EVENIMENTE

În perioada stării de urgență, păstrăm legătura cu publicul nostru prin intermediul paginilor noastre de socializare și a site-ului.
Ne puteți astfel „vizita” online!

Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

24 MAI - ZIUA EUROPARCURILOR

Toate ţările din Europa sărbătoresc Ziua Parcurilor în data de 24 mai. Acest eveniment ecologic nu face referire la parcurile din orașe, ci la ariile protejate de mari întinderi, cum sunt parcurile naționale și naturale. Evenimentul a fost iniţiat de către Federaţia Europeană EUROPARC, fondată în 1973, ce reunește 365 de organizații din 36 de țări europene. Ziua Europarcurilor a fost celebrată pentru prima dată în anul 1999, când s-au împlinit 90 de ani de la crearea primelor 9 parcuri naționale în Suedia (mai 1909).


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

23 MAI - ZIUA MONDIALĂ A ȚESTOASELOR

Ziua mondială a țestoaselor (World Turtle Day) este marcată în data de 23 mai și a fost iniţiată în anul 2000, de către American Tortoise Rescue (ATR) pentru a încuraja oamenii în luarea de măsuri de protecție a tuturor speciilor de țestoase și mai ales a ţestoaselor marine care sunt pe cale de dispariţie.

Ţestoasele sunt reptile ce aparţin ordinului Chelonieni (Testudines), care trăiesc pe Terra de aproximativ 220 milioane de ani, cu mult dinaintea dinozaurilor. Au corpul închis într-o carapace osoasă şi sunt împărţite în trei grupe: de uscat, de apă dulce şi marine.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Ziua internațională pentru conservarea biodiversității

Sloganul pentru anul 2020:
Soluțiile problemelor noastre se găsesc în Natură.

Începând cu anul 2000, în fiecare an, la data de 22 mai, se sărbătorește Ziua Internațională a Biodiversității, zi proclamată de către Adunarea Generală a Națiunilor Unite, prin rezoluția 55/201, din 20 decembrie 2000.

Având în vedere pandemia COVID-19 aflată în curs de desfășurare, Ziua Internațională a Biodiversității 2020 este sărbătorită pentru întâia dată de la proclamarea sa exclusiv online.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

PROIECT CULTURAL BIOLOGI DIN ROMÂNIA

SERGIU HAIMOVICI – 91 de ani de la naștere

În data de 13 mai 1929, s-a născut în oraşul Botoşani, profesorul Sergiu Haimovici. A urmat şcoala primară în Botoşani, apoi a absolvit Liceul „A. T. Laurian” din acelaşi oraş, fiind clasat primul la examenul de bacalaureat. În 1948, s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi şi a urmat cursurile singurei secţii biologice existente atunci, cea de Biolog-Botanist. În timpul anilor de studenţie a avut ca dascăli personalităţi cunoscute ale biologiei româneşti, precum C. Burduja, P. Jitaru, M. Răvăruţ, C. Papp, M. Constantineanu, P. Şuster, Z. Feider, Olga Necrasov. Sub îndrumarea Olgăi Necrasov, mai târziu, s-a format ca universitar.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Materiale de la specialiştii noştri. Iată câteva detalii oferite de muzeograful dr. Maftei Daniel, unul dintre specialiștii Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău:

Bujorul de munte sau smârdarul (Rhododendron myrtifolium)

Bujorul de munte face parte dintr-o familie de plante superioare angiosperme denumită Ericaceae. Acest grup de plante cuprinde arbuști și subarbuști larg răspândiți în zona temperată holarctică, mai ales în etajul montan-alpin și în tundră, dar și în sudul Africii și în munții din zona tropicală. Flora României conține 8 genuri cu 15 specii de ericacee spontane dintre care, alături de bujorul de munte, amintim: ruginare (Andromeda polifolia), strugurii ursului (Arctostaphylos uva-ursi), coacăză (Bruckenthalia spiculifolia), iarbă neagră (Calluna vulgaris), azalee pitică (Loiseleuria procumbens), răchițele (Oxycoccus microcarpus), afin (Vaccinium myrtillus) și merișor (Vaccinium vitis-idaea).

