EVENIMENTE
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Biografia
„A fi singur, sub lumina lămpii, cu o carte deschisă înaintea ta, și a purta astfel, conversații cu oamenii din generații trecute …O astfel de plăcere nu are egal”.
Kenko Yoshida
Biografia este o expunere scrisă sau orală care prezintă informaţii despre viaţa şi activitatea unei persoane. Ca specie literară ea este atestată încă din antichitate. Un exemplu de biografii antice sunt „Vieţile paralele ale oamenilor iluştri” scrisă de Plutarh, care conţine o serie de 50 de medalioane biografice, precum şi cele 12 biografii ale împăraţilor romani scrise de Suetoniu în „Vieţile celor doisprezece Cezari”.
Cărţile biografice sunt un mod foarte bun prin care putem cunoaşte personalităţi din întreaga lume. Totodată, putem afla şi povestea unor persoane care au trecut prin experienţe şi au trăit situaţii deosebite, care merită să fie povestite.
Din cărţile biografice putem afla amănunte şi detalii care nu sunt prezentate în alte lucrări.
Dacă dorim să găsim căile corecte prin care ne putem duce cariera sau viaţa la un alt nivel, poate că o soluţie ar fi să îi cunoştem pe alţii prin aprofundarea vieţilor personalităţilor celebre, care au reuşit de-a lungul timpului să se evidenţieze şi să facă istorie în domeniul lor.
Personalităţi ale biologiei româneşti
Există oameni care, în trecerea lor prin viață, au avut o largă contribuție științifică și culturală. Ei au lăsat urme adânci, care nu trebuie să se șteargă niciodată din conștiința generațiilor viitoare.
Biografiile sunt extrem de valoroase deoarece, păstrează importante date personale ale savanţilor, ne ajută să înțelegem viața lor plină de învățăminte, care merită cunoscută şi urmată.
Biblioteca Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” deţine câteva cărţi şi lucrări biografice în care se evocă şi se cinstesc memoriile unor personalităţi şi se aduce recunoaşterea geniului lor creator.
Luna aceasta prezentăm biografiile unor personalităţi româneşti, de talie mondială, cu contribuţii foarte importante în domeniul biologiei.
ION BORCEA (13 ianuarie 1879 – 30 iulie 1936) zoolog român, fondatorul oceanografiei românești și a Stațiunii de Cercetări Maritime de la Agigea,
membru corespondent al Academiei Române, specialist în fauna Mării Negre, care și-a dedicat viața cunoașterii ecosistemelor marine.
GRIGORE ANTIPA (27 noiembrie 1867 – 9 martie 1944) savant roman, naturalist, oceanolog, biolog darwinist, ihtiolog, zoolog, ecolog, și profesor universitar. El a reorganizat Muzeul Național de Istorie Naturală în clădirea care astăzi îi poartă numele, inaugurată de Carol I al României în anul 1908.
EMIL RACOVIŢĂ (15 noiembrie 1868 – 17 noiembrie 1947) savant, explorator, speolog și biolog român. considerat fondatorul biospeologiei;
ION IONESCU DE LA BRAD (24 iunie 1818 – 16 decembrie 1891) întemeietorul științei agricole românești, agronom, economist, savant și scriitor şi nu în ultimul rănd, revoluționar pașoptist, român.
Poate mai puţin cunoscute vizitatorilor dar cu valoroase contribuţii ce merită amintite, evocăm personalalităţile:
IULIU PRODAN (29 octombrie 1875 – 27 februarie 1959,) a fost printre primii botaniști români care, în lucrările sale despre flora și vegetația României, a descris condițiile ecologice specifice plantelor și zonelor cercetate;
DIONISIE LINŢIA ( 13 august 1880 – 29 august 1952) ornitolog român, a înființat prima Stațiune Ornitologică din România, la Jurilovca-Timișoara și a participat la organizarea Primului Congres al Naturaliștilor din România;
ALEXANDRU BORZA (21 mai 1887 – 3 septembrie 1971) a fost botanist, întemeietorul geobotanicii din România, savant de renume european, a înfiinţat Grǎdina Botanică din Cluj (1920), a organizat primul Congres al Naturaliștilor din România (1931), a fost iniţiatorul unei legi pentru ocrotirea naturii, votată în 1930 de către Parlamentul României.
Din colecția de carte proprie a bibliotecii Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expunem luna aceasta câteva volume bibliografice.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 ianuarie 2023.
1. Cu Ion Borcea prin veacul frământat, de Victor Mitocaru, ed. Corgal Press, Bacău, 2004;
2. Pe urmele lui Grigore Antipa, de Ştefan Negrea, ed. Sport Turism, Bucureşti, 1990;
3. Emil Racoviţă, de Constantin Motaş şi Constantin Ghica, ed. Meridiane, Bucureşti, 1968 (varianta în limba franceză);
4. Ion Ionescu de la Brad, Sinteze bibliografice la 200 ani de la naştere, de Ion Măzăreanu, ed. Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, 2018;
5. Viaţa şi opera botanistului Iuliu Prodan, simpozion, Cluj-Napoca, 1975.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII DECEMBRIE la Vivariu este:
PAPAGALUL CĂLUGĂR (Myiopsitta monachus)
Papagalul călugăr face parte din ordinul Psittaciformes şi familia Psitacidae, fiind nativ în savanele şi pădurile din America de Sud, cu precădere în Argentina, dar şi în Bolivia, Uruguay şi Brazilia. Încă de la jumătatea secolului al XX-lea, acești papagali s-au răspândit, formând colonii sălbatice şi în alte colțuri ale globului. S-au adaptat rapid condițiilor noi şi au început să se reproducă.
Acest papagal are un corp mic, îndesat, ce măsoară 29 cm în lungime, având o deschidere a aripilor de 53 cm şi cântărind între 90-140 grame. Femelele sunt mai mici decât masculii.
Papagalul călugăr ajunge la maturitatea sexuală destul de repede, în aproximativ doi ani, și se reproduce ușor, dacă în colivie se găsesc perechi care hormonează. Unele perechi de papagali din această specie se reproduc chiar și de două ori pe an. Procesul de reproducere începe în luna aprilie a fiecarui an. Femela depune maxim 8 ouă pe care le clocește timp de 22 - 24 de zile, cât durează perioada de incubație.
Puii de papagal sunt hrăniți de ambii părinți, până în momentul în care zboară din cuib și învață să se hrănească singuri. De altfel, puii de papagal călugăr vor să plece din cuib după șase săptămâni de la eclozare.
Spre deosebire de majoritatea papagalilor, călugării consumă o mare varietate de hrană, de la fructe şi nuci la seminţe, ierburi, frunze, muguri şi chiar insecte.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII DECEMBRIE la Muzeul de Științele Naturii este:
TRÂMBIȚA LUI TRITON (CHARONIA SAULIAETIS, REEVE 1844)
Din punct de vedere sistematic „Trâmbița lui Triton” face parte din Regnul Animalia, Încrengătura Mollusca, Clasa Gasteropoda, Ordinul Littorinimorpha, Familia Charoniidae și genul Charonia.
Denumirea științifică a speciei a cunoscut de-a lungul timpului peste 50 de sinonimii. Au fost descoperite fosile ale acestui gen datând încă din perioada Cretacică.
Denumirea populară provine din mitologia greacă, de la zeul Triton, fiul lui Poseidon și al Amfitritei, zeul și, respectiv, zeița mării. Triton locuia cu părinții săi într-un palat de aur pe fundul mării. Triton este portretizat în mitologia greacă ca mesager al zeului Poseidon.
Genul Charonia este răspândit în apele temperate și tropicale din întreaga lume. Cele mai mari exemplare ating 60 cm în lungime. Regimul de hrană este format din numeroase echinoderme (stele și arici de mare), precum și din alte moluște. Fiind animale prădătoare, acești melci au în saliva lor substanțe paralizante, care ajută la imobilizarea prăzii. Speciile mari de melci din acest gen și-au câștigat faima pentru capacitatea de a captura și mânca stele de mare cu coroană de spini veninoși din genul Acanthaster.
Aceste moluște sunt speciale tocmai prin faptul că cochiliile lor pot fi folosite pe post de trâmbiță. Japonezii se numără printre popoarele care o foloseau în acest scop, numind instrumentul horagai. De asemenea, trâmbița lui Triton este un melc comestibil, iar cochilia sa este folosită și în scop decorativ. Mai mult decât atât, unele forumuri destinate colecționarilor de scoici au inclus acest melc în topul celor mai frumoase 10 cochilii din lume prin care se aude marea.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Ecologie, poluare şi protecţia mediului
„Cartea pe care nu o citești nu te poate ajuta.”
Jim Rohn
Ecologia = știință care se ocupă cu studiul relațiilor dintre organisme și mediul lor de viață, la nivel de individ, populație sau comunitate.
Primul care a descris principiul interacțiunii în lumea vie a fost savantul Charles Darwin. El a observat că diferite specii se influențează reciproc prin activitățile lor. În unele cazuri, de aceste interacțiuni reciproce depinde perpetuarea unei specii. Ideile lui Charles Darwin au fost dezvoltate de zoologul Ernst Heinrich Haeckel în „Studiul interacțiunilor dintre organismele vii și ambient și organismele vii între ele în condiții naturale”, fiind primul care a formulat termenul de ecologie în anul 1866.
Poluarea s-a manifestat încă din era glaciară odată cu apariţia localităţilor, oraşelor, când omul a început să transforme mediul său înconjurător prin activităţi de minerit, defrişarea pădurilor iar revoluţia industrială a adus transformări radicale. Intensificarea producției industriale a accentuat poluarea apei, aerului şi solului determinând şi apariţia unor probleme de sănătate publică.
În a doua jumătate a sec. al - XX-lea prin conştientizarea importanţei menţinerii calităţii factorilor de mediu, semnificaţia termenului ecologie s-a lărgit, fiind asimilat ideii de protecţie a mediului înconjurător.
Aspectele de mediu au început să fie conștientizate la nivel general în anii 1960.
Prima mişcare pentru protecţia mediului din lume a fost Clubul Roman, înființat în 1968 de către economistul Aurelio Peccei.
Prima Conferinţă de Mediu a Organizaţiei Naţiunilor Unite de la Stockholm a fost în anul din 1972. Un rezultat semnificativ a acesteia au fost adoptarea a 26 de principii care au pus bazele protecției mediului.
În prezent, toate activitățile omului modern ar trebuie analizate prin prisma ecologiei, a dezvoltării durabile şi a impactului pe care îl produc asupra mediului înconjurător.
Biblioteca Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniile ecologiei, poluării şi protecţiei mediului.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 decembrie 2022.
- Dicţionar de ecologie, de Petre Neacşu şi Zoe Apostolache Stoicescu, ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982;
- Ecologie şi Protecţia ecosistemelor de Alexandru Ionescu şi Radu Stancu, editată de Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti, 1980;
- Poluarea mediului ambiant de Luciniu Ioan Ciplea şi Alexandru Ciplea, ed. Tehnică, Bucureşti, 1978;
- Economia de energie începe de acasă, National Geografic România, martie 2009, Bucureşti;
- Mic atlas de ecologie de Aurora Mihail, ed. All, Bucureşti, 2008;
- Ecologia – enciclopedia în imagini, trad. Maria-Monalisa Pleşea, ed. Rosetti Educaţional, Bucureşti, 9.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII NOIEMBRIE la Vivariu este:
ȘARPELE BOA (Boa constrictor L.1758)
Șarpele boa este o specie de șarpe constrictor întâlnită în America Centrală și de Sud frecvent și în insulele mici de-a lungul coastelor, utilizează o mare varietate de habitate, de la junglă până la semideșerturile aride, fiind prezent inclusiv în zone antropizate. Preferă, totuși, să trăiască în junglă profitând de umezeală, temperatură, protecție împotriva prădătorilor naturali și cantitatea mare de hrană, fiind în general solitari, interacționând cu alte exemplare doar în perioada de împerechere.
Exemplarele acestei specii pot avea lungimi între 0,9 m și 4 m, adesea femelele depășesc 3 m, mai ales în captivitate, unde pot atinge lungimi de până la 3,7 și chiar 4,3 m. Boa constrictor poate ajunge până la 27 kg.
