EVENIMENTE
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Conjuncţie Jupiter - Saturn 21 decembrie 2020
Specialiștii Complexului Muzeal de Stiintele Naturii "Ion Borcea" Bacău - subunitatea Observatorul Astronomic "Victor Anestin", transmit informații despre Conjuncţia Jupiter - Saturn din data de 21 decembrie 2020.
În ziua solstiţiului de iarnă, atunci când începe iarna astronomică, în data de 21 decembrie 2020 se va produce un fenomen astronomic rar: conjuncţia Jupiter - Saturn. Această apropiere aparentă a planetelor Jupiter şi Saturn se repetă la 20 de ani. Un eveniment astronomic asemănător cu cel din 21 decembrie 2020 (o conjuncţie foarte apropiată), a avut loc acum 397 de ani, în anul 1623 dar a fost dificil de observat.
În 21 decembrie dacă cerul va fi senin, privind spre orizontul sud - vestic cu ochiul liber la scurt timp după apusul Soarelui, cele două planete se vor observa ca un singur astru. Planetele vor fi separate doar de 6 minute arc (0,1°). Folosind un instrument astronomic vom fi cu adevărat surprinşi: cele două planete se vor afla în același câmp vizual. Vom observa discurile celor două planete şi cei mai mari sateliţi naturali ai acestora.
În data de 21 decembrie 2020, în Bacău, Soarele apune la ora 16:27. Pentru a observa această conjuncție trebuie să găsim un loc cu un orizont sud - vestic cât mai liber. La o oră de la apusul Soarelui, planetele Jupiter şi Saturn se vor afla la doar 15° deasupra orizontului. O astfel de conjuncție se produce foarte rar, datorită perioadelor necesare celor două planete pentru a orbită în jurul Soarelui. Planeta Saturn finalizează mai lent o orbită în jurul Soarelui în 29,5 ani tereștri, iar planeta Jupiter, mai rapid, în 12 ani. Următoarea conjuncție la fel de apropiată ca cea de anul acesta va avea loc în anul 2080.
Cer senin și multă sănătate!
Persoane de contact : muzeografii Observatorului Astronomic Bacău.
Adresa : Ion Ghelu Destelnica, nr. 8, Bacău.
Telefon : 0234 / 513724.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII DECEMBRIE la Vivariu este
PAPAGALUL CÂNTĂTOR (Psephotus haematonotus)
Descriere
Una din păsările endemice din sud-estul Australiei, care impresionează prin cântecul foarte frumos şi aspectul elegant al penajului, este papagalul cântător (Psephotus haematonotus). Măsoară aproximativ 27 cm, cântărește 50-58 g şi este numit şi papagalul cântător cu târtiţa roşie, datorită culorii roşii a penelor de pe partea posterioară a corpului masculului, chiar la baza cozii.
Penajul masculilor este verde smarald cu pete galbene. Intensitatea culorii variază, penajul fiind verde închis în zona dorsală, nuanța devenind mai deschisă în zona capului, a pieptului şi în partea superioară a cozii. De asemenea, zona superioară a spatelui şi aripile sunt brăzdate de pete roşii şi albastre, iar zona abdominală inferioară este galbenă. Ochii papagalului cântător sunt gri închis, iar picioarele sunt rozalii. Femelele speciei au un colorit mai puţin pronunţat, iar pata roşie de la baza cozii caracteristică masculului lipsește.
În captivitate, au rezultat o diversitate mare de varietăți coloristice, precum Cinnamon, Lutino, Opaline, Blue, Aqua, Pied, Orange, Cobalt etc.
Hrana
Un papagal cântător crescut în captivitate are nevoie de o dietă alcătuită dintr-un amestec de semințe pentru canari, mei şi seminţe de floarea soarelui. Pe lângă acestea, pasărea are nevoie şi de legume cu frunze verzi proaspete, precum spanac, andive, salată, dar şi de mazăre, fasole, morcovi şi porumb. Papagalul cântător va aprecia cu precădere merele, perele, portocalele şi nu numai. Fructele pot fi oferite ca gustare ori recompensă.
Reproducerea
Perioada de reproducere a papagalilor cântători se întinde din august până în ianuarie-februarie. Păsările nu sunt greu de împerecheat, câtă vreme beneficiază de condițiile propice reproducerii. Astfel, este necesar, în primul rând, un cuib adecvat. Acesta poate lua forma unei buturugi scobite pe interior şi agățate în partea superioară a adăpostului, care imită cel mai bine cuibul din mediul natural. La fel de bine pot fi folosite cutii special concepute pentru a servi drept cuiburi, achiziționate din magazinele de specialitate. În interiorul cuibului poate fi introdus rumeguș care să asigure un mediu confortabil femelei în timpul clocitului. După împerechere, femela depune între 4 şi 7 ouă, la interval de câte 2 zile. Perioada de incubație este de 20-25 de zile de la data depunerii ultimului ou. În tot acest răstimp, femela este sigura care clocește, masculul având datoria de a-i furniza acesteia hrana. După eclozarea puilor, femela se va ocupa în exclusivitate de hrănirea lor. Micuţele păsări părăsesc cuibul după 4-5 săptămâni de la eclozare şi ating maturitatea sexuală la vârsta de 1 an.
Boli şi afecțiuni curente
Papagalul cântător poate suferi de obezitate şi contacta viermi intestinali, însă poate fi afectat şi de alte boli mai severe. Una dintre acestea este boala ciocului şi a penelor (PBFD), o maladie incurabilă, cauzată de un cirovirus care atacă sistemul imunitar. Cei mai prespuşi la contactarea cirovirusului sunt puii, întrucât, după ce sistemul imunitar devine suficient de puternic, contaminarea este mult mai puţin probabilă. Boala ficatului gras este o altă problemă de sănătate cu care se poate confrunta papagalul cântător şi, în cele mai multe cazuri, este o consecinţă a obezităţii.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII DECEMBRIE la Muzeul de Științele Naturii este
NIMFA JUNGLEI (Heteropteryx dilatata)
Heteropteryx dilatata face parte din familia Heteropterygidae, ordinul Phasmatodea.
Specia este o insectă nocturnă, originară din Malaezia, fiind cunoscută sub numele de: nimfa junglei, insecta băț din Malaezia, nimfă de lemn malaezian sau nimfă din jungla malaeziană. Aceasta este cea mai grea fasmidă din lume, femela cântărind în jur de 65 g. Masculii sunt mult mai mici şi au doar 10 cm lungime, faţă de femele care ating 15 cm lungime.
Nimfa junglei este considerată una dintre cele mai frumoase specii de insecte băț, deoarece femelele sunt mari şi frumos colorate (verde lime). Au aripi scurte și rotunjite, care nu pot fi folosite pentru a zbura. Masculii sunt mai mici, subţiri, de culoare maro pătată, au aripi lungi şi sunt capabili să zboare. Ambele sexe au spini mici (mai numeroşi la femele) pe partea superioară a corpului.
Oricare dintre sexe este bine echipat pentru a se camufla printre plantele din pădurile malaeziene. Diferențele dintre sexe sunt ușor de observat încă din stadiile de nimfă. Femelele sunt de culoare bej/maro, în timp ce masculii sunt maro închis, cu segmente bej într-un model regulat. Înainte de a se maturiza, femela se schimbă de la bej la verde strălucitor. Femela va rămâne așa toată viața, în timp ce masculul nu va deveni niciodată verde.
Este o specie ţinută frecvent în captivitate (animal de companie), unde poate trăi până la doi ani, dacă este bine îngrijită. Pot fi hrănite cu frunze de mărăcini, stejar, mur, zmeur, iederă şi alte tipuri de frunze.
Nimfa junglei se poate reproduce doar sexual. O femelă poate depune 100 până la 150 de ouă; incubaţia durează aproximativ 10 până la 14 săptămâni.
Această specie deține recordul mondial pentru cel mai mare ou depus de o insectă. Ouăle au aproximativ 1,3 cm lungime.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
COMPLEXUL MUZEAL DE ŞTIINŢELE NATURII “ION BORCEA” BACĂU
Organizează:
Sesiunea de comunicări ştiinţifice
„Biologia şi dezvoltarea durabilă”
ediţia a XVIII - a
care se va desfăşura ON-LINE în data de
3 decembrie 2020
Continuăm şi în acest an tradiția organizării simpozionului nostru, de această dată în mediul virtual din cauza contextului creat de criza sanitară mondială.
Simpozionul „Biologia şi dezvoltarea durabilă” este cunoscut ca un reper în viaţa ştiinţifică şi culturală a Bacăului, în acest an ajungând la Ediţia a XVIII – a.
Această ediție este specială nu doar prin modul de desfășurare, dar mai ales prin faptul că comemorează o personalitate marcantă a biologiei românești, pe Prof. univ. dr. Constantin Toma – membru al Academiei Române (1935-2020) trecut de curând în lumea celor drepți.
Temele generale în cadrul cărora se vor desfăşura discuţiile sunt:
-
Diversitatea organismelor acvatice
-
Diversitatea organismelor terestre
-
Genetica si biotehnologii
-
Protecția mediului
-
Geologie și paleontologie
-
Muzeologie, muzeografie, proiecte și educaţie muzeală
-
Astronomie.
Alături de specialiştii instituţiei noastre, vor fi prezenţi on-line specialişti în biologie, cercetători, muzeografi, doctori şi doctoranzi, precum şi profesori universitari din instituţii de prestigiu din ţară (București, Iaşi) şi din Republica Moldova (Chișinău).