Bujorul de munte nu trebuie confundat cu bujorul propriu-zis (Paeonia officinalis) care face parte dintr-o altă familie botanică, respectiv Paeoniaceae. Un alt nume popular al bujorului de munte este cel de „cocozar”.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Materiale de la specialiştii noştri. Iată câteva detalii oferite de muzeograful dr. Ghiurcă Daniel, unul dintre specialiștii Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău:

ȘARPELE DE CASĂ (Natrix natrix)
Ordinul Squamata, Familia Colubridae

Descriere

Este un șarpe de talie medie spre mare, peste 1 metru lungime (poate ajunge și la 2 metri), de formă zveltă. Spatele este cenușiu, cu variații de la brun la negricios. Abdomenul are un desen caracteristic: o alternanță de alb și negru, predominând pigmentul negru. În partea posterioară a capului se află de ambele părți câte o pată semicirculară galbenă, albicioasă sau alb-cenușie, încadrată anterior și posterior de câte o pereche de pete negre. Juvenilii sunt cenușii cu un desen format din pete închise alternate.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Materiale de la specialiştii noştri. Iată câteva detalii oferite de muzeograful dr. Pavel Otilia, unul dintre specialiștii micologi ai Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău:

MUSCĂRIŢA (Amanita muscaria)

Amanita muscaria (muscăriţa) este o ciupercă comună, toxică, care face parte din familia Amanitaceae, ordinul Agaricales, regnul Fungi. Etimologia denumirii: din gr. amanites = gen de ciupercă, provine de la Amanos, numele unui masiv muntos din Asia Mică; lat. musca = muscă + suf.- arrius = aparţinând la.

Muscăriţa este cunoscută şi sub alte denumiri populare precum: burete-pestriţ, pălăria-şarpelui, buretele şerpesc, buretele muştelor. Numele ciupercii în multe limbi europene se crede că derivă din utilizarea sa ca insecticid (presărată şi introdusă în farfurioare cu lapte pentru a atrage muștele din casă).


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Periodic, specialiștii noștri vor aduce în atenția pasionaților de științele naturii informații și imagini despre exponatele noastre. Exponatul ales de Muzeograf dr. Burghelea Costel, unul dintre specialiștii Vivariului, este:

PORUMBEII GULERAŢI (Columba livia f. domestica)

Această rasă de porumbei aparţine grupului porumbeilor de frumuseţe, aspect confirmat atât de postura cât şi de forma penajului, caracteristicile importante din înfăţişarea unui porumbel gulerat fiind ţinuta şi lungimea neobişnuită a penelor gâtului, care prin dispunerea lor alcătuiesc o structură mare, rotundă, ce-i ascund capul şi gâtul.

Porumbeii din această rasă au corpul de dimensiuni medii – înţelegând prin aceasta un corp care nu este prea scurt nici grosolan sau lat - cu o ţinută verticală, care îi dă un aspect mândru, nobil. Îmbinarea dintre rafinamentul corpului şi mărimea gulerului fiind elementele ce dau acestei rase un farmec deosebit. Privind din profil un porumbel gulerat observăm că picioarele sunt întinse, pieptul este puţin ieşit în afară iar gâtul întins şi puţin dat pe spate, aripile subţiri creează un efect contrastant cât mai puternic între diametrul perucii şi grosimea acestuia. În poziţie de paradă fascinează privitorul fãcându-l să se desprindă cu greu de voliera în care acesta este expus.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Materiale de la specialiştii noştri. Iată câteva detalii oferite de muzeograful dr. Ghiurcă Daniel, unul dintre specialiștii Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău:

EXPONATUL LUNII MAI 2020

STÂRCUL PITICIxobrychus minutus
Ordinul Pelecaniformes, Familia Ardeidae

Descriere

Numele de gen derivă din cuvintele de origine greacă iksos – clei de vâsc şi prin extensie lichid vâscos, mâlos şi brychos – sub apă, cu referire la faptul că trăieşte în apă murdară. Numele de specie provine din cuvântul latin minutus – mic ca mărime, cu referire la dimensiunile sale. Adulții au o lungime a corpului de 33-58 cm și au o greutate de 140-150 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 49-58 cm. Adulții au înfățișare diferită. Femela are pe spate o culoare maronie cu striații negre, comparativ cu masculul care este negru pe spate.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Materiale de la specialiştii noştri. Iată câteva detalii oferite de muzeograful dr. Tomozii Bogdan, unul dintre specialiștii Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău:

FLUTURELE CAP-DE-MORT (Acherontia atropos)

Fluturele cap-de-mort face parte din familia Sphingidae, fiind unul dintre cei mai mari reprezentanţi ai acestui grup din Europa. Corpul acestuia este masiv, cu aspect aerodinamic și o anvergură a aripilor de până la 12 cm. Acherontia atropos are activitate nocturnă și se întâlnește în agrocenoze, lizierele pădurilor etc. Omida frumos colorată se hrănește îndeosebi pe plante din familia Solanacee (cartofi, mătrăgună etc).