Sunt animale nocturne, uneori active și ziua, atunci când temperaturile din timpul nopții sunt prea mici. Șerpii tineri se urcă în copaci și tufe după hrană, devin aproape exclusiv tereștri pe măsură ce înaintează în vârstă.
Boa atacă atunci când este amenințat, mușcătura fiind rareori periculoasă însă trebuie îngrijită pentru a preveni infecția. În timpul procesului de năpârlire au un comportament mai imprevizibil, având o vedere mai slabă, în această perioadă, șarpele este mult mai defensiv decât de obicei.
Hrana lor este compusă în mare parte din rozătoare, în unele cazuri și șopârle mai mari și mamifere de talie mijlocie.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII NOIEMBRIE la Muzeul de Științele Naturii este:
Văcălia (Daedaleopsis tricolor (Bull.) Bondartsev & Singer 1941)
Daedaleopsis tricolor este o ciupercă încadrată sistematic în familia Polyporaceae, Ordinul Polyporales, Clasa Agaricomycetes, Încrengătura Basidiomycota, Regnul Fungi.
Etimologie: lat. daedalus – de la Daedaleus (personaj mitologic care a construit labirintul) cu referire la tipul de himeniu labirintiform (apropiat ca aspect de genul Daedalea); tricolor înseamnă „din trei culori” - referire la benzile de culoare de pe partea superioară.
Specia a fost descrisă, inițial în 1792, de micologul francez Jean Baptiste Francois Bulliard drept Agaricus tricolor. Ciuperca a fost mult timp considerată doar o varietate de culoare a speciei Daedaleopsis confragosa. Denumirea științifică acceptată în prezent este Daedaleopsis tricolor şi a fost descrisă, în 1941, de Appollinaris Semenovich Bondartsev (1877 – 1968) și Rolf Singer (1906 - 1994). Specia prezintă numeroase sinonime: Agaricus sepiarius var. tricolor (Bull.) Pers., Daedalea tricolor (Bull.) Fr., Lenzites tricolor (Bull.) Fr., Trametes tricolor (Bull.) Lloyd și Ischnoderma tricolor (Bull.) Zmitr.
Descriere: basidiomul este anual, semicircular, sesil, dispus izolat sau imbricat, cu diametrul de 4-10 (14) cm şi grosimea de 1-3 cm. Suprafata glabră, cu zone concentrice tricolore, maro roșcat închis până la maro mahon alternând cu zone roșu-negricioase mai închise. Himeniu sub formă de lame distanţate, ramificate dihotomic, cu muchii ascuţite, de culoare crem la început, ulterior devin maronii odată cu vârsta. Trama subţire, ca de plută, flexibilă. Sporii cilindrici.
Habitatul: solitară sau în grupuri imbricate, pe trunchiuri moarte de foioase, în special de fag, cireș și alun; produce un putregai alb al lemnului
Categoria sozologică: specie frecventă
Categoria ecologică: saprofită lignicolă
Dinamica sezonieră: creşte tot timpul anului
Răspândire: Europa, America de Nord, Asia
Comestibilitate: necomestibilă
Material realizat de dr. Pavel Otilia Carmen, muzeograf IA.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Comunicat de presă
Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău organizează,
miercuri, 2 noiembrie 2022, începând cu ora 13:30°°,
la sediul din strada Aleea Parcului, nr. 9
Vernisajul expoziţiei permanente
„Grădina senzorială – călătorie în lumea simțurilor ”
Fixându-și ca scop extinderea adresabilității către toate categoriile sociale și de vârstă, specialiștii muzeului au îmbogățit Grădina senzorială a Muzeului de Științele Naturii cu o serie de panouri expoziționale ce conțin un suport informativ prin care se subliniază rolul diferitelor plante pentru stimularea principalelor simțuri ale omului.
Astfel, în cadrul acestei expoziții, vizitatorii vor putea realiza o scurtă călătorie în lumea simţurilor și vor putea admira specii de plante şi materiale inedite care să le încânte simţurile: vizual, tactil, olfactiv și auditiv.
În realizarea acestui proiect, specialiștii muzeului au avut în vedere următoarele obiective:
- extinderea nivelului de cunoaștere al publicului cu referire la lumea vie care ne înconjoară;
- realizarea unei oaze de relaxare a publicului de toate vârstele și categoriile sociale;
- conștientizarea rolului anumitor plante în amplificarea stării de bine a ființei umane;
Conținuturile științifice ale panourilor create de către specialiștii muzeului se concentrează asupra următoarelor aspecte:
Primul panou are un conținut general și își propune să ofere informații utile cu privire la rolul, structura și spațiul Grădinii senzoriale.
Al doilea panou se intitulează „Ochii – ferestre către lume” și dorește să explice importanța analizatorului vizual în perceperea culorilor și în crearea unei imagini generale asupra formelor și cromaticii naturii.
Al treilea panou se concentrează asupra simțului tactil și subliniază importanța sa în aprecierea texturii plantelor, dar și în perceprea diferitelor senzații plăcute, oferite de atingerea unor plante.
Al patrulea panou poartă titlul „Miresme” și face referire la simțul olfactiv, responsabil cu percepția stimulilor parfumați. Acest simț ne permite să identificăm anumite substanțe chimice emanate de unele plante cu structuri secretoare aflate în flori, frunze, fructe sau rădăcini.
Al cincilea panou se concentrează asupra simțului auditiv, oferind detalii despre anatomia urechii umane și rolul ei în perceperea stimulilor sonori. Sunt evidențiate și particularitățile acestor stimuli produși de anumite plante, păsări, susurul apei, instrumente muzicale. Toate aceste sunete care stimulează auzul, ajung la creierul nostru și ne relaxează mintea.
Grădina senzorială este benefică pentru toate categoriile de public, deoarece poate oferi clipe de liniște în contextul vieții moderne. Realizarea unui astfel de spațiu privilegiat caracterizat de prezența plantelor, care oferă variate senzații, nu poate reprezenta decât un pas înainte spre idealul restabilirii contactului omului cu natura.
Cu această ocazie, vizitatorii au posibilitatea să viziteze expoziţiile permanente şi temporare din cadrul Muzeului de Ştiinţele Naturii.
Program de vizitare: 8°°-16°°
Bilet intrare: Individual: 10 lei/persoană
Preşcolari, elevi, studenţi (grup şi individual): 2,5 lei/persoană
Grupuri organizate adulţi (min.10 persoane) şi pentru pensionari: 3 lei/persoană
Vizitarea expoziţiei în grup se va face pe bază de programare la telefon: 0234/512006.
Manager,
Dr. Gabriela Gurău
Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău
Vă invită, în perioada 13-16 octombrie 2022,
să vizitaţi expoziţia temporară
„Lumea CIUPERCILor”, Ediţia a XVI-a ”- expoziţie de ciuperci proaspete
deschisă la muzeul de Ştiinţele Naturii, Aleea Parcului, nr. 9
Expoziţia se adresează atât publicului larg, cât şi specialiştilor, profesorilor de biologie şi micologilor. Desfăşurat anual, evenimentul este un prilej de întâlnire între specialiştii instituţiei şi vizitatorii interesaţi de diversitatea ciupercilor.
Vizitatorii vor putea admira numeroase exemplare de ciuperci proaspete (peste 80 specii de ciuperci), care aparţin la diferite grupe sistematice, colectate din habitate naturale din judeţul Bacău.
Expoziţia îşi propune să facă cunoscută lumea ciupercilor şi să conştientizeze consumatorii şi culegătorii de ciuperci cu privire la principalele specii de ciuperci toxice şi comestibile, care cresc în pădurile României.
Cu această ocazie, publicul poate vizita expoziţiile permanente şi temporare de la Muzeul de Ştiinţele Naturii.
Program de vizitare: 8:00-16:00
Bilet intrare: Individual: 10 lei/persoană
Preşcolari, elevi, studenţi (grup şi individual): 2,5 lei/persoană
Grupuri organizate adulţi (min.10 persoane) şi pentru pensionari: 3 lei/persoană
Vizitarea expoziţiei în grup se va face pe bază de programare la telefon: 0234/512006.
Persoane de contact:
Director adj. dr. Jigău Ortansa
Muzeograf dr. Pavel Otilia Carmen
Vă așteptăm cu drag!
Manager,
dr. Gabriela Gurău
text
COMUNICAT DE PRESĂ
Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău
Vă invită, în perioada 7- 9 octombrie 2022, să vizitați
EXPOZIȚIA TEMPORARĂ
„TROFEE DE VÂNĂTOARE” - Ediția a XI-a
deschisă la Centrul de Afaceri şi Expoziţii „Mircea Cancicov” Bacău
Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău organizează, în perioda 7-9 octombrie 2022, expoziţia temporară „Trofee de vânătoare” - Ediția a XI-a, în cadrul evenimentului internațional de vânătoare, pescuit și outdoor Expo ”Hunting Moldavia 2022”, găzduit de Centrul de Afaceri şi Expoziţii „Mircea Cancicov” Bacău. În cadrul expoziţiei sunt expuse trofee de vânătoare (muflon, capra neagră, cerb lopătar, cerb carpatin, mistreţ, urs), cea mai mare parte a exponatelor provenind de la Muzeul Cinegetic Posada şi aflate în custodia Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău.
Iubitorii de cinegetică vor putea admira trofee ale unor animale vânate de Nicolae Ceauşescu, medaliate cu aur, argint sau bronz la concursuri internaţionale de profil.
Program de vizitare:
Vineri: 11ºº-20 ºº
Sâmbătă: 9ºº-20ºº
Duminică: 9ºº -14ºº
Manager,
dr. Gabriela Gurău
Vă așteptăm!
text
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII OCTOMBRIE la Vivariu este:
CRAPUL (Cyprinus carpio)
Descriere
Lungimea corpului poate atinge 1 m, iar masa maximum 40 kg. Este acoperit cu solzi mari. Spatele este, de obicei, negricios, cu nuanțe albăstrui sau verzui, flancurile arămii sau arămii-gălbui, iar abdomenul albicios. Cavitatea bucală este subterminală, cu buze groase. Crapul posedă patru mustăți, două nări, doi ochi și botul. Pe trunchi și pe coadă se găsesc înotătoare perechi (două ventrale și două pectorale) și neperechi (dorsală, anală și codală, care prezintă doi lobi egali). Înotătoarele sunt acționate de mușchi, iar peștele este acoperit cu mucus și solzi. Există două forme de crapi: crapul cu spatele jos și crapul cu spatele înalt. Este răspândit aproape pe tot globul, populând apele dulci și cele salmastre. Trăiește până la 30 de ani, uneori și mai mult.
Cel mai mare crap a fost prins în august 2014 în Thailanda și avea 68 de kilograme.
Reproducere și dezvoltare
Crapul atinge maturitatea sexuală la vârsta de 2-5 ani și se înmulțește în lunile mai-iunie. O femelă depune pe vegetația subacvatică până la 2,1 milioane de icre, acestea fiind fertilizate de lapți, iar incubația are loc după 2-7 zile. Puietul se hrănește la început cu zooplancton, iar mai apoi, când atinge 1,8 cm lungime, cu nevertebrate de fund (hrana principală a unui crap adult).
Respirație
Crapul are respirație branhială. Branhiile sunt bine vascularizate, aflate pe lamele osoase, în spatele unor „căpăcele” denumite opercule. În gura crapului intră apă cu oxigen dizolvat în ea. Când apa ajunge la branhii, aceasta lasă oxigenul și ia dioxidul de carbon, apoi iese pe branhii.Crapul scos din apă moare.
Hrănire
Crapul se hrănește cu plante acvatice, ouă de broască, insecte și viermi.
Hrana e mărunțită de niște protuberanțe osoase din interiorul gurii sale.
Crapul este un animal omnivor.