Ne vor onora cu prezenţa specialişti de frunte ai biologiei româneşti:
Prof. Emerit dr. Gheorghe Mustață - Universitatea “Al. I. Cuza” Iași, membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă;
Prof. dr. Gogu Ghiorghiţă – preşedinte al filialei Piatra Neamţ al Academiei Oamenilor de Ştiinţă;
Prof. Emerit dr. Ionel Andriescu – Universitatea “Al. I. Cuza” Iași.
Simpozionul se va desfășura pe platforma ZOOM, după următorul program:
Joi – 3 Decembrie 2020
1030 – Deschiderea oficială a Simpozionului Ştiinţific “Biologia şi dezvoltarea durabilă”, ediţia a XVIII – a
1130 – Plenum
1300-1400 – Pauză
1400-1700 – Prezentarea lucrărilor
1700-1800 – Încheierea manifestării – Concluzii.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
OAMENI DE ȘTIINȚĂ DIN ROMÂNIA:
EMIL RACOVIȚĂ – fondatorul biospeologiei
(1868 - 1947)
Astăzi, 15 noiembrie 2020, se împlinesc 152 de ani de la nașterea savantului Emil Racoviță, cel care a fost fondator al biospeologiei și al primului institut de speologie, întemeietor al sistematicii filogenetice, inițiator al primei legi de ocrotire a naturii în România, biolog şi speolog, explorator şi, nu în ultimul rând, academician.
Marele om de știință s-a născut în Iaşi, la 15 noiembrie 1868, tatăl său fiind Gheorghe Racoviță, o prezenţă proeminentă în viaţa spirituală a Iaşiului secolului trecut, membru fondator al societăţii literare „Junimea”, iar mama sa, Eufrosina Stamatopol, o talentată pianistă. Părinţii şi educaţia aleasă, i-au insuflat lui Emil Racoviţă simţul pentru frumos şi creaţie, dorinţa pentru aventură şi ambiţia de a îmbogăţi valorile spirituale ale lumii.
Anii copilăriei i-a petrecut la moșia familiei, în satul Șurănești (în prezent, Emil Racoviță), din județul Vaslui. Primii ani de școală i-a parcurs la Iași, ca elev al lui Ion Creangă, la școala primară din cartierul Păcurari. După cursul primar, a urmat cursul secundar, mai întâi la Liceul „Național” iar apoi la Liceul „Institutele Unite”, având ca dascăli ilustre personalități, precum Petru Poni sau Grigore Cobălcescu. Acesta din urmă a avut o influență hotărâtoare în ce privește îndrumarea tânărului Emil Racoviță spre cariera de naturalist. Astfel, 20 de ani mai târziu, el a numit una dintre insulele descoperite în Ţara de Foc, „Insula Cobălcescu”.
La vârsta de 19 ani, Emil Racoviţă a fost trimis de părinţi la Paris, pentru a deveni „un om aşezat” – magistrat sau avocat. A studiat dreptul la „Universitatea Sorbona”, concomitent urmând și cursurile „Şcolii Superioare de Antropologie”. Imediat după ce și-a luat licenţa în drept, a urmat „Facultatea de Ştiinţe de la Sorbona”, unde a studiat sub atenta îndrumare a unor reputaţi zoologi: Henri Lacaze-Duthier, Georges Pruvot şi Yves Delage.
În anul 1891 şi-a luat licenţa în ştiinţe naturale şi din acelaşi an a debutat în „Anuarul geologic universal” (vol. VIII), apoi a continuat în vol. IX şi X cu articole despre geologia şi paleontologia României. În perioada 1893–1894 a publicat în „Arhivele de zoologie” câteva lucrări asupra „moravurilor, acuplării şi fecundării la cefalopode şi la crabi”, după propriile observaţii făcute la Roscof şi Banyuls-sur-Mer. La vârsta de numai 25 de ani a fost ales membru al Societăţii Zoologice din Franţa. În anul 1900 a fost cooptat ca membru în Consiliul de administraţie, iar în anul 1925 a fost ales preşedinte de onoare al Societăţii Zoologice.
A făcut cercetări şi a publicat despre celulele ameboide, ovogeneza şi ponta viermelui polichet Micronereis variegata; despre bancurile de sardele şi hamsii, iar cu George Pruvot a publicat lucrări despre fauna anelidelor de la Banyuls, desluşind multe probleme referitoare la fauna Mediteranei şi a Oceanului Atlantic. De altfel, cu lucrarea „Lobul cephalic şi encefalul Anelidelor polichete” a obținut titlul de doctor în ştiinţele naturale, la 25 martie 1896 şi a devenit cunoscut, în întreaga lume, ca remarcabil zoolog și histolog.
În 1897, maestrul său, Henri Lacaze-Duthier şi marele zoolog belgian Eduard van Beneden, l-au recomandat să participe ca naturalist al expediţiei antarctice belgiene, a vasului „Belgica” (1897 – 1899). Expediţia a avut un succes răsunător, iar Racoviţă a reușit să adune peste 1200 de piese zoologice şi botanice, la care a adăugat detalii şi observaţii pertinente asupa balenelor, focilor şi păsărilor antarctice. A publicat 60 de volume despre fauna antarctică.
În 1900, Racoviţă a vizitat faimoasa Peşteră a Balaurului (Cuevas del Drach) din Insula Mallorca, unde a descoperit un minuscul crustaceu izopod (Typhlocirolana moraguesi), care i-a deschis minunata perspectivă de cercetare a vieții subpământene. Explorând peste 1400 de peşteri din Franţa, Spania, Africa de Nord, Slovenia şi România a colectat peste 150.000 de organisme cavernicole. Viziunea sa asupra organismelor care trăiesc în peșteri, se regăseşte în celebrul său „Eseu asupra problemelor biospeologice”.
Chiar dacă Emil Racoviţă ajunsese să fie unul dintre cei mai apreciaţi oameni de ştiinţă din Franţa, el a decis să se întoarcă în România. Astfel, în anul 1920, marele savant pune bazele primului „Institut de Speologie” din Cluj, dar şi cel dintâi de acest gen din lume. A fost director al Institutului de Speologie (1920-1947), senator al României din partea Universităţii Cluj (1922-1926), rector al Universităţii din Cluj (1929-1930), preşedinte al Academiei Române (1926-1929) și membru al mai multor asociații științifice.
Emil Racoviță a fost decorat la 27 ianuarie 1942 cu Ordinul „Steaua României” în gradul de Mare Cruce.
La vârsta de 79 de ani, marele cercetător trece în nefiinţă, însă lucrările și descoperirile sale au rămas mărturii vii ale activității sale științifice, îmbogățind valorile spirituale și culturale ale întregii lumi.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
„Noaptea Europeană a Muzeelor 2020 - ONLINE”
la Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău
Ediția a XVI-a, sâmbătă - 14 noiembrie 2020
Noaptea Europeană a Muzeelor este un eveniment de succes iniţiat de Ministerul Culturii şi Comunicării din Franţa, la manifestare participând în prezent toate ţările membre ale Consiliului Europei.
În cadrul Complexului Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” Bacău, Noaptea Europeană a Muzeelor este sărbătorită în fiecare an, începând din 2008.
Întrucât anul acesta evenimentul s-a mutat în mediul virtual, publicul larg este invitat să vizioneze între orele 1800 şi 2200, pe paginile de Facebook: Complexul Muzeal de Stiintele Naturii Ion Borcea, Muzeul de Stiintele Naturii Bacau şi Observatorul Astronomic „Victor Anestin” Bacau, „Gala filmului ştiinţific”, unde vor fi postate filme documentare având drept subiect natura. Vom prezenta și o retrospectivă în fotografii a acestei manifestări la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” (2008 – 2019).
De asemenea, invităm publicul larg, să vizioneze (în acelaşi interval orar 1800 – 2200) pe canalul nostru de Youtube intitulat: Complexul Muzeal Ion Borcea Bacau, scurte prezentări ale expoziţiilor permanente deschise pentru publicul larg la Muzeul de Ştiinţele Naturii, Vivariu, Casa Memorială „Ion Borcea” şi Observatorul Astronomic „Victor Anestin”, dar şi un material digital rezultat în urma colaborării dintre specialiștii noștri, elevi și cadre didactice de la Colegiul „N. V. Karpen” Bacău, intitulat: „Tinerii exploratori ai peşterii din muzeul bacauan”.
Pe site-ul http://observatorulastronomicbacau.ro, al Observatorului Astronomic „Victor Anestin” va fi disponibil şi un tur virtual de vizitare a expoziţiei permanente, urmând link-ul: http://observatorulastronomicbacau.ro/tur-virtual/.
Evenimentul Noaptea Europeană a Muzeelor a fost organizat, începând din anul 2005, în noaptea de sâmbătă cea mai apropiată de data de 18 mai, dată adoptată de ICOM (Consiliul Internațional al Muzeelor). Anul acesta evenimentul a fost mutat în data de 14 noiembrie 2020 datorită contextului pandemic în care ne aflăm cu toții.
Reţeaua Naţională a Muzeelor din România (RNMR) a propus anul acesta două proiecte digitale dedicate muzeelor. Unul dintre acestea este proiectul „Dacă n-ar fi, nu s-ar povesti”, care conţine 16 filme documentare de scurt-metraj despre poveştile neştiute a nu mai puţin de zece muzee din Bucureşti şi Ilfov şi a altor şase muzee din Iaşi, Bacău, Piatra-Neamţ, Buzău şi Vaslui. Întreaga serie de video-documentare poate fi vizionată pe canalele de Social Media ale postului Radio Europa FM, Noaptea Muzeelor şi RNMR.