Molia are o reputaţie aparte datorită coloritului şi comportamentului deosebit. Pe torace desenul descrie un craniu de om, care se continuă pe abdomen cu dungi galbene şi maronii, care aduc aminte de coastele unui schelet uman. Aripile anterioare sunt brune si în repaus acoperă aripile posterioare şi abdomenul. În felul acesta fluturele se confundă cu scoarța arborilor pe care se odihneşte, scăpând de prădători.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Materiale de la specialiştii noştri. Iată câteva detalii oferite de muzeograful dr. Ghiurcă Daniel, unul dintre specialiștii Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău:

ȚESTOASA DE APĂ EUROPEANĂEmys orbicularis

Ţestoasele sunt reptile ce aparţin ordinului Chelonieni (Testudines), care trăiesc pe Terra de aproximativ 220 milioane de ani, cu mult dinaintea dinozaurilor. Au corpul închis într-o carapace osoasă şi sunt împărţite în trei grupe: de uscat, de apă dulce şi marine. În țara noastră, mai multe specii de țestoase ne pot apărea în cale, atât în ape dulci, în mare sau pe uscat, în stepă, cea mai răspândită dintre acestea fiind țestoasa de apă europeană (Emys orbicularis).

Descriere

Este singura specie de țestoasă semiacvatică nativă din fauna României. Carapacea adulților este mai puțin bombată decât a rudelor ei de uscat și măsoară aproximativ 20-30 centimetri. Este închisă la culoare, presărată cu mici puncte galbene prezente de asemenea pe cap, picioare și coadă. Ochii sunt de asemenea cu galben, în special la femele. La masculi poate apărea și colorația roșiatică în zona ochilor, fără a fi însă o regulă generală, aceasta putând apărea și la unele femele. Atât membrele posterioare, cât și cele anterioare sunt prevăzute cu membrană interdigitală, care înlesnește deplasarea sub apă. Exemplarele tinere sunt aproape rotunde, iar în creștere se lungesc și ajung la o formă eliptică. Greutatea maximă măsurată este de 1200-1500 g.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Materiale de la specialiştii noştri. Iată câteva detalii oferite de muzeograful dr. Paraschiv Dalia, unul dintre specialiștii Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău:

MUFLONUL EUROPEAN (Ovis aries musimon)

Muflonul, numit și oaie sălbatică, face parte din ordinul Artiodactyla, familia Bovidae. Este considerat strămoșul oii domestice. Specia este originară din Corsica și Sardinia, aclimatizându-se ulterior și în alte țări din Europa. În România a fost introdus în secolul XX. Preferă pădurile de foioase, cu întindere mai mare de 1000 ha și cu sol uscat, stâncos. Se hrănește cu iarbă, frunze, lujeri sau fructe de pădure.

Masculul se numeşte muflon sau berbec, femela mufloniţă sau oaie, iar puiul miel.

Culoarea de bază este brună, cu nuanţe de la brun-ruginiu până la brun-închis şi chiar negru. Partea ventrală a corpului, părţile interioare ale picioarelor, regiunea anală şi unele părţi ale feţei au nuanţă albicioasă. Berbecii prezintă două pete albe pe părţile laterale, ca o şa, şi o barbă prelungită pe gât, închisă la culoare. De asemenea, masculii se deosebesc de femele prin prezenţa, forma și mărimea coarnelor persistente. După numărul de inele anuale de pe acestea se poate stabili, cu precizie, vârsta muflonului. Femelele fie nu au coarne, fie prezintă coarne de dimensiuni reduse, de 10 - 15 cm, orientate spre spate. Greutatea berbecilor este de 30-50 kg iar cea a oilor de 20-30 kg.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

22 aprilie - Ziua Pământului

Această dată este una foarte importantă, marcând debutul demersurilor pentru protecţia mediului. A fost sărbătorită pentru prima dată în anul 1970 la inițiativa studentului american Denis Hayes. În anul 2009, Organizația Națiunilor Unite a declarat ziua de 22 aprilie ca sărbătoare oficială a planetei Pământ, simbol al dorinței tuturor de a construi o societate stabilă pentru un viitor mai prietenos cu natura. Astăzi a devenit cel mai mare eveniment civic al planetei, implicând aproape 1 miliard de oameni în manifestări dedicate mediului înconjurător.