Cultivare
Crapul sălbatic este răspândit mai mult în apele și bazinele Mării Mediterane, Mării Negre, Mării Caspice și Mării Aral. De la el au fost obținute mai multe varietăți domestice (crapul solzos, crapul-oglindă, crapul golaș etc.) care se cultivă, de regulă în iazurile piscicole ale întreprinderilor de carpicultură. În dependență de rasă și de condițiile mediului ambiant, crapii de un an cântăresc în medie 15-150 g, cei de doi ani 150-1000 g, cei de trei ani 350-2000 g ș.a.m.d.. Carnea de crap este gustoasă și are o valoare nutritivă înaltă.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Exponatul lunii octombrie
Bondarul unguresc
(Bombus haematurus Kriechbaumer, 1870)
Bondarul unguresc (din germană, Ungarische hummel), Bombus haematurus a fost descris în anul 1870 de Joseph Kriechbaumer, entomolog german, curator și director al Muzeului de Istorie Naturală din München.
Bondarul se întâlnește în păduri umede de foioase, livezi și chiar în parcuri din sud-estul Europei și Orientul Apropiat. Arealul de distribuție al speciei se suprapune pe zona delimitată în vest de Slovenia, la est de Iran, în sud de Grecia, iar la nord de Slovacia și România.
Bombus haematurus este una dintre puținele specii a cărei răspândire este favorizată de efectele încălzirii globale. La începutul secolului XX specia era cunoscută numai în sud-estul Europei. Semnalările actuale arată că bondarul unguresc și-a extins constant arealul de distribuție, astfel că spre finalul secolului XXI va ajunge în Peninsula Scandinavă.
În România, în urmă cu un secol specia era cunoscută doar în sudul țării. În prezent, bondarul unguresc și-a extins arealul de distribuție spre nord, fiind întâlnit în marginea pădurilor de foioase din Moldova și Transilvania, la altitudini joase.
Femelele de Bombus haematurus colectează nectar și polen, îndeosebi de pe flori din familia salviei (Lamiaceae).
Bombus haematurus este categorisit ca specie cu risc scăzut (LC) în Lista Roșie a Albinelor din Europa (2014) de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN).
Bondarii sunt insecte sociale care fondează colonii anuale. La nivel global se cunosc aproximativ 255 de specii, iar în România 41 de specii.
Bondarii sunt polenizatori importanți pentru numeroase plante de cultură (vinete, ardei, varză, morcov etc). Pe lângă rolul deosebit pe care-l au în polenizarea plantelor sălbatice, bondarii au devenit importanţi în polenizarea controlată a plantelor cu utilitate economică. Anumite specii de bondari sunt crescute astăzi în ferme speciale, unde se produc colonii, care mai apoi sunt comercializate pentru polenizarea plantelor de seră (tomate, vinete, castraveți, ardei etc).
Material realizat de dr. Bogdan Tomozii, muzeograf IA.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Proiectul cultural – expozițional „VALOAREA CĂRȚII”
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA OMULUI
„Cărţile sunt minţi îmbălsămate.” (John Bovee Dods)
Dintre toate științele medicale, anatomia este poate cea mai veche. Ea a apărut natural prin simpla vizualizare a corpului uman. Studiul anatomiei este strâns legat de cel al fiziologiei.
Din timpuri vechi, cea mai spectaculoasă aplicație a noțiunilor de anatomie, a fost cea medico-chirurgicală, la început concretizată în intervenții simple ca hemostaze ori trepanaţii. Primele dovezi ale practicării trepanației datează de acum 7.000 de ani și au fost descoperite în diferite zone din Grecia, America de Nord și de Sud, Africa, Polinezia și Orientul Îndepărtat. Tehnica a fost abandonată la sfârșitul Evului Mediu, însă în unele zone din Africa și Polinezia ea a continuat să fie folosită până în primii ani ai secolului al XX-lea.
Din antichitate, avem mărturii despre Hippocrate (460-375 î.e.n.) considerat părintele medicinei, despre Aristotel (384-322 î.e.n.), care a formulat primele noțiuni de embriologie și de anatomie comparată.
În secolul al II-lea, Galenus din Pergam a folosit metoda disecției experimentale. El a făcut prima clasificare sistematică a oaselor și articulațiilor.
În Europa urmează 14 secole de declin, corespunzătoare epocii de dominație creștină. Epicentrul medicinei și implicit al anatomiei se mută în zona arabă. Avicenna (980-1037) a scris lucrarea sa „Canonul medicinei practice".
În perioada Renașterii, Leonardo da Vinci a amplificat studiul anatomiei. Deși contribuțiile sale sunt mai ales legate de anatomia artistică, acestea sunt extrem de valoroase. El a realizat peste 750 de desene anatomice perfect valabile, folosindu-se și de cadavre.
Andreas Vesalius (1514-1564) a fondat anatomia modernă. A elaborat metode de cercetare, a descoperit și descris destul de corect vasele spermatice, sistemul osteomuscular, circulația venoasă, mezenterul, ovarul, a făcut distincția între marea și mica circulație, a descris ligamentul inghinal. Opera sa principală cu titlu „De Humani Corporis Fabrica” (Funcționarea corpului uman), o carte remarcabilă, de aproximativ 600 de pagini, în 7 volume, cu peste 300 de ilustrații, care a dominat literatura de specialitate până târziu, în secolul al XIX-lea.
În prezent, cunoașterea structurii, microstructurii și fiziologiei componentelor corpului uman are aplicații în medicina modernă, conducând la prelungirea speranței de viață și tratarea sau ameliorarea unor afecțiuni.
Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniul Anatomiei şi Fiziologiei omului.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 octombrie 2022.
- Atlas de anatomie umană, de Friedrich Kopsch, Leipzig, 1922;
- Leonardo Da Vinci şi civilizaţia în imagini, de Gheorghe Ghiţescu, ed. Albatros, Bucureşti,1986
- Opere complete de Ivan Petrovici Pavlov. Volumul II, Cartea I, (cuprinde lucrări din domeniul fiziologiei din anii 1877-1896), ed. Academiei Republicii Populare Române,1956;
- Corpul omenesc, de Linda Calabresi, trad. din limba engleză de Liana Stan, enciclopedie, ed. RAO, Bucureşti, 2007;
- O călătorie în corpul omului, de Eugen A. Pora, ed. Ion Creangă, Bucureşti, 1985;
- Le corps, LAROUSSE, 1994, o enciclopedie pentru copii.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE la Muzeul de Științele Naturii este:
STICTOCEPHALA BISONIA
Această specie este inclusă în clasa Insecta, ordinul Hemiptera, familia Membracidae. Specia este originară din America de Nord, răspândită în tot centrul și sudul Europei, în Orientul Apropiat și în nordul Africii. În România este specie invazivă.
Coloritul general este verde intens. Pronotul, privit din față, are formă caracteristică triunghiulară cu margini proeminente, ascuțite.
Folosește mimetismul ca mecanism de apărare, astfel atât forma corpului cât și coloritul îi conferă un excelent camuflaj printre frunzele plantelor-gazdă
Masculii atrag femelele cu un cântec care, spre deosebire de cântecele similare folosite de cicade și greieri, este perceput de femelă nu ca unde sonore, ci ca vibrații prin planta gazdă.
Adulții și nimfele se hrănesc cu sevă, folosind piese bucale specializate. Este o specie polifagă dar preferă: salcâmul, salcia, ulmul, trifoiul. Sunt dăunători ocazionali ai pomilor fructiferi, în special ai merilor. Rănește plantele atunci când introduce ouăle sub scoarța lăstarilor tineri. Leziunile astfel apărute sunt căi de intrare pentru unii agenți patogeni ce produc îmbolnăviri.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE la Vivariu este:
PORUMBELUL CREŢ (Columba livia f. domestica)
Porumbeii creţi cunoscuţi şi sub denumirea de frizaţi, sunt o rasă de frumusețe, caracterizaţi prin structura particulară a penelor ce acoperă aripile – răsucite ca un tirbuşon. Această formă a penelor ia naştere prin creşterea neuniformă a rahisului, pana se răsuceşte făcând două sau trei ture de spiră. La această rasă corpul este ţinut puţin orizontal, cu statura joasă, puţin mai mare decât majoritatea raselor de ornament, având aripile și coada mai mari. La varietăţile moţate, moţul trebuie să aibă formă de scoică, poziţionat sus în spatele capului, ridicat şi plin de pene. Picioarele sunt scurte şi puternice cu încălţătură de 5-6 cm lungime, bogată şi cu formă de arc. Penele trebuie să fie bine definite prin încreţituri sau bucle.
Porumbeii creţi îşi au originea în Orient, probabil în India, de unde au fost aduşi în Europa fiind crescuţi din 1600. În România sunt crescute mai multe varietăţi ale acestei rase: creţ unguresc, creţ francez şi creţ englez.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Paleontologie
„Cărţile sunt făcute pentru oamenii care îşi doresc să trăiască altundeva”.
Mark Twain
După unii cercetătări, paleontologia se află la intersecţia dintre biologie și geologie, după alţii la graniţa dintre ele. Cea mai simplă definiție a „paleontologiei” este „studiul vieții antice”.
Istoria ne arată eforturile întreprinse de biologi şi geologi pentru a înțelege evoluția vieții pe Pământ prin studierea rămășițelor fosile lăsate de organismele vii.
Deși paleontologia a fost înființată în jurul anului 1800, încă din antichitate gânditorii au observat aspecte legate de prezenţa fosilelor. Filosoful grec Xenofan (570–480 î.Hr.) în urma studiilor efectuate asupra fosilelor de scoici de mare, a tras concluzia că unele zone de pământ au fost cândva sub apă.
În Evul Mediu, naturalistul persan Ibn Sina, cunoscut sub numele de Avicenna în Europa, a studiat despre fosile și a propus în Cartea vindecării, o teorie a fluidelor pietrificate. Albert de Saxonia în urma cercetărilor sale, a elaborat această teorie în secolul al XIV-lea. Naturalistul chinez Shen Kuo (1031-1095) propus o teorie a schimbărilor climatice cu dovezi bazate pe bambus pietrificat.
În Europa modernă timpurie, studiul sistematic al fosilelor a apărut în Iluminism. Leonardo Da Vinci şi Lucilio Vanini precum şi francezul Bernard Palissy ori danezul Stenon, au adus diferite contribuții în domeniu.
La sfârșitul secolului al XVIII-lea, opera lui Georges Cuvier a consacrat Anatomia comparată ca disciplină științifică. El a dovedit faptul că unele animale fosile nu seamănă cu cele vii şi a demonstrat că animalele pot deveni „extincte”. Astfel a apărut Paleontologia.
În ultimele decenii ale secolului al XX-lea s-a manifestat un interes crescut pentru studiul fosilelor al extincțiilor în masă și rolul lor în evoluția vieții pe Pământ.
În ultimii ani, Paleontologia a început să beneficieze de noile tehnologii de analiză neinvazivă, iar descoperirile din domeniul medical (cum ar fi analiza ADN) duc la o evoluție constantă a nivelului de cunoștințe.
Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume din domeniul Paleontologiei.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizionaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 septembrie 2022.
- Elemente de Paleontologie, de Felix Bernard, Librăria J.-B. Bailliere et Fils, Paris, 1895;
- Curs de Paleontologie, de Leo Şiovici Davitaşvili, ed. Tehnică, Bucureşti 1956;
- Paleontologia stratigrafică a României, de Neculai Macarovici şi Ilie Turculeţ, ed. Tehnică, Bucureşti;
- Marea enciclopedie pentru elevi, ed. Litera Internaţional, Bucureşti, 2008;
- Fossil Identifier, de Scott Weidensaul, ed. New Burlington Books, 1994.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
FLUTURI MORPHO
Fluturii din genul Morpho sunt insecte exotice care fac parte din familia Nymphalidae. Acestea se mai numesc insecte cu patru picioare deoarece în repaus se sprijină pe ultimele două perechi de picioare, ţinând picioarele din prima pereche îndoite. Trăiesc în regiunile neotropicale din America Centrală, Mexic şi America de Sud. Habitatele preferate sunt pădurile tropicale, fiind răspândiţi la altitudini de la nivelul mării până la 1400 m.
În cadrul genului apare o diversitate coloristică, de la alb perlat, brun, până la albastru azuriu.
Fluturele Morpho luna are aripile de culoare albă pe ambele feţe, prezentând pe ambele părţi desene în formă de ochi, cu rol de apărare.