Cel de-al doilea proiect digital intitulat „Animaţii, puzzle, investigaţii... vino şi joacă-te cu colecţiile la muzeu!”, îşi propune să valorifice şi să prezinte în cele mai creative moduri colecţiile muzeale, printr-o perspectivă inovatoare, lipsită de clişee şi preconcepţii. Astfel, specialiștii noștri au colaborat cu elevi și cadre didactice de la Colegiul „N. V. Karpen” Bacău și de la Școala Gimnazială „Alexandru Ioan Cuza” Bacău în vederea realizării a două proiecte digitale care să valorifice patrimoniul Muzeului de Științele Naturii: „Tinerii exploratori ai peșterii din muzeul băcăuan” și „Povestea dropiei continuă...”.
Vă mulțumim pentru că ne sunteți alături!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII NOIEMBRIE la Muzeul de Științele Naturii
Puricele (Pulex irritans)
Insectă parazită hematofagă, de talie mică, de culoare cafenie-închisă, având membrele posterioare adaptate pentru sărit. Această specie este probabil originară din America Centrală sau de Sud, dar a prosperat și în zonele cu climă temperată.
În prezent se cunosc 2.000 specii de purici care se hrănesc exclusiv cu sângele mamiferelor şi al păsărilor.
Puricele este vice-campion mondial la sărituri (fiind întrecut la această probă doar de unele insecte hemiptere, din neamul ploşniţelor de plante). Având o lungime corporală cuprinsă între 1,5 – 3,3 milimetri, este capabil de salturi incredibile. Puricele sare în înălțime până la 20 centimetri, iar în lungime, până la 33 centimetri – de peste 200 ori lungimea propriului corp.
Puricii sunt vectori pentru numeroase virusuri, bacterii, protozoare și viermi paraziți. Astfel, răspândirea ciumei bubonice în Evul Mediu – epidemii care au produs victime umane, s-a datorat în mare măsură puricilor. Șobolanii cenuşii – purtătorii bacteriei care provoacă această boală – au adus maladia din Asia în Europa, dar ciuma bubonică a fost transmisă de la rozătoare la oameni de miliardele de purici, care mușcau deopotrivă atât șobolanii infestaţi, cât şi oamenii. Perioada istorică denumită Evul Mediu era caracterizată printr-o lipsă de igienă în rândul comunităților umane din toate clasele sociale, în acea perioadă oamenii se fereau de apă pe care o considerau purtătoare de boli și aducătoare de moarte.
„Cadourile” infecțioase aduse de purici oamenilor se menţin şi în prezent, în special în zonele de război sau sărace.
Cea mai mare aglomerare de purici din lume a fost descoperită în anul 1986, într-o fermă de porci din Marea Britanie. Cercetătorii au estimat că, pe o suprafață de sol de dimensiunea unui teren de tenis, trăiau liniștite circa 133.378 450 de asemenea insecte.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII NOIEMBRIE la Vivariu
Porumbeii jucători (Columba livia f. domestica)
Această grupă de porumbei cuprinde acei porumbei crescuţi pentru abilitatea lor de a se rostogoli peste cap (a juca) în timpul zborului. Porumbeii jucători sau jucăuşi, zboară în stoluri sau solitari, descriind cercuri deasupra porumbarului, la diferite înălţimi, se dau peste cap făcând una sau mai multe tumbe, îşi ridică coada în sus, apoi cad înapoi, dându-se peste cap o dată sau chiar de mai multe ori în aer.
Jocul din timpul zborului se datorează contracţiei moderate şi de scurtă durată a muşchilor latero-cervicali ai gâtului şi ai spatelui, cel mai apreciat fiind cel efectuat rapid, strâns, în şnururi de minim 10-12 rostogoliri consecutive.
Prădătorii sunt atraşi de porumbeii care joacă, probabil pentru că un astfel de porumbel e catalogat ca un porumbel rănit sau că un exemplar mai slab şi mai uşor de prins.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
31 OCTOMBRIE -
ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MĂRII NEGRE
Ziua Internaţională a Mării Negre se celebrează în fiecare an, la 31 octombrie. Această dată a fost aleasă deoarece în ziua de 31 octombrie 1996, la Istanbul, a fost semnat primul Plan Strategic de Acţiune pentru Reabilitarea şi Protecţia Mării Negre.
Planul Strategic de Acţiune (PSA) a fost actualizat şi aprobat în 2009 la Sofia și a fost conceput ca un instrument de lucru esenţial pentru cooperarea în regiunea Mării Negre. Obiectivul principal este evaluarea, dezvoltarea, armonizarea, implementarea şi monitorizarea politicilor şi strategiilor de mediu pentru reducerea şi eliminarea presiunilor antropice, care au condus la degradarea diversităţii ecologice a ecosistemului Marea Neagră.
Reziduurile transportate de râurile din 17 țări, pescuitul excesiv și deversările necontrolate de produse petroliere din ultimii ani au produs dezechilibre ecologice majore în Marea Neagră.
La 21 aprilie 1992, a fost semnată, la București, Convenția de Protejare a Mării Negre Împotriva Poluării de către toate cele șase țări costiere: Bulgaria, Georgia, România, Rusia, Turcia și Ucraina. Convenția de la București a intrat în vigoare la 15 septembrie 1992, reprezentând cadrul legal care concentrează prioritățile și principalele direcții ale activităților internaționale în problemele de mediu ale bazinului Mării Negre, incluzând conservarea biodiversității. Organismul desemnat cu aplicarea Convenției de la București este Comisia privind Protecția Mării Negre împotriva Poluării, cunoscută și sub denumirea de Comisia Mării Negre, care asigură cadrul regional vital pentru cooperarea în acțiunile de reducere a poluării în acest ecosistem. Marea Neagră este o importantă cale navigabilă, legând regiunile riverane cu Marea Mediterană şi, prin aceasta, cu Oceanul Planetar.
Ziua Internațională a Mării Negre este marcată printr-o serie de activități cultural-educative, expoziții de fotografii, concursuri, dezbateri tematice, prin care se urmărește conștientizarea în vederea adoptării unui comportament responsabil față de mediul marin.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
ZIUA MONDIALĂ A ORAȘELOR
Ziua Mondială a Orașelor a fost marcată pentru prima dată pe 31 octombrie 2014 în Shanghai, China. Tema generală este „Un oraș mai bun, o viață mai bună“. Scopul celebrării acestei zile este acela de a concentra atenția comunității internaționale asupra urbanizării și de a încuraja cooperarea între țări pentru o dezvoltare durabilă a comunităților urbane.
Anul 2020 aduce în atenția subtema „Evaluarea comunităților și orașelor noastre“, iar gazdă este orașul Nakuru din Kenya.
Ziua Mondială a Orașelor urmărește să genereze cooperare internațională pentru a aborda provocările urbanizării, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă a orașelor.
România are 263 de oraşe, dintre care 82 sunt municipii. Multe oraşe româneşti se confruntă cu probleme precum suprapopularea sau dimpotrivă, depopularea, cu lipsa spaţiilor verzi, poluarea, traficul congestionat, probleme legate de apa potabilă sau sistemele de încălzire. Toate aceste probleme îşi pot găsi soluţii prin inovare, colaborare şi utilizarea noilor tehnologii.
Ziua Mondială a Oraşelor vine să se alăture Zilei Mondiale a Habitatului, care se sărbătorește în prima zi de luni a lunii octombrie. Mai multe informații puteți găsi pe următoarele pagini web https://urbanoctober.unhabitat.org/wcd şi pe https://urbanizehub.ro/cum-inovam-pentru-viitorul-oraselor-din-romania/.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
13 octombrie 2020 -
ZIUA INTERNAŢIONALĂ PENTRU REDUCEREA
RISCULUI LA DEZASTRE NATURALE
ZIUA INTERNAŢIONALĂ PENTRU REDUCEREA RISCULUI LA DEZASTRE NATURALE a fost instituită în anul 1989, după un apel al Adunării Generale a Naţiunilor Unite, pentru o zi de promovare a unei culturi globale de conștientizare a riscurilor şi de reducere a dezastrelor.
În fiecare an, la 13 octombrie, această zi marchează modul în care oamenii și comunitățile din întreaga lume depun eforturi pentru reducerea expunerii la dezastre și conștientizează importanţa gestionării riscurilor cu care se confruntă.
Tema generală din acest an este „Guvernarea riscurilor la dezastre”, într-un an în care un număr mare de oameni au murit şi s-au îmbolnăvit din cauza pandemiei declanșată de virusul SARS-CoV-2.
În 2016, secretarul general al ONU a lansat Campania „Sendai Seven” pentru a promova fiecare dintre cele șapte obiective pe parcursul a șapte ani. Obiectivul pentru 2020 este Obiectivul E: „Creșterea substanțială a numărului de țări cu strategii naționale și locale de reducere a riscului la dezastre până în 2020”, care pune bazele implementării Cadrului Sendai.
Campania „Sendai Seven” este o oportunitate pentru toți, de a promova cele mai bune practici la nivel internațional, național și regional în toate sectoarele, pentru a reduce riscul la dezastre și pierderile în caz de catastrofe.
Tema din acest an este transmiterea mesajului că multe dezastre pot fi evitate sau prevenite dacă există strategii de reducere a riscului la dezastre pentru a gestiona și reduce nivelurile de risc și pentru a evita crearea de noi riscuri.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
SĂPTĂMÂNA MONDIALĂ A SPAȚIULUI COSMIC
4-10 OCTOMBRIE 2020
În fiecare an, în perioada 4 - 10 octombrie se sărbătorește la nivel mondial „Săptămâna Mondială a Spațiului Cosmic”. Tema ediției din anul 2020 este „Sateliții ne îmbunătățesc viața”, iar pentru a afla mai multe informații despre evenimentele organizate la nivel mondial puteţi accesa link-ul: https://www.worldspaceweek.org/.