Anul acesta, la a-50-a aniversare, s-a decis că tema cea mai potrivită este cea legată de acţiunea pentru climă. Schimbările climatice reprezintă cea mai mare provocare pentru generaţiile prezente. Acum trebuie aplicate strategiile optime de echilibrare a nevoii de resurse, pe de o parte, şi a menţinerii tuturor factorilor de mediu ca suport pentru viaţă, pe de altă parte.


Astăzi pe canalul Youtube
al Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău

Periodic, specialiștii noștri vor aduce în atenția pasionaților de științele naturii informații și imagini despre exponatele noastre.

Exponatul ales de de muzeograful Tudor Andrei Anca, unul dintre specialiștii Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău este:

COCOŞUL DE MESTEACĂN (Lyrurus tetrix, Tetrao tetrix)


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Materiale de la specialiştii noştri. Iată câteva detalii oferite de muzeograful Tudor Andrei Anca, unul dintre specialiștii Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău:

COCOŞUL DE MESTEACĂN (Lyrurus tetrix, Tetrao tetrix)

Specia face parte din familia Galinaceae, grupul fazanilor. Denumirea stiinţifică derivă din limba greacă, fiind menţionată de Aristotel, în traducere „un fel de pasăre care cuibăreşte pe sol”.

Trăieşte la limita superioară a pădurilor montane, în regiuni mlăştinoase, pășuni umede cu crânguri de mesteceni.

Masculul şi femela au aspect diferit. Masculul este de talie mai mare, are un penaj negru-albăstrui, lucios, cu coada neagră, având penele îndoite în formă de liră. La baza cozii prezintă pene albe. Femela are dimensiuni mai mici, cu penaj tern, maroniu, care conferă un camuflaj excelent.

Hrana este alcătuită din frunze, muguri (în special muguri de mesteacăn), seminţe, fructe. În primele trei săptămâni de viaţă, puii au nevoie de o hrană bogată în proteine pe care le procură consumând nevertebrate şi larve.

Pasărea este sedentară fiind răspândită în partea de nord a Europei și a Asiei, cu arealul destul de fragmentat în Europa.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Materiale de la specialiştii noştri. Iată câteva detalii oferite de muzeograful dr. Tomozii Bogdan, unul dintre specialiștii Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău în domeniul entomologiei:

FLUTURELE OCHI DE PĂUN DE NOAPTE (Saturnia pyri)

Ochi de păun de noapte face parte din familia Saturniidae și este cea mai mare specie de molie din regiunea vest palearctică. Anvergura aripilor variază între 120 și 150 mm.

Specia se întâlnește în Africa de Nord, sudul și sud-estul Europei și în vestul Asiei (Iran). În România, specia a fost observată în toate regiunile țării.

Molia are un aspect masiv. Corpul prezintă o pubescență deasă și lungă. Abdomenul este cafeniu-închis, masiv, cu benzi transversale de culoare deschisă. Aripile au un colorit de fundal brun-roșiatic. În partea mediană a fiecarei aripi există câte un ocel de culoare neagră, conturat printr-o bordură albă și una albăstruie, iar la exterior prin două cercuri: roșcat și negru; fiecare ocel este pupilat cu o pată albă în formă de semilună. Aceste pete rotunde sub formă de ochi au rolul de a intimida eventualii prădători, care îi confundă cu ochii unei bufnițe.


LUNA PĂDURII sau SĂRBĂTOAREA SĂDIRII ARBORELUI este un eveniment, desfășurat în fiecare an între 15 martie - 15 aprilie și are ca temă de bază evidențierea importanței pădurilor în menținerea echilibrului în natură. Deși, pădurea este, în principal percepută, ca resursă economică prin producția de lemn și a altor produse specifice, mult mai importante sunt funcțiile de protecție a mediului prin reducerea eroziunii, a alunecărilor de teren și fenomenului de deșertificare, îmbunătățirea bilanțului hidric și a calității apelor, ameliorarea factorilor climatici extremi, reducerea poluării atmosferice, etc.