Culoarea azurie a fluturilor din specia Morpho eugenia este foarte spectaculoasă, fiind o culoare structurală, care apare printr-o iluzie optică produsă de refracţia luminii prin solzii minusculi de pe suprafaţa aripilor. La această specie doar masculii sunt de culoare albastră, femelele având aripile brune, cu desene în formă de ochi.
Insectele au activitate diurnă, iar indivizii sunt de obicei solitari, cu excepţia perioadei de împerechere. Ciclul de viaţă durează 115 zile, parcurgând o metamorfoză completă care cuprinde 4 stadii: ou, larvă, pupă şi adult. Larvele se hrănesc cu frunzele speciilor de plante pe care au fost depuse ouăle, în timp ce adulţii consumă sucul din fructe, din animale aflate în descompunere şi din ciuperci.
Datorită frumuseţii lor, aceşti fluturi sunt adesea capturaţi pentru a fi valorificaţi în industria de artizanat. Aripile lor sunt incluse în forme din plastic transparent, care sunt apoi transformate în obiecte de decor sau bijuterii. Se comercializează şi insecte întregi, etalate, sub formă de tablouri.
De asemenea, fluturii Morpho sunt adesea utilizaţi în expoziţii cu insecte vii.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII AUGUST la Vivariu este:
PERUȘUL KAKARIKI
Arealul perușilor Kakariki este restrâns, în zonele Pacificului de Sud și Noua Zeelandă. Kakariki înseamnă în limba maură „papagal mic”.
Trăiesc în pădurile înalte, în zone cât mai virgine, în grupuri mici. În urmă cu 15 ani, kakariki era aproape dispărut din Noua Zeelandă din cauza distrugerii habitatului dar și din cauza aducerii pisicilor și a șobolanilor pe insulele din această regiune. În prezent în urma unui program de repopulare, populația de peruși începe să se refacă.
Kakariki este un peruș de talie mijlocie, cu o coadă lungă. Lungimea corpului 23-26 cm, coada 11-13 cm, greutatea 80-90 g. Perioada de viață este de la 10 la 20 de ani, culoarea lor naturală - verde intens, dar, în funcție de specie, există diferențe în culoarea penajului.
Dimorfismul sexual este destul de pronunțat: femelele sunt mult mai mici decât masculii, dimensiunea ciocului și capul sunt, de asemenea, diferite - masculii au ciocul mai mare și capul masiv.
Hrana este compusă din semințe de mei, ovăz, floarea soarelui, semințe de plante sălbatice, hrană moale, compusă din fructe și legume.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMUNICAT DE PRESĂ
Consiliul Județean Bacău şi Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii “Ion Borcea”
Vă invită la
Observatorul Astronomic “Victor Anestin”
joi 21 iulie 2022, începând cu ora 1100
la vernisajul expoziţiei
„Cer liber” – expoziție itinerată la Bacău de la
Muzeul de Științe Astronomice Baia Mare
Expoziția „Cer liber”, în versiune multilingvă (română, ucraineană, engleză), oferă o perspectivă incitantă asupra astronomiei ucrainene în contextul actual complicat și este un bun exemplu de parteneriat public-privat (Asociația Street Astronomy – Ucraina și Muzeul de Științe Astronomice Baia Mare). Expoziția a fost deschisă în luna iunie la Muzeul de Științe Astronomice Baia Mare. Deschiderea pentru public va avea loc la sediul Observatorului Astronomic “Victor Anestin” joi 21 iulie 2022, începând cu ora 1100. Invităm publicul larg, dar şi refugiaţii ucraineni să participe!
Pentru pasionații de astronomie, cer liber înseamnă condiții optime pentru observații, explorarea responsabilă a spațiului extraterestru, capacitatea de inovare și schimbul de expertiză. Cer liber înseamnă a fi liber sub un cer liber. Dar dacă pentru a avea un cer liber ar fi nevoie mai întâi de închiderea spațiului aerian, ce înseamnă atunci cer liber? Cer liber înseamnă zboruri civile și comerciale sustenabile în locul avioanelor militare și al bombardamentelor. Cer liber înseamnă a putea sta în siguranță sub cerul liber.
În semn de solidaritate față de vecinii și colegii noștri din Ucraina, prin acest proiect simbolic, dorim să onorăm astronomia ucraineană precum și să apărăm libertatea de a cerceta, de a descoperi și de a decide în nume propriu. Totodată, sperăm să contribuim la acomodarea în comunitățile locale a ucrainenilor care și-au găsit refugiu în România și să le oferim o modestă bucurie.
Evenimentul va fi însoțit de prezentarea în cupolă a spectacolului digital full-dome „Satelix” cu versiunea audio în limba ucraineană.
Vă așteptăm cu drag!
Cu deosebită considerație,
Manager,
Dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
ENTOMOLOGIE
INSECTE DĂUNĂTOARE ŞI COMBATEREA LOR
„Valoarea unei cărţi constă în ceea ce poţi folosi de la ea”
James Bryce
Obţinerea unor recolte bogate de legume, fructe, cereale păioase, etc., precum şi productivitatea pădurilor depinde de sănătatea culturilor şi a arborilor. Un aspect foarte important îl reprezintă şi eliminarea dăunătorilor din spaţiile de locuit şi depozite. Preocupări în acest sens existând încă din cele mai vechi timpuri. Astfel Plinius cel Bătrân (23-79 e.n.), în „De Rerum Natura”, prezintă indicaţii privind utilizarea pesticidelor, iar Dioscorides, (40 – 90 e.n.) cunoştea proprietăţile toxice ale sulfului şi ale arseniului.
Identificarea unor metode de protecţie a culturilor a antrenat de-a lungul timpului colaborări interdisciplinare, implicând biologi, chimiști, ingineri, agronomi, etc. Astfel, au fost identificare metode şi mijloace agrotehnice, fizico-mecanice, măsuri chimice şi biologice.
Pe data de 16 octombrie în fiecare an are loc Ziua mondială a alimentației. Foametea mondială este o problemă complexă şi afectează 785 de milioane de oameni din întreaga lume.
Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume de entomologie, insecte dăunătoare şi combaterea lor.
Miniexpoziția, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 august 2022.
1. „Gândacii noştri” scrisă de Ion Simionescu (naturalist român, fost profesor la Universitatea din Iaşi), tipărită la tipografia „Graiul românesc”, Bucureşti, în anul 1926;
2. „Dăunătorii”, de Jean Henri Fabre (naturalist şi entomolog francez, supranumit şi Homerul insectelor), editura Ştiiţifică, 1961;
3. „Dăunătorii şi bolile legumelor”, de Perju Teodosie şi Popescu Viorel, editura Agro-Silvică de Stat, Bucureşti, 1955 este o broşură care cuprinde descrierea celor mai importanţi dăunători şi boli ale legumelor din răsadniţe, grădini şi depozite de păstrare, precum şi măsurile cele mai simple de combatere a lor;
4. „Entomologie agricolă” de Constantin Manolache şi Gheorghe Boguleanu, editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1967 este un manual care tratează date de morfologie, biologie, ecologie şi măsurile folosite în combaterea dăunătorilor;
5. „Entomologie forestieră” de Ion Tudor, editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1968, este un manual folositor inginerilor, tehnicienilor silvici etc. care activează în domeniul de cultură şi protecţie a pădurilor împotriva dăunătărilor animali şi vegetali;
6. „Atlas zoologic” versiune în limba romînă de Anuţa Ionescu – Andrei, editura VOX, Bucureşti, 1996 este o carte de specialitate pentru toţi iubitorii de natură, dar mai ales elevilor şi profesorilor.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IULIE la Vivariu este:
PORUMBELUL ROTAT (Columba livia f. domestica )
Denumirea acestei rase de porumbei provine de la forma cozii cu aspect de „evantai”, amintind de coada unui păun, aceştia mai sunt numiţi şi voltaţi. Coada este formată din 32-42 rectrice lungi şi foarte late, aşezate pe 2-3 rânduri circulare.
În poziție de paradă, coada este ţinută vertical, întinsă în formă de disc, iar cele două rectrice marginale ating uşor pământul.
Această rasă de porumbei se deplasează mergând pe vârful degetelor, cu gâtul lipit de spate, iar capul lipit de pernuţă (penele dinaintea cozii).
Pieptul este purtat mai sus decât linia creştetului capului, poziţia trunchiului fiind verticală.
În prezent, sunt cincizeci de culori şi tipuri de desene pentru această rasă de porumbei.
Porumbeii voltaţi aparţin grupului de porumbei ornamentali.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IULIE la Muzeul de Științele Naturii este:
Cocoșul de munte (Tetrao urogallus)
Descriere
Masculul este negru cu diferite irizații de verde și cu aripile brun-întunecate. Ciocul este alb-gălbui, iar deasupra ochilor are o zonă roșie golașă, foarte accentuată în perioada de împerechere. Femela este mai mică și are o culoare maronie cu numeroase pete și benzi întunecate și cu o pată portocalie pe piept.
Habitat
Este o specie caracteristică zonelor de pădure de conifere, dense, înalte şi întunecate, dar care au şi luminişuri deschise. Fiind o pasăre sedentară (care nu migrează), se întâlnește în cea mai mare parte a continentului european. În România trăiește în tot arealul munților Carpați.
Hrana
Adaptat perfect la habitatul montan, iarna se hrănește cu ace de rășinoase, iar vara cu muguri, frunze, flori și fructe.
Reproducerea
Femela depune de obicei 5-12 ouă la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai. Incubaţia durează în medie 26-29 de zile şi este asigurată numai de către femelă. După eclozare, puii îşi părăsesc cuibul după 24 de ore şi îşi urmează mama. Puii încep să facă salturi în zbor la 10-14 zile şi devin zburători la circa 25-30 de zile, însă rămân împreună cu familia până toamna.
Ameninţări şi presiuni
Principalele amenințări și presiuni asupra speciei sunt în general datorate acțiunilor umane. Exploatarea masivă a zonelor forestiere duce la pierderea habitatului cocoșului de munte și la distrugerea locurilor de rotit. Este considerat de către specialiști a fi o specie umbrelă, prin conservarea căreia se asigură protecția unui număr mare de alte specii care se găsesc în mod natural în același habitat.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
PROIECTUL CULTURAL – EXPOZIȚIONAL
„VALOAREA CĂRȚII”
BOTANICA ÎN ROMÂNIA
„Cartea este asemenea unei grădini pe care o poţi purta într-un buzunar.”
(Proverb chinezesc)
Plantele verzi au un rol esenţial pentru existenţa vieţii pe Pământ. Amintim doar că prin intermediul lor în natură are loc un circuit continuu de materie. Plantele spontane sau cele cultivate furnizează imense cantităţi de produse folosite de om în industria alimentară, textilă, a celulozei şi hârtiei, a zahărului, a cauciucului, a mobilei, în construcții, în industria farmaceutică, în industria parfumurilor, etc.
Încă din vremuri străvechi, poporul român a cunoscut şi a denumit plantele pe care le-a întâlnit în natură. Astfel, în „Descriptio Moldaviae” (1715) Dimitrie Cantemir a descris vegetaţia spontană şi cultivată a Moldovei şi a prezentat o hartă cu răspândirea pădurilor.
Gheorghe Şincai, reprezentantul Şcolii ardelene, e elaborat, între anii 1808 şi 1810, primul dicţionar românesc de ştiinţe naturale. Timotei Cipariu a publicat în anul 1947 un Vocabular românesc, unguresc, german şi latin cu denumiri de plante din Transilvania.
Contribuţii botanice însemnate au adus şi Florian Porcius, Dimitrie Brandză şi Dimitrie Grecescu. În 1906, Zach Panţu publică lucrarea „Plantele cunoscute de poporul român”.
Lucrarea „Flora Republicii Socialiste România”, publicată în 13 volume între anii 1952-1970, cuprinde totalitatea plantelor identificate şi clasificate pe teritoriul ţării noastre.
În prezent botanica este una dintre ştiinţele de mare importanţă practică privind protejarea florei, creşterea producţiei, a valorificării superioare a terenurilor, etc.
Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume valoroase despre botanica românească.
Miniexpoziția, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 iunie 2022.