Sărbătorirea acestui eveniment poate fi foarte simplă, de la o prezentare despre spațiu în fața clasei, urmărirea unui film documentar despre cosmos și misiuni spațiale alături de prieteni, observații astronomice sau pur și simplu admirarea cerului înstelat. Tema de anul acesta încurajează studierea sateliților artificiali și a modului cum aceștia îmbunătățesc viața pe Pământ. Cel mai strălucitor satelit artificial observabil pe cerul nopților este Stația Spațială Internațională. Traseul acestui imens laborator științific orbital pe cer, poate fi aflat prin aplicații dedicate precum și la următoarea adresă: https://www.astroviewer.net/iss/en/observation.php.
Adunarea Generală a ONU din 6 decembrie 1999 a declarat intervalul 4 – 10 octombrie Săptămâna Mondială a Spațiului Cosmic pentru a sărbători în fiecare an, la nivel internațional contribuțiile științei și tehnologiei spațiale la îmbunătățirea condiției umane. Cele două date care definesc temporal ,,Săptămâna Mondială a Spațiului” reprezintă două evenimente importante: lansarea primului satelit realizat de om, Sputnik 1 (4 octombrie 1957), deschizând astfel calea spre explorarea spațiului și semnarea „Tratatului privind principiile care guvernează activitățile statelor în domeniul explorării și utilizării pașnice a spațiului cosmic, inclusiv a Lunii și a celorlalte corpuri cerești” (10 octombrie 1967).
Cu această ocazie Complexul Muzeal de Științe ale Naturii „Ion Borcea”, la subunitatea Observatorul Astronomic ,,Victor Anestin” din Bacău organizează pentru cei interesați, proiecții de filme documentare pe teme de astronomie și astronautică. Filmele vor fi proiectate cu ajutorul unei tehnologii noi de proiecție, care reușește cu ajutorul unui software de curbare a imaginilor și a proiecției pe un ecran panoramic curb să ofere o proiecție imersivă a materialului prezentat.
Vizitatorii noștri vor putea viziona următoarele filme documentare:
ISS - Stația Spațială Internațională;
Apollo 11;
Spațiul – Să descoperim cosmosul;
HST - Telescopul Spațial Hubble;
Cosmos A Space Time Odyssey – Surorile Soarelui;
Cosmos A Space Time Odyssey – Lumile pierdute ale Terrei.
Accesul vizitatorilor, pentru vizitarea expozițiilor și vizionarea filmelor documentare, se va face restricționat, conform reglementărilor în vigoare pe perioada stării de alertă, dat fiind contextul generat de prezența virusului SARS-CoV-2. Pentru a avea acces, vizitatorii trebuie aibă temperatura sub 37,3 grade, să poarte mască pe toată perioada prezenței în clădirea Observatorului Astronomic și să atingă cât mai puține suprafețe.
Persoane de contact: Muzeografii Observatorului Astronomic „Victor Anestin”
Tel. 0234/513724
Vă așteptăm !.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
4 octombrie - Ziua Mondială a Animalelor
De-a lungul istoriei, acţiunile de protecţie a naturii, aşa cu este şi „Ziua Mondială a Animalelor”, au fost întotdeauna un mijloc important de mobilizare a oamenilor în lupta contra distrugerii mediului natural. Viața animalelor este profund afectată de acțiunile noastre.
„Ziua animalelor” a fost organizată pentru prima dată la Berlin, la iniţiativa scriitorului german Heinrich Zimmermann, editor al revistei ”Mensch und Hund” („Om și câine”), în 24 martie 1925. La eveniment au participat aproape 5000 de persoane. În 1931, ziua de 4 octombrie a fost proclamată oficial ca „Ziua Mondială a Animalelor”, de către Organizația Internațională pentru Protecția Animalelor. Data a fost aleasă ca un omagiu adus Sfântului Francisc de Assisi, protectorul mediului și al animalelor.
Mai există şi alte date din calendar dedicate animalelor, dar 4 octombrie este ziua care se referă la toate animalele, terestre şi acvatice, sălbatice şi domestice. Este o ocazie specială pentru a ne manifesta dragostea şi putem face lucruri speciale, dedicate lor. Misiunea „Zilei Mondială a Animalelor” este ameliorarea statutului tuturor animalelor prin asigurarea condiţiilor optime de trai pentru acestea. Acest scop poate fi atins prin oganizarea de evenimente cu tematică dedicată, ocazii speciale pentru fiecare dintre noi, de a demonstra că ne pasă de animale. Este un demers la care toată lumea se poate alătura, indiferent dacă face parte dintr-o organizație, un grup sau o face individual.
Prin manifestările organizate cu ocazia „Zilei Mondiale a Animalelor” se dorește conștientizarea tuturor privind importanța ecologică a speciilor de animale, dar și evidențierea rolului pe care îl au animalele în viața oamenilor. Marcarea acestei date este de asemenea, o ocazie de a ne mobiliza pentru a readuce în atenție drepturile animalelor, pentru crearea unor condiții de viață mai bune animalelor de lângă noi și pentru a educa tânăra generație în spiritul respectului și al dragostei față de animale.
Ce face „Ziua Mondială a Animalelor” pentru animale ne influențează cu adevărat pe noi toți.
Detalii: https://www.worldanimalday.org.uk.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII OCTOMBRIE la Vivariu este:
TETRAZONUL (Barbus tetrazona )
Ca toţi peştii din această familie, tetrazonul este un peşte activ şi sociabil. Se simte cel mai bine în grupuri de cel puţin 6 indivizi. Ideal ar fi să fie ţinut într-o grupare de peste 10 exemplare. În grupuri mai mici are tendinţa de a deveni agresiv cu confraţii, dar şi cu ceilalţi peşti din acvariu.
Sunt cunoscuţi ca fiind ciupitori de înotătoare, dezvoltând o agresivitate moderată. De aceea nu se recomandă a fi ţinuţi împreună cu peşti cu înotătoare lungi (Betta, Guppy, Scalari, Gurami,Caraşi). Totuşi, dacă sunt parte al unui grup mare (peste 10), tind să nu mai acorde multă atenţie celorlalţi colegi de acvariu, fiind mai preocupaţi să se tachineze între ei.
Durata de viaţă. Dacă sunt ținuți în condiţii optime, aceşti peştişori pot să trăiască în unele cazuri chiar şi 7 ani.
Parametrii apei. Tetrazonii tolerează o plajă largă de valori ale pH-ului sau ale durităţii, dar se simt cel mai bine când sunt păstrați în acvariile cu apă moale şi uşor acidă. Astfel un pH ideal ar fi undeva la 6,5 și tolerează o duritate de maxim 10 dGH. Temperatura tolerată de aceşti peşti se încadrează în intervalul 20-26 C (68 - 79 F).
Habitat. Barbus tetrazona are nevoie de acvarii cu spaţii largi de înot, dar în acelaşi timp au nevoie şi de multe plante fie ele şi artificiale în acvariu.
Hrana. În mod normal aceşti peşti tolerează orice tip de hrană, dar pentru întărirea sistemului imunitar este recomandată utilizarea mai multor tipurile de hrană. Astfel pot fi hrăniţi cu fulgi de calitate bună, cu hrană vie sau congelată. Aceştia vor înfuleca foarte repede nevertebrate mici sau chiar legume fierte.
Dimorfism sexual. Indivizii acestei specii sunt relativ uşor de diferenţiat deoarece femelele sunt mai mari decât masculii de aceeaşi vârsta, în timp ce aceştia din urmă sunt mult mai coloraţi.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII OCTOMBRIE la Muzeul de Științele Naturii
IASCA (Ganoderma applanatum)
Ciuperca este încadrată sistematic în familia Ganodermataceae, Ordinul Polyporales, Regnul Fungi
Descriere: basidiomul este sesil, mai mult sau mai puţin plat, semicircular, cu diametrul de 10-60 cm şi înălţime de 2-20 cm. Pe faţa superioară sunt vizibili negi şi brazde concentrice, cuticula este lemnoasă şi încreţită, de culoare brună cenuşie, până la brun-roşcată. Trama este lemnoasă, cu miros tipic de ciupercă. Suprafaţa himenială este albă, iar ulterior devine maro.
Habitatul: creşte pe trunchiuri vii sau uscate de foioase, mai rar de conifere, în grupuri sau izolat.
Categoria ecologică: parazită sau saprofită lignicolă. Ciuperca produce un putregai alb, spongios al duramenului şi alburnului, în special la copacii bătrâni.
Dinamica sezonieră: creşte tot timpul anului.
Răspândire: Europa, Asia, Africa, America.
Ganoderma applanatum nu este comestibilă în forma sa brută, însă datorită gustului său bogat este folosită pentru gătit, ca potențiator de aromă în bucătăria asiatică. În China a fost folosită, de mult timp, în medicamentele tradiționale. Studiile au arătat că ciuperca conține compuși cu proprietăți antitumorale puternice, antibacteriene, anti-fibrotice.