În cadrul manifestărilor prilejuite de „Sărbătoarea sădirii arborelui” Complexul Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău organizează, începând cu 2009, anual activități cultural – educative în parteneriat cu Direcția Silvică și unități de învățământ din județul Bacău.

Activitățile de educație ecologică, deși par repetitive an de an, au rol de conștientiza generația tânără, viitorii decidenți, asupra problemelor referitoare la protecția ecosistemelor forestiere.


Închişi temporar pentru public,
Deschişi permanent pentru cunoaştere!

Materiale de la specialiştii noştri. Iată câteva detalii oferite de Muzeograful dr. Maftei Ioan Daniel, unul dintre specialiștii Muzeului de Ştiinţele Naturii Bacău în domeniul botanicii:

ROUA CERULUI (Drosera rotundifolia)

Roua cerului (Drosera rotundifolia) face parte dintr-un grup de plante insectivore din familia Droseraceae. Genul Drosera cuprinde circa 200 de specii. În România, genul este reprezentat de două specii: D. rotundifolia și D. longifolia. Roua cerului, denumită științific Drosera rotundifolia, este una din puținele plante carnivore care pot fi întâlnite și în România. Este o specie ocrotită și poate fi admirată în turbăriile din zona de munte. Planta consumă aproximativ 50 de insecte pe an. Poate fi ușor recunoscută după florile de culoare albă și îndeosebi după frunze, care au pe suprafața lor numeroși peri glandulari cu rol în digerarea insectelor. Perișorii, numiți și tentacule, secretă substanțe lipicioase care se adună sub forma unor picături strălucitoare de rouă, de unde vine și denumirea populară a plantei.


Astăzi lansăm canalul Youtube
al Complexului Muzeal de Științele Naturii „Ion Borcea” Bacău

Periodic, specialiștii noștri vor aduce în atenția pasionaților de științele naturii informații și imagini despre exponatele noastre.

Exponatul ales de muzeograful dr. Bogdan Tomozii, unul dintre specialiștii Muzeului de Științele Naturii Bacău, este:

ALBINA MARE DE PĂMÂNT (Andrena magna Warncke, 1965)


Periodic, specialiștii noștri vor aduce în atenția pasionaților de științele naturii informații și imagini despre exponatele noastre. Exponatul ales de muzeograful dr. Dalia Paraschiv, unul dintre specialiștii Muzeului de Științele Naturii Bacău, face parte din expoziția permanentă „Păduri din România”.

CERBUL COMUN (Cervus elaphus)

Este cunoscut și sub denumirea de cerb carpatin și face parte din familia Cervidae, fiind cel mai mare reprezentant din România al acestei familii. Se întâlnește în zonele cu păduri întinse, din golul alpin până în Lunca Dunării. Este un animal cu activitate crepusculară și nocturnă, iar hrana sa este exclusiv vegetală. Taurii (masculii) sunt mai mari decât ciutele (femelele) și spre deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Astfel, dimorfismul sexual este foarte evident. Masculii pierd coarnele anual, începând de la sfârșitul lunii februarie și până în luna aprilie sau mai. Coarnele cerbului sunt alcătuite din țesut osos, conținând în principal calciu și fosfor. Creșterea coarnelor la cerb este cunoscută ca fiind una dintre cele mai rapide creșteri de țesut la mamifere. Mărimea coarnelor este influențată de vârstă, de factorii ereditari și de resursele trofice.


În perioada stării de urgență, păstrăm legătura cu publicul nostru prin intermediul paginilor noastre de socializare și a site-ului. Ne puteți astfel „vizita” online!

Periodic, specialiștii noștri vor aduce în atenția pasionaților de științele naturii informații și imagini despre exponatele noastre. Astăzi, veți afla despre un exponat aflat în expoziția permanentă „Păduri din România”.

Exponatul ales de muzeograful dr. Irina Ardei, unul dintre specialiștii Muzeului de Științele Naturii Bacău, face parte din expoziția permanentă “Ocrotirea naturii”.

