au capacitatea să crească peste 10cm, iar unele varietăți ajung chiar la 30 cm. Un spațiu mic poate inhiba creșterea, poate mări frecvența îmbolnăvirilor și poate duce la deces.
Durata de viata: Speranţa de viaţă în libertate este de 15-20 ani.
Material realizat de conservator Schultz Marinela
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IANUARIE 2025
FLUTURELE APOLLO (Parnassius apollo)
Această specie de fluture preferă pajiștile bogate în specii cu flori din zona dealurilor înalte subcarpatice și montană fiind răspândită din vestul Europei (Spania) până în Siberia și Munții Tien Shan (China).
Fluturele Apollo trăiește în condiții climatice specifice - ierni reci și veri însorite și calde. Habitatul său este reprezentat de pajiști întinse, cu o acoperire de arbuști sub 5%, și o suprafață mare acoperită cu specii ierboase (cel puțin 50%). Prezența plantelor din genul Sedum - gazdă pentru omizile lor determină zonele în care este răspândită specia.
Ciclul de viață al fluturelui Apollo durează un an. Femelele depun ouă care rămân latente peste iarnă și ecluzează în primăvara anului următor.
Larvele se hrănesc cu plantele gazdă în decursul a mai multor stadii până când se dezvoltă pe deplin, apoi formează pupa din care va ieși adultul.
În România este un fluture extrem de rar, unii specialiști consideră specia dispărută din fauna țării noastre. Printre cauzele regresului populațiilor fluturelui Apollo se numără: sărăcirea genetică a populațiilor, modificarea naturală a habitatelor de pajiști (împădurirea) şi antropogenă (plantații), precipitații reduse în timpul iernii, modificările climatice dar şi colectarea intensivă
Material realizat de muzeograf IA dr. Zaharia Lăcrămioara