-
„Flora Republicii Populare Române” vol. I, apărut în anul 1952 la editura Academiei Republicii Populare Române, redactor principal acad. Traian Săvulescu, preşedintele Academiei R.P.R.
-
„Flora – pentru determinarea şi descrierea plantelor ce cresc în România”, scrisă în anul 1923 de Iuliu Prodan fost profesor la Academia Agricolă din Cluj și publicată la editura Cartea Românească. Acest gen de lucrare a fost prima în limba română din vremea respectivă şi cuprinde aproape toate Fanerogamele şi Criptogamele vasculare cunoscute până atunci în ţară.
-
„Conspectus florae romaniae, Regionumque affinium” a fost scrisă de prof. Alexandru Borza, (1947-1949), în care au fost cuprinse 3637 specii de plante vasculare din România. Lucrarea a fost publicată la editura Cartea Românească.
-
„Plantele cunoscute de poporul român” de Zach Panţu, editura Minerva, Bucureşti,1906, este un vocabular botanic care cuprinde „numirile române, franceze germane şi ştiinţifice” ale plantelor.
-
„Curs de botanică” vol. I, Morfologia, ediţia a II-a, de Ioan Grinţescu, fost profesor de botanică la Facultatea de Ştiinţe şi Agronomie din Cluj şi Bucureşti, 1948.
Prima ediţie, din anul 1934, complet epuizată, a fost premiată de Academia Română cu „Premiul Statului Lazăr”.
-
„Atlas botanic”, editura Didactică şi Pedagocică, Bucureşti, 1973. Acest atlas botanic a fost realizat cu scopul de a pune la îndemâna elevilor şi a tuturor celor care doresc sa cunoască lumea plantelor, un amplu material în limita a 181 de planșe în culori.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
5 IUNIE - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MEDIULUI
Începând cu 1974, în fiecare an, sărbătorile oficiale prilejuite de Ziua Mondială a Mediului sunt găzduite de o țară desemnată. Țara gazdă pentru 2022 este Suedia, pentru că anul acesta este un reper istoric pentru comunitatea globală întrucât se împlinesc 50 de ani de la Conferința Națiunilor Unite privind mediul ținută în anul 1972. Conferința de la Stockholm din 1972 a stimulat formarea de ministere și agenții de mediu în întreaga lume și a dat startul unor noi acorduri globale pentru protejarea colectivă a mediului. A fost, de asemenea, locul în care obiectivele de atenuare a sărăciei și protecția mediului au devenit legate, deschizând calea pentru Obiectivele de Dezvoltare Durabilă. La Conferința de la Stockholm a fost oficializată ideea Zilei Mondiale a Mediului, prima dată fiind sărbătorită în anul 1974.
Deviza de anul acesta este „Un singur Pământ“: în Univers sunt miliarde de galaxii, în galaxia noastră sunt miliarde de planete, dar există doar un singur Pământ.
Lumea se află într-o stare de urgență climatică – „un cod roșu pentru umanitate”, potrivit Secretarului General al ONU. Concentrația de emisii de gaze cu efect de seră (GES) în atmosferă face ravagii în întreaga lume și amenință viețile, economiile, sănătatea și alimentele. Lumea este departe de a asigura o creștere a temperaturii globale sub 2°C, așa cum a promis în Acordul de la Paris din 2015.
Oamenii de știință estimează că există cel puțin 8 milioane de specii de plante și animale care trăiesc astăzi pe pământ, inclusiv omul. Timp de mii de ani, oamenii și ecosistemele naturale au coexistat, dar pe măsură ce populația umană a crescut, a început utilizarea intensivă a resurselor naturale ceea ce a condus la deteriorarea biodiversității și implicit a echilibrului delicat din biocenoze, cu implicații grave asuprea mediului și a însăși vieții umane.
Plasticul este acum omniprezent în mediul nostru natural, constituind un marker al Antropocenului, epoca noastră geologică actuală și a dat chiar numele unui nou habitat microbian marin numit „plastisferă”. La începutul anilor 2000, cantitatea de deșeuri de plastic pe care le-a generat omul a crescut mai mult într-un singur deceniu decât în ultimii 40 de ani. Toate acestea se reflectă asupra mediului înconjurător.
Un mediu sănătos joacă un rol cheie în îndeplinirea celor 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă. Cu puțin peste 10 ani până la îndeplinirea datei țintă din 2030, lumea va trebui să accelereze ritmul și să depună eforturi mai mari pentru a găsi soluții mai eficiente la poluare, schimbările climatice și pierderea biodiversității, pentru a transforma cu adevărat societățile și economiile.
Există un singur Pământ și împreună îl putem proteja!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IUNIE la Muzeul de Științele Naturii este:
Gândacul Arlechin (Acrocinus longimanus)
Face parte din familia Cerambycidae, fiind o specie care impresionează prin combinația de culori de pe elitre și uimitoarea lungime a picioarelor anterioare ale masculului. Aceste picioare, mult mai reduse la femele, au rol în împerechere, în lupta cu prădătorii precum și în deplasare pe trunchiul copacilor. Trăiește în pădurile tropicale din Mexic și America de Sud. Adulții sunt activi ziua, iar în timpul nopții pot fi atrași de sursele de lumină.
Gândacul arlechin găzduiește adesea, sub aripile colorate, arahnide minuscule cunoscute sub numele de pseudoscorpioni. Aceștia folosesc gândacul pentru transportul către noi surse de hrană și ca o modalitate de a întâlni potențiali parteneri.
Principalii prădători naturali ai gândacului arlechin sunt păsările, șopârlele și broaștele.
Specia este amenințată din cauza pierderii habitatului, ca urmare a defrișărilor și poluării mediului.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
PROIECTUL CULTURAL – EXPOZIȚIONAL
„VALOAREA CĂRȚII”
ASTRONOMIA
„Cărţile care te ajută cel mai mult sunt cele care te fac să gândeşti cel mai mult”. (Theodore Parker)
Dorința de cunoaștere a încurajat întotdeauna studiile astronomice. Popoarele antice au asociat obiectele și fenomenele cerești, cu zei și spirite, construind temple și aliniamente astronomice.
Astronomia este una dintre cele mai vechi ştiinţe ale naturii. Iniţial obiectele şi fenomenele cereşti au fost asociate cu zei şi spirite. Totuşi căutarea unor explicaţii raţionale a început încă din antichitate. Au fost descoperite însemnări datând de peste 5000 de ani privind observaţii astronmice realizate de egipteni, babilonieni şi chinezi.
Astronomia a devenit o ştiinţă modernă odată cu Copernic şi Kepler, primul fiind descoperitorul sistemului heliocentric iar cel de al doilea al legilor de mişcare eliptică a planetelor în jurul Soarelui.
Isaac Newton a publicat, în 1686, faimoasa sa lucrare Phylosophiæ naturalis principia mathematica, care cuprinde şi legea gravitaţiei universale.
Primii astronomi au folosit doar propria vedere sau un instrument pentru a calcula poziţia stelelor. Astăzi, telescoapele optice care văd lumi situate la 1-5 miliarde ani-lumină au fost depăşite de radiotelescoape care pătrund mai adânc în spaţiu.
În secolul 21, studiile cosmologice au primit un impuls considerabil determinat de dezvoltarea tehnicilor de studiu şi a instrumentelor, fiind publicate numeroase lucrări ştiinţifice.
Luna aceasta am expus în miniexpoziția „Valoarea cărții”, câteva exemplare din colecția de carte a bibliotecii de specialitate a muzeului. Vă invităm să o vizitați în perioada 15.05.2022 – 14.06.2022.
1. „Principiile matematice ale filozofiei naturale” scrisă de Isaac Newton în anul 1726. Volumul expus este prima traducere în limba română de prof. Victor Marian în anul 1956, editura Academiei Republicii Populare Române. Această carte reprezintă o piatră fundamentală în istoria gândirii umane.
2. „Astronomie”, vol. I, de M. De la Lande, ediţia a doua, revizuită şi adaugită, apărută la Paris şi datată din anul M. DCC. LXXI. (1771). Lucrarea a fost scrisă în 10 ani (1771-1781) şi are 4 volume;
3. „Tratat de astronomie practică”, de M. Abel Souchon, o expunere a calcului Ephemeridelor, apărută la Paris în anul 1883;
4. „Ferestre spre univers”, de Robert Estalella, o enciclopedie despre Univers, editată de Teora, Bucureşti, 1998;
5. „Big Bang – Originea universului”, de Simon Singh, un volum în care este făcută o descriere acceptabilă, raţională şi coerentă a apariţiei şi evoluţiei universului, editura Humanitas, Bucureşti 2012.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII MAI la Vivariu este:
PERUȘUL BOURKE (Neopsephotus bourkii)
Perușul Bourke este răspândit în regiunile centrală și sudică a Australiei. A fost descoperit în 1835, iar în 2008 a fost adăugat pe lista roșie a animalelor pe cale de dispariție. Perușul Bourke (Neopsephotus bourkii) este singura specie a genului Neopsephotus și a primit numele după generalul Sir Richard Bourke – guvernator al regiunii New South Wales situată în sudul Australiei.
Acest peruș are o greutate de 45 - 50 grame și o lungime de 22 cm. Culoarea predominantă a penajului este maro, cu burta și pieptul roz, iar coada este albastră. Masculul are o pată albastră pe frunte, iar la femela este mai mică sau lipsește.
Se hrănește cu semințe și insecte mici.
Se reproduce în scobituri de copaci, preferând salcâmii. Femela depune între 3 și 6 ouă pe care le clocește singură 18-19 zile. Puii părăsesc cuibul când au în jur de 4 săptămâni.
Femela este cea care hrănește puii până aceștia învață să mănânce singuri. În perioadele când femela clocește și hrănește pe pui, ea este hrănită de către mascul.
În condiții bune pot trăi peste 10 ani în libertate. În captivitate pot trăi până la 15 ani sau mai mult.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII MAI la Muzeul de Științele Naturii este:
PRESURA GALBENĂ (EMBERIZA CITRINELLA)
Presura galbenă este cea mai comună specie de presură de la noi, are talia unei vrăbii de casă, dar mai zveltă și cu coada mai lungă. Masculul are un colorit mai intens, cu cap și abdomen galben și penaj dorsal roșcat-gălbui, pe când femela prezintă nuanțe mult mai șterse.
La noi în țară este denumită și presură aurie. Este răspândită în Siberia de Vest, nordul și centrul Europei, în Spania, Grecia, Italia, Ucraina. Habitatul preferat este reprezentat de tufărișurile de la marginea pădurilor, poienile cu lăstărișuri sau cu tufărișuri aflate de-a lungul căilor ferate și șoselelor, pe câmpiile inundabile de la marginile lacurilor și râurilor. Poate fi întâlnită și la periferia localităților.
Populația din România este estimată la 400 000 - 1 100 000 de perechi cuibăritoare, tendința populațională fiind deocamdată fluctuantă.
Principalele amenințări la adresa speciei sunt legate de intensificarea agriculturii: utilizarea intensă a pesticidelor (în special insecticide), scăderea suprafețelor cultivate cu cereale, suprafețele mari cu monoculturi, eliminarea fâșiilor necultivate dintre terenurile arabile, pășunatul excesiv și pășunatul la interfața pășune - teren arabil.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMUNICAT DE PRESĂ
Expoziţia de fotografie
„Florile Dobrogei Continentale”
joi, 14 aprilie 2022 - ora 1100
Complexul Muzeal de Științele Naturii “Ion Borcea” Bacău are plăcerea de a vă invita în data de 14.04.2022, ora 1100 să participați la vernisarea expoziției de fotografie „Florile Dobrogei Continentale”, care va avea loc la subunitatea Muzeul de Ştiinţele Naturii Bacău, cu sediul din str. Aleea Parcului nr. 9.
Expoziția este organizată în colaborare cu specialişti ai Complexului Muzeal Național Neamț, secţia Muzeul de Științe Naturale Piatra Neamț şi va fi disponibilă pentru public până la finalul lunii decembrie a acestui an.
„Florile Dobrogei Continentale” este o expoziție dedicată monumentelor naturii din arealul dobrogean, cu referire la flora Dobrogei.