Specia este cunoscută sub numele de „ciuperca artistului”, fiind utilizată ca suport pentru desene de către artişti. Când suprafața porilor albi proaspeți este frecată sau zgâriată cu un instrument ascuțit, se dezvăluie țesutul maro închis, sub pori, rezultând linii vizibile care devin permanente odată ce ciuperca este uscată.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
26 Septembrie - ZIUA MONDIALĂ A MUNŢILOR CARPAŢI
Ziua Mondială a Munţilor Carpaţi este marcată anual pe 26 septembrie, fiind un eveniment ce îşi propune să stimuleze ţările prin care trece cel de-al doilea mare lanț muntos european (Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Ucraina, România și Serbia) să colaboreze în cadrul programelor şi reţelelor ecologice.
Statele colaborează prin elaborarea și promovarea de programe și proiecte comune, coordonate de comunitatea științifică, pentru promovarea managementul durabil al biodiversității prin identificarea obiectivelor de conservare și integrarea lor în plan economic și social în vederea dezvoltării durabile.
Munţii Carpaţi sunt o unitate semnificativă de relief din Europa, având o lungime de aproximativ 1.500 kilometri şi suprafaţă o de 170 000 km². Lanțul muntos carpatic cuprinde trei sectoare bine individualizate: Carpaţii Nord-Vestici, Carpaţii de Mijloc şi Carpaţii Sud-Estici, aceştia din urmă aproape în totalitate pe teritoriul României.
Munții Carpați sunt acoperiți de păduri în proporție de peste 50%, aici existând cele mai mari ecosisteme forestiere montane naturale din Europa. În același timp, în Carpați se întâlnesc cele mai multe păduri virgine de pe continent (exceptând Rusia) și sunt pe lista WWF a celor mai importante 200 de regiuni ecologice majore ale lumii care au nevoie de o bună conservare a habitatelor și a biodiversității.
În Carpaţi Româneşti au fost înfiinţate 12 Parcuri Naţionale, patru în Carpaţii Orientali (P.N. Munţii Rodnei, P.N. Munţii Călimani, P.N. din Masivul Ceahlău, P.N. Cheile Bicazului – Lacul Roşu – Munţii Hăşmaş), şase în Carpaţii Meridionali (P.N. Piatra Craiului, P.N. din Munţii Coziei, P.N. Buila – Vânturariţa, P.N. din Defileul Jiului, P.N. Retezat, P.N. Domogled – Valea Cernei) şi două în Carpaţii Occidentali (P.N. Cheile Nerei – Beuşniţa, P.N. Munţii Semenic – Cheile Caraşului).
Convenţia Carpatică este convenţia-cadru privind protecţia şi dezvoltarea durabilă a Carpaţilor, a fost adoptată la Kiev la 22 mai 2003, şi a fost ratificată de România prin Legea nr. 389 /2006. Convenţia a creat cadrul general de cooperare între cele șapte țări traversate de lanțul muntos, pentru diverse domenii, precum: conservarea biodiversităţii, amenajarea teritoriului, managementul resurselor de apă, agricultură şi silvicultură, transport, turism, industrie şi energie.
Informaţii despre Convenția Carpatică, puteți citi pe www.carpathianconvention.org.
.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
25 septembrie - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A MEDIULUI MARIN
Desfășurată sub egida Organizației Națiunilor Unite (ONU) și a Organizației Maritime Internaționale (IMO), Ziua Internațională a Mediului Marin este marcată în fiecare an la data de 25 septembrie. Ca organism principal al ONU, IMO a fost înființată încă din 1948, în cadrul unui set de măsuri concrete luate pentru ameliorarea securității maritime și pentru reducerea gradului de poluare produs de traficul maritim. La această organizație internațională s-au afiliat 166 de state, printre care, începând cu anul 1965, se numără şi România.
Conform site-ului oficial al IMO, tema pentru anul 2020 este „Sustainable shipping for a sustainable planet” („Transport durabil pentru o planetă durabilă”). Trebuie luat în considerare faptul că anul 2020 marchează începutul unui deceniu de acțiune pentru îndeplinirea obiectivelor globale ale Organizației Națiunilor Unite. Va fi, așadar, un deceniu decisiv nu numai pentru industria de transport maritim, ci și pentru viața de pe planetă.
Sărbătorirea acestei zile readuce în prim-plan problematica poluării cauzate de mijloacele de transport naval care afectează grav, în multe cazuri, ecosistemele marine, ajungându-se astfel la reducerea drastică a populaţiilor de organisme acvatice la nivel mondial. Totodată, IMO își fixează drept obiectiv sensibilizarea oamenilor asupra importanţei mediului marin, a diversității viețuitoarelor, evidenţiind importanţa economică a industriei maritime şi punând în valoare zonele costiere.
Ziua Internațională a Mediului Marin este marcată la nivel mondial printr-o serie de activități cultural-educative, expoziții de fotografii, concursuri, conferințe, dezbateri tematice, prin care se urmărește conștientizarea cetățenilor în vederea adoptării unui comportament pozitiv și responsabil față de mediul marin.
În România, studiul ecosistemelor marine a fost aprofundat de către savatul Ion Borcea (1879-1936), acesta fiind fondatorul oceanologiei româneşti şi al Staţiunii de Cercetări Maritime de la Agigea. Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Ion Borcea” din Bacău poartă numele cercetătorului român născut pe meleaguri băcăuane.
.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
Ziua Astronomiei - 26 septembrie 2020
Ziua Astronomiei a fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1973, în California, atunci când astronomul amator Doug Berger, președintele de atunci al Asociației Astronomice din California de Nord, a decis ca, în loc să invite oamenii la observații într-o locație cât mai îndepărtată de luminile orașului, să aducă comunitatea astronomilor, cu tot cu aparatură, în mijlocul orașului, astfel încât mii de oameni ce nu mai priviseră niciodată printr-un instrument astronomic, să poată admira minunile bolții cerești. Pentru că această idee a fost atât de apreciată de-a lungul timpului, începând cu anul 2007 Ziua Astronomiei se sărbătorește de două ori pe an.
Cu această ocazie, invităm publicul la Observatorul Astronomic „Victor Anestin” din Bacău, sâmbătă 26 septembrie 2020, între orele 08:00 - 16:00 pentru a vizita expoziția permanentă „Universul – De la Pământ la Stele” și expoziția temporară „Astronomia în antichitate”.
Vizitarea expozițiilor va fi gratuită.
Important!!!!
Accesul vizitatorilor, pentru a participa la observaţii, se va face restricţionat, conform reglementărilor în vigoare pe perioada stării de alertă, dat fiind contextul generat de prezenţa virusului Sars Cov 02. Pentru a avea acces, persoanele trebuie aibă temperatura sub 37,3 grade, să poarte mască pe toată perioada prezenţei în clădirea Observatorului Astronomic și să atingă cât mai puţine suprafeţe.
Persoane de contact: Muzeografii Observatorului Astronomic.
Telefon: 0234/513724
Vă așteptăm cu drag!.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE 2020
LA MUZEUL DE ȘTIINȚELE NATURII ESTE:
PORUMBELUL GULERAT (Columba palumbus)
Trăiește în nordul și estul Europei, centrul Scandinaviei, insulele Azore si Madeira, nord-vestul Africii, Orientul Mijlociu, nordul Pakistanului.
Este prezent în zone cu arbori, parcuri și grădini, ba chiar și în centrul orașelor. Se hrănește pe pajiști și pe suprafețe agricole. Porumbelul gulerat este cea mai mare specie de porumbei europeni, ușor de identificat după petele albe, verzi şi purpurii de pe gât.
Masculul şi femela seamănă foarte bine, au piept rozaliu, spate gri, cioc și picioare roz. Ochii sunt de culoare galben deschis.
Sezonul de împerechere începe în luna aprilie, când sunt depuse două ouă pe care părinții le clocesc cu rândul, timp de 17 zile. Părinții își hrănesc puii apoi cu „lapte de porumbel” (alimente regurgitate din gușă). Puii părăsesc cuibul la 29-35 de zile după ce au ieșit din ou, uneori și mai devreme, dacă le este deranjat cuibul. Uneori, păsările au și două rânduri de pui pe an.
Hrana cuprinde semințe, grâne, nevertebrate și resturi menajere. În sălbăticie, durata de viață este de trei ani.
Este o pasăre sedentară, călătoare și de pasaj. De obicei e prezentă la noi până în luna noiembrie. În această lună se adună în stoluri mari în zonele sudice ale țării și mai ales în Delta Dunării. Dacă condițiile sunt favorabile și poate găsi hrană rămâne și în perioada iernii.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII SEPTEMBRIE 2020 LA VIVARIU ESTE
PORUMBELUL VOIAJOR (Columba livia f. domestica)
Se mai numesc porumbei mesageri, curieri, călători, poştaşi sau porumbei – poştă. Se caracterizează prin: zborul rapid şi persistent, simţul de orientare foarte dezvoltat, instinctul de revenire la porumbar.
Corpul este robust, dar armonios, fusiform, aripile sunt lungi, drepte, cu remige lungi, elastice, rotunjite la capete.
Pieptul este puternic, larg, bombat cu musculatura pectorală dezvoltată, picioarele puternice, iar coada formată din 12 rectrice este plată şi purtată strâns.
Penajul porumbeilor voiajori este fin, moale, mătăsos, dens are diferite culori: vânăt cu dungi negre pe aripi, negru, roşu, alb sau bălţat.
Utilizarea porumbeilor pentru transmiterea informaţiilor s-a practicat din antichitate. Acest lucru se explică prin faptul că porumbeii erau mesageri mai siguri şi mai rapizi decât curierii pietoni sau călăreţi.