Titlul expoziţiei „Florile Dobrogei Continentale” descrie exhaustiv conţinutul expoziţiei, reflectând în mod direct aspecte din Flora Dobrogei, care numără aproximativ 2000 de specii de plante vasculare, dintre acestea 200 de taxoni sunt rari inclusiv la nivel European, o serie de specii fiind endemice.
Vizitatorii vor putea viziona un bogat material fotografic, însumând 37 de specii de plante specifice Dobrogei și peisaje, care oferă informaţii ştiinţifice şi curiozităţi referitoare la flora și habitatele acestei regiuni deosebite a României.
Expoziția are ca scop popularizarea științei în rândul elevilor, a profesorilor, a studenților, a familiilor și a publicului larg. Prin intermediul ilustrațiilor expuse, expoziția dorește să sensibilizeze vizitatorul cu privire la nevoia de conservare a speciilor rare de plante și să inducă dorința protejării acestora.
Flora Dobrogei cuprinde plante în marea lor majoritate xerofite, care preferă zonele aride fiind foarte bine adaptate la secetă. Învelișul vegetal al Dobrogei reflectă particularitățile climatice ale regiunii, pe lângă stepa tipic dobrogeană, formată din numeroase specii de graminee (amintim aici de: păiușul stepic și de colilie), pajiștile stepice naturale fiind caracterizate de specii din genurile Festuca spp. și Stipa spp.; în arealul dobrogean întâlnim și silvostepa, caracterizată de prezența pădurilor de cer și de stejar, amintim aici speciile: Quercus cerris, Quercus pubescens și Q. frainetto pe lângă care creşte și cărpinița: Carpinus orientalis. În prezent, vegetația de stepă și de silvostepă ocupă în Dobrogea suprafețe mici, vegetația naturală fiind înlocuită de-a lungul timpul, ca urmare a intensificării activităților agricole, de terenuri cultivate.
Vă aşteptăm!
Manager,
Dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMUNICAT DE PRESĂ
ZIUA MONDIALĂ A SĂNĂTĂŢII
Ziua Mondială a Sănătății este marcată în fiecare an în data de 7 aprilie, pentru a sărbători întemeierea Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) în anul 1948 şi reprezintă o oportunitate pentru locuitorii din orice comunitate să se implice în activități care pot duce la o stare de sănătate mai bună. Tema de anul acesta este „Our planet, our health - Planeta noastră, sănătatea noastră”.
În contextul unei pandemii, a unei planete poluate, a creșterii numărului de cazuri de cancer, astm, boli de inimă, etc. de Ziua Mondială a Sănătății 2022, OMS atrage atenția asupra acțiunilor necesare și urgente pentru a menține o stare de sănătate bună a oamenilor și o calitate ridicată a mediului înconjurător.
Deciziile de natură politică, socială și comercială conduc la o criza climatică și de sănătate. Peste 90% dintre oamenii de pe planetă respiră aer poluat rezultat din arderea combustibililor fosili. O lume în care încălzirea globală este din ce în ce mai evidentă favorizează ca diferite specii de insecte să răspândească boli mai repede decât oricând. Evenimentele meteorologice extreme, degradarea terenurilor și deficitul de apă produc modificări ale demografiei și afectează sănătatea oamenilor. Poluarea și materialele plastice se găsesc oriunde, din oceanele cele mai adânci, în cei mai înalți munți făcându-și loc chiar și în corpul animalelor și oamenilor. Alimentele și băuturile foarte procesate și nesănătoase conduc la un val de obezitate, crescând numărul cazurilor de cancer și boli de inimă, generând în același timp o treime din emisiile globale de gaze cu efect de seră.
Pentru a contribui la creșterea gradului de conștientizare a importanței legăturii dintre calitatea mediului înconjurător și sănătatea oamenilor, Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău și Palatul Copiilor Bacău organizează expoziția temporară cu tema „Acționează simplu, trăiește sănătos”.
Expoziția va cuprinde lucrări realizate de elevi de la Palatul Copiilor Bacău și va fi deschisă publicului la sediul Muzeului de Științele Naturii începând cu data de 7 aprilie 2022, ora 12.00.
Vă aşteptăm!
Manager,
Dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII APRILIE LA MUZEUL DE ȘTIINȚELE NATURII ESTE
MORPHO RHETENOR
Specie răspândită și destul de comună în Columbia, Venezuela, Peru, Brazilia și Bolivia. Este prezentă în pădurile tropicale de câmpie și de la poalele Anzilor de Est, la altitudini cuprinse între 0 - 1000 m. Anvergura aripilor măsoară între 10 și 15 cm.
Coloritul albastru al aripilor nu este dat de pigmenți, ci este unul structural, generat de refracția luminii la contactul cu solzii microscopici distribuiți în straturi pe suprafața aripilor. Fenomenul se numește irizare și este un tip de iluzie optică în care nuanțele diferă în funcție de unghiul din care sunt privite.
Aripile albastre strălucitoare ale fluturilor sunt enorme în raport cu dimensiunea corpului lor, rezultând un zbor foarte lent și sacadat. Efectul este că partea superioară albastră strălucitoare pare să clipească ca un far, în timp ce alternează în zbor cu suprafața întunecată de dedesubt. Acest lucru face dificil pentru un eventual prădător să îi urmărească zborul.
Dacă este atacat, zborul încet se schimbă instantaneu printr-o manevră evazivă rapidă, după care fluturele se afundă în pădure, unde se așează pe plante sau sol cu aripile strânse. Prădătorul care l-a urmărit încă mai caută, desigur, o insectă albastră strălucitoare, dar fluturele afișând partea inferioară maro închis reușește să scape.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII APRILIE LA VIVARIU este
PITONUL BIRMANEZ (Python bivittatus KUHL, 1820)
Cunoscut şi sub numele de piton tigru sau piton tigrat, pitonul birmanez a fost descris pentru prima dată în 1820 fiind considerat inițial o subspecie a pitonului indian (Python molurus), apoi a fost reclasificat ca specie independentă. Acest şarpe este foarte răspândit printre crescătorii de reptile, fiind nelipsit din expoziţii, însă nu este recomandat începătorilor din cauza comportamentului agresiv din timpul hrănirii.
În funcție de dimensiunile șarpelui hrana pe care o consumă diferă ca mărime de la rozătoare, păsări, până la mamifere de talie mare.
Împerecherea la aceşti şerpi are loc la începutul primăverii. Femela depune ouăle într-un cuib se încolăceşte peste acesta și contractând mușchii eliberează căldură, ouăle având nevoie de o temperatură constantă de 29-32 ºC. Există dovezi că pitonii birmanezi, spre deosebire de majoritatea reptilelor, se pot reproduce asexuat prin partenogeneză. Pitonii birmani trăiesc aproximativ 20 de ani.
Toate speciile de pitoni sun incluse în Anexa 8 - CITES, cu toate acestea pitonul birmanez este o „specie invazivă” în Florida unde prezența sa în libertate duce la o scădere a numărului de exemplare din speciile locale.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
PROIECTUL CULTURAL – EXPOZIȚIONAL
„VALOAREA CĂRȚII”
DENDROLOGIE
„De fiecare dată cand deschizi o carte şi o citeşti, un copac zâmbeşte ştiind că există viaţă după moarte.” (autor necunoscut)
În înţelesul larg al cuvântului, dendrologia se ocupă cu studiul plantelor lemnoase (arboret şi arbuşti) și clasificarea lor taxonomică.
Ţara noastră are o vegetaţie forestieră bogată în specii de cea mai mare valoare culturală şi economică (molidul, gorunul, stejarul, laricele, frasinul, paltinul, etc.).
În toate epocile istorice pădurea a fost un furnizor constant de alimente şi un loc de refugiu în timpul războaielor. Dar cea mai importantă resursă economică furnizată de pădure este lemnul folosit pentru construcţii, foc, diverse unelte, plute, şi bărci , etc.
Dendrologia este o disciplină complexă care descrie plantele lemnoase din punct de vedere morphologic, arealogic, ecologic, genetic, taxonomic-sistematic dar şi din punct de vederii al valorii lor silviculturale şi ornamentale. Ea sintetizează cunoştinţele despre speciile lemnoase dobândite de alte ştiinţe prin metodele lor proprii.
Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume despre dendrologie, istoria pădurilor româneşti, monografii şi cultura diferitelor specii lemnoase.
Miniexpoziția, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 aprilie 2022.
- „Dendrologie” de E. G. Negulescu şi Al. Săvulescu, editura Agro-Silvică, Bucureşti, 1965;
- „Istoria pădurii româneşti din cele mai vechi timpuri până astăzi” de C-tin. C. Giurescu, edituta Ceres, Bucureşti, 1975;
- „Cultura speciilor forestiere de interes industrial” de At. M. Haralamb, editura Agro-Silvică, Bucureşti, 1965;
- „Monografia arboretumului Dofteana” de Ana Mihalache, Redacţia de Propagandă Tehnică Agricolă, Bacău, 1988;
- „Monografia arboretumului Hermeiuş” de Ana Mihalache, Redacţia de Propagandă Tehnică Agricolă, Bacău, 1989;
- „Terra”, Smithsonian Institution, Editura RAO, Bucureşti, 2006.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII MARTIE LA VIVARIU este
PANGASIUS (Pangasius sutchi)
Este o specie care își are originile în apele dulci cu un curs rapid, din sud-estul Asiei, în vecinătatea capitalei Thailandei, Bagkok. Este un pește de masă, pentru consum, apreciat în această parte a continentului asiatic. Mai este denumit „pește-pisica”, „rechin transparent”, „rechin asiatic” sau „rechin siamez”.
Specia are o toleranță extrem de crescută la toxinele prezente în apă.
Caracteristicile speciei
Familia: Pangasiidae
Ordinul: Siluriformes
Genul: Pangasius
Origine: Thailanda
Mărime: 30-130 cm, greutatea maximă cunoscută până în prezent: 44 kg
Comportament: pașnic
Dimorfism: masculii sunt mai supli decât femelele și au dungile mai accentuate
Hrana: omnivor.
De asemenea, brândușa aurie creează o priveliște minunată, fiind decorativă mai ales în lipsa altor plante care înfloresc primăvara timpuriu. În ciuda faptului că florile acesteia nu au miros, ele atrag nenumărate insecte polenizatoare, dar și admirația oamenilor.
Printre factorii limitativi ai acestei specii se numără pășunatul excesiv, ruperea florilor de către oameni, precum și diseminarea anevoioasă a seminţelor sau populațiile reduse cu puține exemplare.
Pentru conservarea speciei Crocus chrysanthus (Herb.) Herb. se recomandă cultivarea în grădini botanice. Planta este ocrotită în rezervaţiile Recifii Jurasici Cheia, Pădurea Hagieni şi Pădurea Dumbrăveni.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII MARTIE LA MUZEUL DE ȘTIINȚELE NATURII
Brândușa aurie [Crocus chrysanthus (Herb.) Herb.]
Brândușa aurie (Crocus chrysanthus) este o specie perenă, pitică (7-15 cm), rară, din familia Iridaceae, ce are ca areal de răspândire Peninsula Balcanică și sud-estul României. În țara noastră crește sub formă de pâlcuri dese, în regiunea colinară pe pajiști xerofile, în locuri stâncoase din județele Constanța și Tulcea. Aceasta a devenit vulnerabilă din cauza pășunatului excesiv dar și a colectării intensive pentru buchețele de primăvară.
În pământ are un bulbotuber acoperit cu tunici netede care în partea inferioară se detașează în inele concentrice. Frunzele sunt netede, înguste (1-1,25 mm) și liniare. Floarea galben-aurie, neparfumată este purtată pe o tulpiniță scurtă (cu o lungime de până la 3 cm și o lățime de 7 mm). De cele mai multe ori anterele staminelor sunt galbene, iar stigmatele sunt portocalii. Fructul este o capsulă triloculară care conține semințe globuloase. Înflorește din februarie până în aprilie.
Crocus chrysanthus (Herb.) Herb. este o specie importantă din punct de vedere științific, datorită rarității ei, regăsindu-se în Lista critică a plantelor vasculare din România (Oprea A., 2005.) și în Cartea roșie a plantelor vasculare din România (Dihoru Gh., Negrean G., 2009).