În Europa antică, porumbeii voiajori au fost utilizaţi de greci, încă din secolul al V- lea î.e.n. Un astfel de sistem de poştă cu porumbei funcţiona şi în Siria şi Persia veche, între oraşele mai mari din Egipt, de asemenea în China se practica, încă din antichitate creşterea şi dresajul porumbeilor voiajor.
În Europa medievală, porumbeii voiajori aduşi de navigatorii olandezi din Bagdad au fost folosiți sporadic pentru transmiterea de mesaje. După anul 1800 a fost introdus serviciul de poştă militară care folosea porumbei, funcţionând chiar şi în timpul primului război mondial, acest serviciu s-a menţinut până la apariţia telegrafului şi staţiilor de radioemisie.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
9 august –
ZIUA INTERNAŢIONALĂ A GRĂDINILOR ZOOLOGICE ŞI A PARCURILOR
Pentru a marca importanţa conservării biodiversităţii, în fiecare an, pe 9 august, este sărbătorită Ziua internaţională a grădinilor zoologice şi a parcurilor.
În Grădinile zoologice, vizitatorii au posibilitatea de a observa şi admira, unele dintre cele mai interesante şi mai atrăgătoare animale ale planetei, într-un cadru cât se poate de natural.
Dintre cele mai atractive grădini zoologice din lume, în care sunt conservete specii rare, pe cale de dispariţie, menţionăm: Grădina Zoologică din San Diego, Grădina Zoologică din Singapore, Grădina Zoologică Schonbrunn din Viena (cea mai veche grădină zoologică din lume, fondată în anul 1752), Grădina Zoologică din Berlin (cea mai mare grădină zoologică din lume), Grădina Zoologică din Praga (a fost deschisă în 1865, fiind una dintre cele mai vizitate din Europa), Grădina Zoologică din Londra.
La Vivariu din Bacău, băcăuanii se pot bucura de diversitatea animalelor prezentate în cele 4 expoziţii permanente: expoziţia de peşti indigeni şi exotici; expoziţia de păsări exotice cântătoare şi de ornament (papagali, peruşi, orezari, zebre australiene, pescăruşi japonezi, cinteze canari, prepeliţe, turturele diamant); expoziţia de rase de porumbei şi expoziţia de amfibieni şi reptile.
Vizitatorii au ocazia să admire şi „Exponatul lunii august 2020”, o pereche de papagali Micul Alexander (Psittacula krameri).
Persoanele interesate pot afla detalii interesante și informaţii utile despre viaţa animalelor accesând:
https://www.facebook.com/complexulmuzealionborceabacau/
http://biodiversitate.mmediu.ro/information-and-links/romania.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII AUGUST 2020 LA VIVARIU ESTE
PERUȘUL MICUL ALEXANDER (Psittacula krameri)
Perușul Micul Alexander (Psittacula krameri): Specie descrisă pentru prima oară de medicul și naturalistul Giovanni Antonio Scopioli în 1769, inițial sub numele de Psittacus krameri, după un exemplar prins în Senegal.
DESCRIERE
Un papagal de culoare verde, cu forme suple și coadă lungă. Nuanțe de verde mai închis pe aripi, decât pe piept și burtă. Suflat cu albastru deschis pe creștet, ceafă și laturile gâtului. Verde mai aprins pe frunte și față. Sub aripi mai galben. Remigele primare și secundare (pene de zbor din aripi) verde închis, cu dosul gri închis, aproape negru. Retrice (pene lungi din coadă) verzi, cele centrale albastre. Guler caracteristic negru în jurul gâtului, se continuă în față cu bărbia neagră. La ceafă devine roz. Ciocul este lucios, maxila roșu intens cu vârful negru, mandibula neagră. Ceromă albicioasă, iris alb-gălbui, picioarele rozalii. Femela nu prezintă gulerul negru și roz, fără semne negre pe obraji și bărbie, fără nuanțe albăstrui pe cap și gât. Puii seamănă perfect cu femela, dar ciocul este de un roșu mai deschis.
HABITAT
Își are originea în Africa și Asia. Trăiește în diferite tipuri de păduri, de la cele tropicale umede, la savane uscate, cu pâlcuri de arbori. Ocupă și habitate puternic antropizate, culturi agricole, grădini, parcuri, în orașe și sate. Preferă păduri întrerupte de poieni, văi de râuri cu arbori, în schimb nu îi plac pădurile compacte întinse. Este întâlnit de la nivelul mării, până la altitudini de 2000 m în Africa și 1600 m în India.
HRANA
Pe lângă diferite semințe mai consumă frunze și verdețuri fragede, muguri și unele fructe.
În captivitate, regimul alimentar trebuie să fie unul bazat tot pe seminţe, în special de mei, floarea soarelui şi ovăz, iar ca hrană verde sunt recomandate: foile de salată, lucernă, iarba proaspătă sau muguri. Sunt, de asemenea, indicate şi legumele, între cele preferate fiind: morcovul, broccoli, spanacul şi sfecla albă (nu de zahăr). Lipsa verdeţurilor poate fi suplinită cu succes de seminţele de mei, orz şi ovăz. Şi fructele sunt indicate, printre acestea fiind şi merele, kiwi, mango, nectarine, portocale, piersici, pere, căpşuni, rodie, prune. Se ştie că ciocolata şi avocado sunt toxice pentru papagali. Insectele şi vitaminele trebuie să completeze necesarul de elemente nutritive.
Ei mai consumă şi un amestec de hrană moale care conţine un ou fiert tare, un morcov ras, 2-3 linguriţe de pesmet, griş sau mălai. Se mai adaugă 2-3 linguriţe de praf de coajă de ou, acesta fiind o importantă sursă de calciu.
REPRODUCEREA
Cuibărește devreme (ianuarie - aprilie), chiar și în zonele temperate. Își face cuibul în scorburi neamenajate, uneori în găuri în stânci sau în clădiri părăsite. Acceptă ușor cuiburi artificiale. Femela depune 3-4 ouă, mai rar 6, ovale. Ea le clocește singură timp de 22 de zile fiecare. puii eclozând pe rând. Puii rămân în cuib circa 49 de zile. În medie, perechile cresc 2-4 pui anual.
BOLI ȘI AFECȚIUNI CURENTE
Perușul Micul Alexander poate fi afectat de boli respiratorii, depresie, aspergilioză, infecţii bacteriene, deficienţe nutriţionale, boli genetice, conjunctivită, infestația cu acarianul roșu, acarioza pielii, acarioza respiratorie.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII AUGUST 2020 LA MUZEUL DE ŞTIINŢELE NATURII ESTE
CĂPUȘA COMUNĂ (Ixodes ricinus)
Căpușă comună este un parazit care se fixează pe pielea mamiferelor și omului fiind răspândit în Europa, Africa de Nord și Rusia Centrală.
Căpușele adulte sunt colorate în roșu-brun, însă femelele sunt de culoare cenușiu deschisă după ce s-au hrănit cu sânge. Numele de „ricinus” vine de la asemănarea femelei cu un bob de ricin în momentul când este plină cu sânge.
Masculii sunt de dimensiuni mai mici având o lungime de 2,5-3 mm, iar femelele au 3-4 mm în lungime iar după ce s-au hrănit ajung până la 11 mm. În partea anterioară a corpului sunt piesele bucale dintre care se diferențiază hipostomul - gura căpușei, care prezintă numeroși spini.
Căpușele nu au ochi, iar organele cu care percepe mirosul sunt situate pe tarsul primei perechi de picioare. Aceste artropode au 8 picioare astfel că ele nu sunt insecte, fac parte din clasa arahnidelor, fiind înrudite cu păianjenii. Au patru stadii de dezvoltare: ou, larvă, nimfă și adult.
Pot fi vectori pentru diverse microorganisme patogene omului și mamiferelor, cele mai răspândite boli transmise fiind: babesioza, boala Lyme, infecțiile cu stafilococ auriu, anaplasmoza, febra Q, febra butonoasă.
Cea mai cunoscută infecție transmisă de căpușe este boala Lyme. Cel mai probabil, larvele căpușelor se infectează cu bacteriile din genul Borrelia de la prima gazdă pe care o parazitează după eclozare, cel mai probabil un șoarece. Când este sătulă, se deprinde de gazdă și cade pe sol unde se transformă în nimfă – stadiu în care își caută o nouă gazdă. Dacă este infectată cu bacteriile ce produc boala Lyme, nimfa poate transmite aceste microorganisme noii victime. Când este sătulă, se deprinde de victimă, se ascunde printre ierburi și se transformă în adult urmând să paraziteze și alte gazde. Pentru a transmite boala Lyme, căpușele trebuie să se hrănească pe noua gazdă mai mult de 24 de ore.
Căpușele nu dispar în sezonul rece, ele pot fi active și iarna în zile mai calde.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
16 iunie - ZIUA MONDIALĂ A ȘARPELUI (World Snake Day)
Este sărbătorită în fiecare an în data de 16 iulie.
Șarpele este unul dintre cele mai vechi personaje mitologice și a fost venerat de civilizații din întreaga lume. Există în prezent aproximativ 3.458 specii de șerpi cunoscute în lume, întâlnite din tundra semi-înghețată din nordul Canadei până la junglele ecuatoriale și în oceanele lumii. Șerpii sunt prădători extrem de eficienți și joacă un rol vital în menținerea echilibrului naturii în fiecare dintre aceste habitate. Șerpii sunt, de asemenea, fascinanți prin faptul că au origine preistorică, lăsându-ne să aruncăm astfel o în timp când Terra era dominată de reptile. Mulți oameni nu au nici o idee că reptilele moderne sunt „verișorii” vii ai dinozaurilor și reptilelor preistorice.