De asemenea, brândușa aurie creează o priveliște minunată, fiind decorativă mai ales în lipsa altor plante care înfloresc primăvara timpuriu. În ciuda faptului că florile acesteia nu au miros, ele atrag nenumărate insecte polenizatoare, dar și admirația oamenilor.
Printre factorii limitativi ai acestei specii se numără pășunatul excesiv, ruperea florilor de către oameni, precum și diseminarea anevoioasă a seminţelor sau populațiile reduse cu puține exemplare.
Pentru conservarea speciei Crocus chrysanthus (Herb.) Herb. se recomandă cultivarea în grădini botanice. Planta este ocrotită în rezervaţiile Recifii Jurasici Cheia, Pădurea Hagieni şi Pădurea Dumbrăveni.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
PROIECTUL CULTURAL – EXPOZIȚIONAL
„VALOAREA CĂRȚII”
ARHITECTURA PEISAGERĂ
„Cărţile îţi deschid mintea, îţi lărgesc gândirea şi te întăresc precum nimic altceva.” William Feather
Arhitectura peisageră este un domeniu multidisciplinar, care include noţiuni din botanică, horticultură, arte plastice, ecologie, arhitectură, geografie, inginerie civilă, ştiinţa solului, etc.
Termenul „arhitectură peisageră" a fost folosit pentru prima dată de către Scotsman Gilbert Laing Meason, în titlul cărţii sale „Arhitectura peisageră a marilor pictori ai Italiei" (Londra, 1828). Această lucrare cuprinde tipurile de arhitectură regăsite în picturile peisajelor.
Termenul a fost preluat de botanistul John Claudius Loudon, care a realizat că el are o aplicabilitate mai mare decât cea din teoria artei.
Din mărturii vechi scrise aflăm ca romanii au fost aceia care au aplicat arhitectura peisajului pe o scară extensivă.
Grădinile renascentiste s-au dezvoltat în cel de-al XVI-lea și cel de-al XVII-lea secol. În secolul al XVIII-lea, Anglia a atins punctul culminant în noul stil al arhitecturii peisagere. De-a lungul secolului al XIX-lea planificarea urbană a devenit tot mai importantă, reprezentând o combinație între planificarea modernă și tradiționalul grădinărit.
Arhitectura peisageră continuă să se dezvolte ca disciplină estetică și de arhitectură de-a lungul secolului XX dar şi XXI.
Arhitecţii peisageri realizează sistematizarea teritoriului de la scară macro şi până la crearea unui cadru personal prin amenajarea unei mici grădini private, reorganizarea spaţiilor urbane degradate, transformarea spaţiilor urbane poluate în zone verzi, restaurarea siturilor istorice, etc.
Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii „Ion Borcea”, expune din colecția de carte proprie, câteva volume despre arhitectura peisageră.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 martie 2022.
1. „Semer et planter” de D. Cannon, ed. J. Rothschild, 1894;
2. „Mon ami Le jardin” de F. Lequenne, Ed. Sequana, Paris, 1941;
3. „Arboricultura ornamentală şi arhitectura peisajeră” de V. Sonea şi L. Palade, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1969;
4. „European garden design” de Ehrenfried Kluckert, Ed. Konemann 2005;
5. „Arhitectura peisageră” de M. Preda şi L. Palade, Ed. Ceres, Bucureşti, 1973;
6. „Encyclopedia of Garden plants and flowers” Ed. D.P., 1998.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII FEBRUARIE la Vivariu este:
Turturica râzătoare (Streptopelia roseogrisea)
Turturica râzătoare (Streptopelia roseogrisea) este o specie din familia Columbidae, ordinul Columbiformes. Turturelele râzătoare sunt crescute în captivitate de peste 2000 de ani și își au originea în Asia – Thailanda, unde se găsesc în libertate și în prezent. În Europa au fost aduse în a doua jumătate a secolului XVI, din Sudan.
Până în anul 1950 existau doar 2 culori. În libertate ele preferă pădurile, parcurile și gospodăriile oamenilor.
Turturica râzătoare are o lungime de 26–31 cm și o greutate de 150 g, este mai mică decât guguștiucul. Masculul este puțin mai mare decât femela. Corpul este subțire, coada alungită, aripile lungi și ascuțite. Ambele sexe sunt identice. Exemplarele acestei specii prezintă o dungă pe ceafa care poate fi de la negru intens, la alb.
Ponta constă, de obicei, din 2 ouă. Depun ouă și clocesc de două ori pe an. Incubația durează 13-16 zile. Clocesc ambele sexe, femela noaptea și masculul ziua.
Deosebirea sexelor se realizează în funcție de 2 aspecte: comportamental și micile diferențe ale corpului dacă păsările sunt din aceeași varietate (rasă). Masculul are pieptul mai lat și proeminent, capul rotund și spatele cu aripile mai mari. Femela în schimb este subțire, capul ușor alungit și corpul suplu. Acest aspect de diferențiere se poate aplica după ce păsările au împlinit vârsta de un an.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII FEBRUARIE la Muzeul de Științele Naturii este:
BONDARUL ESTIC (Bombus zonatus Sm.)
Bondarii sunt un grup de albine sociale care au corpul acoperit cu o pilozitate deasă, izolatoare și un colorit care-i face ușor de recunoscut. Datorită acestor trăsături, bondarii sunt capabili să genereze și să mențină o temperatură a corpului care le permite traiul în regiuni geografice caracterizate de un climat rece, aceștia având posibilitatea să zboare la temperaturi la care alte insecte sunt inactive.
În întreaga lume se cunosc aproximativ 250 de specii de bondari. În Europa se întâlnesc 71 de specii, iar în Romania 41 de specii.
În Europa, bondarii sunt frecvent întâlniți în pajiștile bogate în flori și la marginea pădurilor din zonele montane. Unele specii ocupă zonele de stepă și de silvostepă din sud-estul Europei, acești bondari fiind printre cei mai rari având statut de specii periclitate sau amenințate cu dispariția.
Printre acestea, se numără și bondarul estic, Bombus zonatus, a cărui limită vestică de distribuție se trasează prin România, specia fiind mai frecvent întâlnită la sud de țara nostră și spre est.
Bondarul estic (Bombus zonatus Sm.) este o specie de dimensiuni medii, foarte rară în Europa. Specia a fost descrisă în anul 1854 de Frederick Smith, entomolog britanic, care a lucrat la departamentul de Zoologie din cadrul British Museum. Specia a fost descoperită de Smith în insula Zakynthos din Grecia.
Se cunosc 2 subspecii, dintre care, în România se întâlnește Bombus zonatus zonatus. Acest bondar este frecvent în sud - estul Europei (Grecia, Nordul Macedoniei, Bulgaria), în Turcia și Armenia. A fost semnalat sporadic și în Albania, Crimea, Caucaz, Georgia, Azerbaijan și nord vestul Iranului.
În România, specia este foarte rară, cele câteva semnalări vechi provin din Dobrogea, Muntenia, Moldova și Banat.
Bondarul estic preferă zonele deschise, fiind întâlnit în habitate de stepă și silvostepă. Este o specie generalistă, care vizitează cu precădere specii plante din familia Asteraceae.
Intensificarea agriculturii prin transformarea terenurilor de stepă și silvostepă în terenuri cultivate și utilizarea pe scară largă a pesticidelor au determinat reducerea drastică a habitatului și populațiilor acestei specii, cercetătorii previzionând un declin accentuat până în anul 2050.
Din acest motiv, bondarul estic a fost inclus în Lista Roșie a Albinelor din Europa (2014) de către Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (IUCN), ca specie Amenințată cu dispariția (EN).
Piesele expuse fac parte din patrimoniul Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău și au fost colectate la jumătatea secolului trecut, din sudul Dobrogei.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Proiectul cultural – expozițional „Valoarea cărții”
IHTIOLOGIA ÎN ROMÂNIA
„Scriitorul nu este decât jumătate din cartea sa. Cealaltă jumătate este cititorul de la care scriitorul are ce învăța.“
(P.L. Traves)
Ihtiologia este o ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul peştilor.
Primele cercetări ştiinţifice asupra peştilor din apele ţării noastre au fost publicate în anul 1726 de către Ludovic Ferdinand Marsigli, inginer topometru militar, cu misiuni speciale de cartare pe Valea Dunării în special în zona insulei Ada-Kaleh. Aceste cercetări ihtiologice sunt publicate într-o bogată monografie intitulată „Danubius pannonico mysicus (observationibus)“.
Printre obiectivele cercetărilor ihtiologice se numără evaluarea populațiilor de pești, stabilirea strategiei pentru mediul marin, protecția și conservarea mediului marin, refacerea ecosistemelor marine în zonele în care acestea au fost afectate. Aceste cercetări duc colateral şi la dezvoltarea industriei. Pe baza cercetărilor ihtiologice se elaborează metode de estimare a rezervelor economice de pește și stabilirea cantităților de pește ce poate fi capturat. Se determină cât pește se poate pescui în mări și oceane, în bazinele de apă dulce, se planifică dezvoltarea pisciculturii,
Sunt cunoscute lucrările, din acest domeniu, ale unor emblematici biologi români pe care astăzi îi omagiem şi expunem câteva din valoroasele lor cărți, rezultate în urma a numeroși ani de studii şi cercetare.
-
Ioan Borcea (30.01.1879 – 30.07.1935), este considerat părintele oceanografiei românești fiind una dintre figurile proeminente ale biologiei naționale. Este fondatorul Stațiunii zoologice marine de la Agigea, a pus bazele şcolii româneşti de oceanografie, a fost membru corespondent al Academiei Române.
-
Sergiu Cărăușu (15.02.1907-1997) a fost un zoolog, hidrobiolog și ihtiolog român de reputație europeană, de origine basarabeană. A fondat împreună cu profesorul Ioan Borcea școala hidrobiologică de la Universitatea din Iași. A fost director al Stațiunii Marine de la Agigea în perioada 1953-1960.
-
Grigore Antipa (10.12.1867 – 09.03.1944) a pus bazele hidrobiologiei românești prin studii asupra Dunării şi mecanismelor productivității apelor, a studiat peștii României şi pescuitul la români. Excepțional organizator, a pus bazele muzeului ce îi poartă numele şi a înființat stațiunea biooceanografică de la Constanța (1932).
-
Mihai Băcescu (28.03.1908 – 06.08.1999) a fost un zoolog, oceanolog și muzeolog român, membru titular al Academiei Române.
Biblioteca de specialitate a Complexului Muzeului de Științele Naturii Ion Borcea, expune din colecția de carte proprie, câteva volume despre ihtiologia românească şi lucrări scrise de şi despre importanți ihtiologi români.
Vitrina, pe care vă invităm să o vizitaţi, se află amplasată în sala de expoziţii a muzeului până pe data de 14 februarie 2022.
- Istoria ihtiologiei româneşti de George Vasiliu şi Gheorghe Manea, Buletinul de cercetări piscicole, Bucureşti, 1987;
- Opere, Ihtiofauna Mării Negre, de Ioan Borcea, Rovimed Publishers Bacău, 2006;
- Profesorul Ioan Borcea şi Staţiunea Zoologică Marină de la Agigea, de Sergiu Cărăuşu, (culegere de extrase din publicaţii ale Academiei de Ştiinţe din România şi extrase din Analele ştiinţifice ale Universităţii din Iaşi, scrise de profesor între anii 1927-1947);
- Tratat de Ihtiologie, de Sergiu Cărăuşu, Ed. Academiei Republicii Populare Române, 1952;
- Dunărea şi problemele ei ştiinţifice, economice şi politice, de Grigore Antipa, ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2011;
- Bibliographie Roumaine de la Mer Noire, de Mihai Băcescu, Bucureşti, 1965.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMUNICAT DE PRESĂ
ZIUA CULTURII NAȚIONALE
Ziua de 15 ianuarie desemnată ZI A CULTURII NAŢIONALE, marchează data naşterii poetului naţional al românilor, Mihai Eminescu (1850-1889) – poet care a influenţat în mod covârşitor cultura.
„Dacă românii recunosc în Eminescu pe cel mai mare poet al lor e pentru că Eminescu tocmai a ştiut să exprime în mod remarcabil sufletul ţării sale, traducând cu fidelitate aspiraţiile sau visurile compatrioţilor săi. Sinteza personală, poezia lui e la fel sinteza a ceea ce s-ar putea numi spiritualitatea românească.” a spus Alexandru Vlahuţă.
Lirica eminesciană este dominată de două teme iubirea și natura, care se împletesc armonios. În poeziile marelui poet natura are două ipostaze care interferează consonant, una terestră și una cosmică. Natura terestră apare cu elemente specifice - codrul, izvoarele, salcâmul, teiul, lacul, trestiile, etc - văzute în veșnica rotire a anotimpurilor. Natura terestră este ocrotitoare, caldă, uneori sălbatică și participă mereu la frământările poetului; iar natura cosmică este îndepărtată cuprinzând elemente precum luna, stele, luceferi, etc
„Împărat slăvit e codrul,
Neamuri mii îi cresc sub poale,
Toate înflorind din mila Codrului,
Măriei-Sale.
Lună, Soare şi Luceferi
El le poartă-n a lui herb,
Împrejuru-i are dame
Şi curteni din neamul Cerb.
Crainici, iepurii cei repezi
Purtători îi sunt de veşti,
Filomele-i ţin orchestrul
Şi izvoare spun poveşti.
Peste flori, ce cresc în umbră,
Lângă ape pe potici,
Vezi bejănii de albine,
Armii grele de furnici...”
Povestea codrului, Mihai Eminescu
Mihai Eminescu este recunoscut și la nivel internațional, astfel a fost desemnat poetul anului 2000 de UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură,) iar NASA (National Aeronautics and Space Administration) a atribuit numele său unui crater de pe planeta Mercur.
Pentru a vă afla mai aproape de natura terestră și de elementele cosmice, atât de îndrăgite de poetul național, Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, vă invită să vizitați expozițiile de la: Muzeul de Științele Naturii, Vivariul, Observatorul Astronomic „Victor Anestin” și Casa Memorială „Ion Borcea”. În cadrul expoziției permanente veți putea viziona un material dedicat acestei tematici. Prezentarea poate fi vizionată și pe canalul Youtube al instituției, urmând link-ul: https://www.youtube.com/watch?v=_sxrYHSvOHo.
Expozițiile permanente din cadrul Muzeului de Științele Naturii, situat în Aleea Parcului nr. 9 sunt: „Păduri din România”, „Ocrotirea naturii”, „Flori din adâncurile Terrei” și colecția de plante vii din seră, iar cele temporare „Mirodeniile, povești cu gust” și „O Lume Dispărută”. În cadrul expoziției va fi prezentă vitrina dedicată proiectului cultural – expozițional „Valoarea cărții” – tema de luna aceasta fiind ihtiologia în România.
Cu ocazia Zilei Culturii Naționale, va fi disponibil, în premieră, turul virtual al Muzeului de Științele Naturii: https://turvirtual.real-tour.ro/view/muzeul-stiintele-naturii-bacau/tur-3d.
Vivariul, situat în str. Popa Șapcă, nr. 3, vă prezintă următoarele expoziții permanente ”Expoziția de păsări exotice cântătoare și de ornament”, „Specii autohtone și exotice de pești „Rase de porumbei” „Amfibieni si reptile”. În cadrul acestei locații puteți vizita și expozițiile temporare „Cânepa – trecut, prezent și viitor” și „The Taranterra Project” – expoziție de tarantule vii.
Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, situat în str. Ion Ghelu Destelnica nr. 8, etalează expoziția permanentă „Universul – de la Pământ la stele” și expoziția temporară „Luna – o călătorie în timp”, iar această incursiune printre stele este completată de un spectacol de planetariu. La observatorul astronomic va fi prezentat un material cu tema „Astropoezie”.
Casa Memorială „Ion Borcea” din Comuna Racova adăpostește o valoroasă expoziție de obiecte personale care au aparținut savantului Ion Borcea.
Accesul vizitatorilor se va face restricționat, conform reglementărilor în vigoare pe perioada stării de alertă, dat fiind contextul generat de prezența virusului SARS-CoV-2. Pentru a avea acces, vizitatorii trebuie aibă temperatura sub 37,3 grade, să poarte mască pe toată perioada prezenței în expoziíile Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” și să atingă cât mai puține suprafețe.
Vă aşteptăm!
Manager,
Dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMUNICAT DE PRESĂ
143 de ani de la nașterea savantului ION BORCEA - fondatorul Stațiunii Zoologice Maritime de la Agigea și promotorul combaterii biologice în România
Au trecut 143 de ani de la nașterea unuia dintre cei mai mari zoologi români, profesorul universitar Ion Borcea. Acesta a văzut lumina zilei pe meleaguri băcăuane, la Buhoci, la 13 ianuarie 1879, într-o familie de preoți, urmând ca anii copilăriei să și-i petreacă în satele Letea și Racova.
Studiile liceale le-a făcut la Iași, devenind elevul profesorului Teodor Nicolau, cel care l-a influențat în mod hotărâtor în alegerea profesiei. După absolvirea liceului a urmat Facultatea de Științe a Universității Mihăilene din Iași. Studentul Ion Borcea se remarca prin dăruirea și pasiunea cu care urmărea cursurile și activitățile practice, fapt ce a contribuit la numirea acestuia, de către profesorul Paul Bojor, ca preparator la Catedra de Morfologie Animală.
În 1901 a plecat la Paris, unde a urmat cursurile Facultății de Științe de la Sorbona, pe care le-a finalizat cu succes, devenind licențiat în 1903. În anul 1905, și-a susținut teza de doctorat intitulată: „Recherches sur le système uro-génital des Elasmobranches“ (Studiul sistemului urogenital al peștilor elasmobranchi).
După obținerea doctoratului Ion Borcea s-a reîntors în țară, unde a fost numit conferențiar la disciplina Zoologie, în 1912 devenind profesor titular la Catedra de Zoologie. După revenirea în țară a făcut cercetări de entomologie, publicând lucrarea: „Contribuții la catalogul Aphidelor din România“. Deși era zoolog a avut și preocupări în domeniul botanicii, studiind plantele rare și endemice de pe dunele de nisip de la Agigea.
Profesorul Ion Borcea a fost promotorul combaterii biologice a insectelor dăunătoare din România, cea mai mare realizare a acestuia rămânând, însă, fondarea Stațiunii Zoologice Maritime de la Agigea, o adevărată școală de biologie marină.
Opera sa, încă de actualitate, ne impresionează prin diversitate și profunzime.
Casa memorială „Ion Borcea“ se află în comuna Racova, situată la 27 km de Bacău. Aici și-a petrecut copilăria şi adolescenţa profesorul universitar Ion Borcea. Casa, cu o vechime de 100 ani, este astăzi o subunitate a Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii Bacău. Ea găzduieşte expoziţia permanentă dedicată vieţii şi operei marelui savant, unul dintre primii oameni de ştiinţă care a înţeles importanţa şi rolul Oceanului Planetar.
Profesorul Ion Borcea a publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice în domeniile morfologiei, entomologiei, ihtiofaunei Mării Negre, faunei marine şi a relictelor pontocaspice din limanuri şi complexul Razelm. Opera sa, de strictă actualitate, este greu de egalat, devenind nu numai un termen de referinţă în sine, dar şi un model spre care să tindem.
În onoarea sa, câteva specii de insecte îi poartă numele, de exemplu Chalcimerus borceai din familia Torymidae, ordinul Hymenoptera, descrisă în anul 1962 de către Steffan şi Andriescu. Tot în semn de omagiu, numele său a fost dat unui braț al fluviului Dunărea, dar și unor licee și străzi din țară, precum și Staţiunii de Cercetări Maritime de la Agigea. Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii din Bacău poartă numele „Ion Borcea“ ca o recunoaştere a meritelor sale.
Savantul Ion Borcea, prin neobosita sa activitate, ocupă un loc de frunte în galeria marilor oameni de știință ai județului Bacău.
La sediul Muzeului de Științele Naturii a fost organizată o expoziție dedicată marii personalități științifice care a fost Ion Borcea în anii 2017-2018.
Pentru mai multe informații vă invităm să accesați canalul de Youtube al Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău:
https://www.youtube.com/watch?v=jeb6KqnWVRk Prezentare – Casa memorială „Ion Borcea”
https://www.youtube.com/watch?v=g6G9WVFrJ1U Ion Borcea (1879 – 1936) personalitate fundamentală a științei românești și universale
Vă invităm să vizitați Casa Memorială Ion Borcea și prin intermediul unui tur virtual:
https://turvirtual.real-tour.ro/view/muzeedelasat/casa-memoriala-ion-borcea
În data de 13 ianuarie 2022 VIZITAREA EXPOZIȚIILOR NOASTRE ESTE GRATUITĂ.
Accesul vizitatorilor se va face restricționat, conform reglementărilor în vigoare pe perioada stării de alertă, dat fiind contextul generat de prezența virusului SARS-CoV-2. Pentru a avea acces, vizitatorii trebuie aibă temperatura sub 37,3 grade, să poarte mască pe toată perioada prezenței în expozițiile Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” și să atingă cât mai puține suprafețe.
Cu deosebită consideraţie,
Manager,
Dr. Gabriela Gurău
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IANUARIE
la Vivariu este PACU (Colossoma macropomum)
Pacu (Colossoma macropomum) este o specie mare de pești de apă dulce din familia Serrasalmidae. Originar din America de Sud, este cunoscut și sub denumirile: pacu negru, pacu cu aripioare negre, pacu uriaș, cachama, gamitana.
Are formă asemănătoare cu peștele piranha, iar alevinii sunt uneori confundați cu peștii carnivori. Pacu este înalt și comprimat lateral, cu ochi mari și spatele ușor arcuit. Spre deosebire de mai multe specii prădătoare, dinții sunt asemănători cu molarii, o adaptare pentru zdrobirea semințelor de plante și a nucilor.
Acești pești trăiesc în grupuri relativ reduse (8-12 indivizi), atunci când sunt tineri. Pe măsură ce se maturizează adopta o viață solitară. Deși sunt vegetarieni, pot deveni agresivi cu alți pești, inclusiv cu semenii lor.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IANUARIE la Muzeul de Științele Naturii este:
CHOEROLOPHODON ANATOLICUS Ozansoy, 1965
- reconstituire parțială în mărime natural
Choerolophodon anatolicus este o specie de elefant preistoric, ce putea atinge 4 - 5 m lungime, aproximativ 1,50 cm înălțime în dreptul greabănului și avea un craniu de aproximativ 1,70 - 1,80 m lungime. A trăit în perioada Miocenului, mai precis în Vallesian (acum 11,6 - 9 milioane ani).
Studiile paleontologilor arată că elefanții preistorici din genul Choerolophodon ce au trăit în Europa aparțin speciilor C. chioticus (Orleanian târziu, acum aproximativ 5 milioane de ani, Miocenul mijlociu), C. anatolicus (Vallesianul timpuriu, acum aproximativ 9 milioane de ani, Miocenul târziu) și C. pentelici (Turolianul mijlociu, acum aproximativ 12 milioane ani, Miocenul târziu) și au coexistat cu alte specii de elefanți preistorici din genul Mammuthus, Deinotherium sau Gomphotherium.
În colecția Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea”, Bacău există piese de patrimoniu fosile reprezentând un fragment de hemimandibulă a unui individ juvenil și un fragment de hemandibulă a unui individ matur, descoperite în timpul săpăturilor ce se efectuau pentru construcția Centralei Electrice de Termoficare a orașului Bacău.
Date despre aceste fragmente au fost publicate pentru prima dată de dr. Constantin Șova și cercetătorul paleontolog Costin Rădulescu în revista Travaux de l’Institute de Spéologie „Émile Racovitza”, în anul 1987, fragmentele fiind atribuite speciei Choerolophodon pantelici. Mai târziu, în anul 2020 profesorul dr. Paul Țibuleac a reexaminat fragmentele fosile atribuindu-le speciei Choerolophodon anatolicus. Aceste piese pot fi văzute în cadrul expoziției temporare „O lume dispărută” deschisă publicului la sediul Muzeului de Științele Naturii Bacău.