Iată câteva lucruri interesante despre șerpi:
1. Unde trăiesc șerpii?
Șerpii se găsesc pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, în mări, păduri, deșerturi, prerii și chiar în curtea din spate casei sau în garaj.
2. Ce mănâncă șerpii?
Șerpii consumă diferite tipuri de animale: insecte, rozătoare mici, broaște, exemplarele foarte mari pot chiar să mănânce cerbi, porci, maimuțe, etc. Șerpii își înghit prada întreagă grație adaptărilor de la nivelul maxilarului, a mobilității mari a articulației mandibulei și lipsei sternului.
3. Cum se comportă serpii?
Șerpii se bazează pe mediul înconjurător pentru a-și regla temperatura corpului. Ei petrec atât timp în soarele cald cât au nevoie pentru a se încălzi, iar când devin prea calzi, găsesc umbra pentru a se răci. În general, nu sunt agresivi, decât dacă vânează sau simt nevoia să se apere. Năpârlesc de trei până la șase ori pe an.
4. Cum se apără?
Șerpii folosesc o varietate de tehnici pentru apărare, inclusiv camuflajul, mușcătura și otrăvirea celor pe care îi simt că îi amenință. Uneori pur și simplu se încolăcesc pentru a evita să fie văzuți.
5. De ce sunt unii șerpi amenințati?
Din fericire, șerpii nu sunt vânați pe scară largă, dar numărul acestora este în continuare în scădere din cauza defrișărilor și schimbărilor climatice care cauzează deteriorarea habitatelor lor și o scădere a cantității de pradă disponibile.
În România sunt prezente 10 specii de șerpi, despre care puteți afla mai multe informații accesând următorul link: bit.ly/serpiiromaniei.
Din păcate, la noi în țară, șerpii au parte de o reputație foarte proastă și nemeritată, în majoritatea zonelor rurale din România și nu numai, aceștia fiind uciși pe loc. În următorul articol sunt prezentate informații legate de mituri, legende și superstiții legate de câteva specii de șerpi din România: https://www.guerrillaradio.ro/revista-guerrilla/serpi-de-legenda/.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IULIE 2020 LA VIVARIU ESTE
PORUMBEI CARIERI
(Columba livia f. domestica)
Descendentă a unei rase străvechi de porumbei derivată din bagdeta persană, crescută în Persia, Siria, Arabia şi Egipt ca porumbel curier, rasa Carrier se evidențiază printr-un aspect excentric. Acești porumbei au o siluetă zveltă, înaltă, iar acolo unde pielea rămâne descoperită de penaj prezintă negi.
Porumbeii Carrier au pieptul ușor bombat, aripile acoperă bine spinarea, sunt lungi și în poziție strânsă pe lângă corp. Remigele primare strâns așezate se întâlnesc pe coadă fără să se întretaie. Coada porumbeilor din această rasă este lungă și îngustă cu pene bine adunate.
Caracteristic acestei specii este ciocul lung având mai mult de două treimi din suprafaţa mandibulelor acoperit de carunculi ,de asemeni ochii au inelul carunculat din jurul lor .
Porumbelul carier aparţine grupul porumbeilor bagdeţi, grup ce cuprinde rase de porumbei cu ciocul lung şi negelat..
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IULIE 2020 LA MUZEUL DE ŞTIINŢELE NATURII ESTE
Gândacul lui Hercule (Dynastes hercules)
Este o insectă care face parte din familia Dynastidae, fiind cel mai mare reprezentant al acesteia. De asemenea, se numără printre cei mai mari gândaci din lume, masculii adulți atingând 17 cm lungime.
Numele i-a fost dat luându-se în considerare capacitatea de a ridica și duce greutăți de 850 de ori mai mari decât corpul său, fiind astfel considerată cea mai puternică viețuitoare de pe Terra.
Trăiește în pădurile tropicale din America Centrală, America de Sud și Antilele Mici.
Stadiul de larvă al gândacului Hercule poate dura până la doi ani, săpând tuneluri în lemnul aflat în descompunere care este principala sursă de hrană a acesteia. Larva poate ajunge până la 11 cm lungime și atinge greutatea de 100 de grame. Adulții se hrănesc cu fructe în descompunere.
Doar masculii au coarne, ceea ce face ca dimorfismul sexual să fie foarte evident. Coarnele gândacului Hercule pot crește mai mari decât corpul acestuia. Ele sunt folosite în luptele pentru reproducere. Împerecherea are loc în sezonul ploios (din iulie până în decembrie). Adulții devin maturi după vârsta de 15-22 de luni. Femela depune până la 100 de ouă în lemn aflat în descompunere, fără a le mai îngriji ulterior. Perioada de incubație este de aproximativ 27 de zile. Numărul populației de gândaci Hercule este în scădere continuă datorită pierderii habitatului ca urmare a defrișărilor și poluării mediului înconjurător.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
ZIUA MONDIALĂ PENTRU COMBATEREA DEȘERTIFICĂRII ȘI A SECETEI
În fiecare an, pe data de 17 iunie, se serbează Ziua Mondială pentru Combaterea Deşertificării şi a Secetei de către Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin Rezoluţia A / RES / 49/115 adoptată din decembrie 1994.
Fenomenul deşertificării, la originea căruia se află seceta, schimbările climatice, dar şi acţiunea omului, este mai grav în Africa şi Asia decât în restul zonelor de pe glob. Deşertificarea este un fenomen care afectează terenurile din zone aride, semiaride şi uscate. Este cauzată în principal de activităţile umane şi de variaţiile climatice. Deşertificarea nu se referă la extinderea deşerturilor existente. Aceasta se întâmplă deoarece ecosistemele uscate, care acoperă mai mult de o treime din suprafaţa funciară a globului, sunt extrem de vulnerabile la supra-exploatarea şi utilizarea inadecvată a terenurilor. Sărăcia, instabilitatea politică, despăduririle, supra-aglomerarea şi practicile de irigare necorespunzătoare pot submina productivitatea terenului.
Deşertificarea este un fenomen care se situează printre cele mai mari provocări ecologice ale timpului nostru. Cu toate acestea, majoritatea oamenilor nu au auzit de ea sau nu o înţeleg, arată ONU.
Pentru a maximiza impactul acestei zile, Convenția Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării (UNCCD) invită toate statele, organizaţiile societăţii civile, organizaţiile internaţionale şi neguvernamentale şi alte părţi interesate să atragă atenţia asupra problemelor legate de deteriorarea terenurilor şi să educe publicul cu privire la metodele eficiente de realizare a neutralităţii degradării acestora prin publicarea şi difuzarea documentarelor, organizarea de conferinţe, întâlniri, seminarii şi expoziţii privind cooperarea internaţională pentru combaterea deşertificării şi efectele secetei.
Deşertificarea este o problemă globală, cu implicaţii serioase la nivel mondial în ceea ce priveşte biodiversitatea, securitatea ecologică, eradicarea sărăciei, stabilitatea socio-economică şi dezvoltarea durabilă. Astfel, conform estimărilor până în 2025, aproape două miliarde de oameni se vor confrunta cu un deficit total de apă, până în 2045, aproximativ 135 de milioane de persoane ar putea fi strămutate ca rezultat al deșertificării. Reabilitarea solurilor ecosistemelor degradate are potențialul de a stoca până la 3 miliarde de tone de carbon anual. Terenurile degradate prin eroziune se pot reface, dar procesul este foarte lent, fiind nevoie de aproximativ 500 de ani pentru a reface 2,5 centimetri de sol. 1/3 din teritoriul României prezintă zone cu risc de deșertificare. Trebuie să fim conștienți de acest fenomen și să luăm atitudine până nu este prea târziu! Să combatem împreună schimbările climatice!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
8 IUNIE- ZIUA MONDIALĂ A OCEANELOR
Desfășurată la inițiativa Guvernului Canadei începând cu anul 1992, Ziua Mondială a Oceanelor și-a primit recunoașterea internațională în 2008, ca urmare a unei rezoluții adoptate de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite. Importanța ei este subliniată anual la data de 8 iunie în peste 40 de țări din lume, cele mai multe fiind din Europa, între care se numără și România.
În conformitate cu datele oferite de site-ul oficial dedicat Zilei Mondiale a Oceanelor (https://www.worldoceansday.org), tema pentru anul 2020 este „Innovation for a Sustainable Ocean” ( „Inovație pentru un ocean sustenabil”). Rolul acestui eveniment din cadrul calendarului ecologic al naturii este de a încuraja, în rândul națiunilor, identificarea de posibilități de oprire a poluării cu materiale plastice și de împiedicare a acumulării de deșeuri în mări și oceane, asfel încât oamenii să beneficieze de un ocean mai sănătos și de un viitor mai bun.
Problema poluării oceanice este una de primă importanță, ale cărei consecințe se extind în mod imprevizibil și nociv asupra tuturor organismelor vii. Compoziția chimică a apei afectează atât viețuitoarele acvatice, cât și sănătatea omului. Un exemplu relevant în acest sens este cel al poluării cu materiale plastice care afectează sever biodiversitatea oceanelor. Acest material poate fi găsit în stomacul peștilor sau al balenelor, afectează păsările sau țestoasele care sfârșesc încurcându-se în plasele de pescuit sau se sufocă de la pungile subțiri pe care le confundă cu sursa de hrană, iar focile mor din cauza inelelor de plastic folosite la ambalarea dozelor de băuturi.
Prin marea diversitate a organismelor, imensele întinderi ale Oceanului Planetar reprezintă sursă de oxigen, sursă de energie din alimentele cu care ne hrănim, precum și sursă pentru medicamente şi alte elemente vitale. Din cauza acestor situații, întreaga populație a planetei trebuie să întreprindă măsuri concrete pentru a proteja acest imens ecosistem acvatic, nu numai pentru generațiile prezente, cât și pentru cele viitoare.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
ZIUA MONDIALĂ A MEDIULUI
În data de 5 iunie se sărbătorește Ziua Mondială a Mediului, inițiativă începută în anul 1972, prin care Organizaţia Naţiunilor Unite încearcă stimularea preocupării oamenilor pentru protejarea mediului şi sensibilizarea factorilor de decizie politică. Anual, Organizația Națiunilor Unite propune o temă asupra căreia dorește să atragă atenția. Anul acesta, aflată la a 48 a ediție, sărbătoarea mondială a mediului are ca temă Biodiversitatea, iar țara-gazdă este Columbia. Sloganul anului 2020 fiind „Este timpul naturii” (It’s time for Nature).
„În zilele noastre, când un milion de specii se află în pericol de dispariţie, este un moment foarte important pentru a atrage atenţia asupra biodiversităţii. Biodiversitatea descrie varietatea vieţii de pe Pământ și cuprinde cele cca. 8 milioane de specii de pe planetă – de la plante şi animale, până la ciuperci şi bacterii, ecosistemele care le adăpostesc, diversitatea genetică“, se precizează pe situl oficial, https://www.worldenvironmentday.global.
Resursele naturale furnizate de numeroase organisme vii de pe planeta noastră stau la baza construirii și dezvoltării civilizațiilor, fiind vitale pentru sănătatea și bunăstarea omenirii. Pierderea ori degradarea biodiversității este o amenințare pentru noi toți, inclusiv pentru sănătatea noastră. Numeroase sisteme naturale se confruntă cu presiuni din ce în ce mai mari ceea ce le face să funcționeze mai puțin eficient, iar unele dintre ele, chiar să fie amenințate cu dispariția. Prin presiunile antropice din ce în ce mai mari, oamenii au împins natura dincolo de limita ei. În ultimii 50 de ani, populația umană s-a dublat; economia globală a crescut de patru ori, iar comerțul global a crescut de aproximativ zece ori. Ar fi nevoie de 1,6 Pământuri pentru a acoperi consumul crescător al populației umane.
Transmiterea bolilor, precum noul coronavirus, ameninţă dezvoltarea economică, bunăstarea animalelor şi a oamenilor precum şi integritatea ecosistemului. Programul Naţiunilor Unite pentru Mediu sprijină eforturile globale de protejare a biodiversităţii, pentru a pune capăt comerţului ilegal cu animale sălbatice, pentru protecţie în cazul manipulării de substanţe chimice şi deşeuri şi pentru promovarea planurilor de redresare economică care să ţină seama de natură şi de posibilele modificări climatice.
Protejarea biodiversității este o preocupare deopotrivă urgentă şi existenţială. Evenimente recente precum incendiile de pădure din Brazilia, SUA şi Australia, invazia de lăcuste din Africa de Est şi în prezent pandemia cu care se confruntă omenirea, demonstrează interdependenţa oamenilor şi legăturile cu natura în mijlocul căreia ei trăiesc.
Together we can act #ForNature!
Împreună putem avea grijă de # natură!
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IUNIE 2020 LA VIVARIU ESTE:
HEMICROMIS (Hemichromis bimaculatus)
Hemichromis bimaculatus sunt peşti frumoşi coloraţi, care pot deveni agresivi în perioada de reproducere. Ei ajung la 10 - 12 cm lungime şi pot fi hrăniţi cu creveţi, râme, artemia şi larve de chironomidae, dar şi cu fulgi sau granule.
Ciclidele din aceasta familie pot fi destul de agresive şi nu este indicat să fie ţinute împreună cu specii mici și timide. H. bimaculatus nu are nici o reţinere să atace peştii mai mari decât el, în special în perioada de depunere a icrelor. Acest peşte este foarte curajos şi are un comportament teritorial, iar peştii mai mici vor fi terorizaţi de comportamentul lui agresiv. Este recomandat ca această specie să fie crescută singură în acvariu.
O altă caracteristică legată de comportamentul acestei specii este că masculul se împerechează cu o singură femelă, formând o pereche monogamă. Dacă doi masculi se luptă pentru aceeaşi femelă, cel care pierde va fi marginalizat de perechea nou formată. Este indicat ca în acvariu să existe mai multe femele decât masculi.
Peştii din familia Hemichromis nu ar trebuii ţinuţi în acvarii mai mici de 150 de litri.
Acvariul trebuie să aibă un substrat nisipos şi să fie decorat cu grote din piatră în care peştii să se poată ascunde. Este indicat ca în acvariile cu astfel de peşti să existe si câteva roci plate. Plantele nu sunt necesare, mai ales că multe dintre ele vor fi distruse de peştii din aceasta familie.
Aceasta specie este uşor de hrănit si acceptă aproape orice fel de mâncare, în cazul în care vor fi hrăniţi doar cu hrană uscată (pelete), culorile lor nu vor mai fi la fel de intense ca în cazul unei diete variate, care să includă hrană vie şi congelată.
Masculii sunt mai coloraţi decât femelele şi au aripioarele dorsale şi anale mai lungi şi ascuţite. De obicei femelele sunt mai mici. Oricum, sexele vor rămâne destul de dificil de deosebit. Pe perioada depunerii icrelor numai perechea care depune va rămâne în acvariu.
În acvariul de reproducere apa trebuie să aibă o duritate de aproximativ 15 dH, iar pH-ul să aibă o valoare de 7,0 (aproximativ). Temperatura din acvariu trebuie menţinută la 26° C. În cele mai multe cazuri jocul nupţial este violent şi se sfârşeşte abia când femela este dominată complet. Perechea va alege o piatra plată, ghiveci sau chiar sticla acvariului pentru depunerea icrelor.
După ce icrele sunt depuse de către femelă, masculul le va fertilizeaza imediat. Alevinii sunt transportaţi în gură de femelă până la noul loc de creştere. După depunere, perechea sapă o groapă în substratul acvariului, unde vor fi mutaţi alevinii după eclozare.
Atât masculul cât şi femela sunt foarte atenţi cu urmaşii lor. Când unul dintre părinţi are grijă de pui, celălalt păzeşte zona din jurul cuibului şi invers. Puii eclozează din icre în trei zile şi încep să înoate liber în masa apei după patru zile. La această vârstă sunt destul de mari şi pot fi hrăniţi cu hrană uscată pisată şi cu larve (naupi) de Artemia salina.
Deschişi permanent pentru cunoaştere!
EXPONATUL LUNII IUNIE 2020 la Muzeul de Ştiinţele Naturii este
PHYLLIUM CELEBICUM
Phyllium celebicum este o insectă din grupul fasmidelor (insecte fantomă). Reprezentanţii genului Phyllium sunt insecte foliare, cu o formă ciudată a corpului ce imită perfect frunzele, până la cel mai fin detaliu. Le găsim în special în Asia de sud şi în Australia. Trăiesc în păduri tropicale, pe copaci cu înălţimi cuprinse între 15-80 m şi se hrănesc cu frunzele acestora.
Privindu-le, cu siguranţă vei fi uimit de cât de ingenioase pot deveni vieţuitoarele pentru a induce în eroare şi pentru a evita prădătorii. În natură camuflajul face diferenţa între viaţă şi moarte. Ziua stau nemişcate printre crengile copacilor, profitând de camuflajul perfect, care le face greu de distins faţă de frunziş. Eventualele mişcări sunt lente, imitând mişcările frunzelor. Devin active în timpul nopţii.
Atunci când sunt atacate de prădători, dacă insectele sunt prinse de picior, renunţă la el pentru a-şi salva viaţa, apoi se regenerează.
Între masculi şi femele există diferenţă atât de mărime cât şi de culoare. Masculii sunt mai mici, întotdeauna de culoare verde în mai multe nuanţe, pe când femelele pot fi de la verde până la galben portocaliu.
Femela depune ouă din care, după 3-4 luni ies larve, care după mai multe năpârliri devin insecte adulte. Ouăle insectei-frunză prezintă o protuberanţă pe care furnicile obişnuiesc să o consume. Astfel ele transportă ouăle în muşuroi, se folosesc de resursa de hrană pe care acestea o oferă, apoi le abandonează. Încă o strategie interesantă a insectei pentru a-şi proteja şi ouăle de prădători.
Specia de poate înmulţi şi prin partenogeneză, un fenomen care presupune doar contribuţia femelelor. Acestea depun ouă nefecundate de masculi, din care vor ieşi doar femele.
Cei pasionaţi pot creşte specia în terarii, unde pot hrăni insectele cu frunze de stejar, zmeur, mur şi trandafir. În anul 2008 a fost obţinută prima cultură de Phyllium celebicum din ouă provenite de la femele sălbatice.
Există documente din sec. al-XVI-lea care atestă faptul că aceste insecte spectaculoase erau cunoscute încă din acele vremuri. Până în prezent au fost descrise 37 specii de insecte frunză, care aparţin la 4 genuri.
Recent a fost descoperită în nord-estul Chinei cea mai veche specie de insectă-frunză cunoscută până în prezent, care are o vârstă de 126 mil ani.
O vizită la Muzeul de Ştiinţele Naturii din Bacău, în luna iunie, va fi o ocazie să vedeţi expuse exemplarele autentice de Phyllium celebicum, care fac parte din patrimoniul nostru.