LALEAUA PESTRIȚĂ
(Fritillaria meleagris L. ssp meleagris)

Laleaua pestriță este o specie perenă care aparține familiei Liliaceae (înrudită cu laleaua din genul Tulipa). În pământ prezintă un bulb turtit, într-o oarecare măsură, cu câte doi solzi cornoși pentru fiecare generație, cu diametrul de 2 cm. Tulpina este dreaptă, înaltă de 20-30 cm, cu frunze liniare doar în partea superioară, terminată cu flori solitare, rareori câte două. Floarea are formă de clopoțel (cu 5-7 cm lungime), cu tepale roșii sau violete, pătate în forma tablei de șah, rareori sunt albe. Fructul este o capsulă, globuloasă, lungă de 2-3 cm. Semințele sunt comprimate și membranoase pe margini.


Exponatul lunii la Muzeul de Științele Naturii

EXPONATUL LUNII APRILIE la Muzeul de Științele Naturii

Albina mare de pământ
(
Andrena magna Warncke, 1965)

Andrena magna este una dintre cele mai mari specii de albine sălbatice din genul Andrena din Europa, femelele ajung până la 19 mm lungime. Corpul este negru cu aripi închise la culoare, cu luciu violaceu. Capul și toracele sunt acoperite cu perișori scurți, negri - maronii. Abdomenul prezintă pete laterale mici de perișori albicioși.

Exponatul lunii la Vivariu

EXPONATUL LUNII APRILIE, la Vivariu, este

ZEBRA AUSTRALIANĂ (Taenopygia guttata)

Zebra australiană (Taeniopygia guttata), este originară din ținuturile exotice ale Africii, Madagascarului, Noii Guinee, sud-estul Asiei, Australiei și insulelor din Pacific. Această pasăre este mică și a căpătat popularitate foarte mare ca animal de companie, fiind crescută în toată lumea. Este o pasăre foarte activă, jucăușă și care cântă mult pe tot parcursul vieții sale. Datorită vivacității sale, zebra australiană este îndrăgită de iubitorii de păsări de toate vârstele.


1 Aprilie - ZIUA INTERNAȚIONALĂ A PĂSĂRILOR

Această zi este marcată anual în cadrul programului UNESCO „Omul și biosfera”. Primul act prin care se protejau păsările a fost o Convenție Internațională pentru protecția păsărilor utile pentru agricultură semnată la Paris, în 19 martie 1902, de către reprezentanții a 13 țări europene. Convenția a fost ratificată la 6 decembrie 1905 și a intrat în vigoare la 1 aprilie 1906. La 18 octombrie 1950, tot la Paris, a fost semnată o altă Convenție internațională privind protecția păsărilor, care a înlocuit documentul precedent.

Ziua Păsărilor semnifică atât marcarea semnării Convenției, dar și perioada migrației de primăvară. Primul eveniment ecologic al lunii aprilie, cu o istorie centenară, are ca scop să educe generațiile noi spre a iubi și a avea grijă de păsările sălbatice.

Păsările contribuie la stabilitatea climei, oxigenează aerul, transformă poluanții în nutrienţi și deoarece se află în vârful lanțului trofic, sunt un adevărat indicator al stării generale a biodiversității. Dacă ele încep să dispară, mediul se află în pericol și trebuie să acționăm.


În perioada stării de urgență, păstrăm legătura cu publicul nostru prin intermediul paginilor noastre de socializare și a site-ului. Ne puteți astfel „vizita” online!

Periodic, specialiștii noștri vor aduce în atenția pasionaților de științele naturii informații și imagini despre exponatele noastre. Astăzi, veți afla despre un exponat aflat în expoziția permanentă „Păduri din România”.

Exponatul ales de muzeograful dr. Ghiurcă Daniel, unul dintre specialiștii Muzeului de Științele Naturii Bacău este:

NĂPÂRCA
(Anguis colchica)

Ordinul Squamata, Familia Anguidae

Descriere

Năpârca sau șarpele de sticlă, cum mai este denumită, este o specie de șopârlă apodă – adică fără membre, motiv pentru care poate fi ușor confundată cu un șarpe.

Este singura specie de șopârlă fără membre din România și poate ajunge la o lungime de până la 50 de cm.


În perioada stării de urgență, păstrăm legătura cu publicul nostru prin intermediul paginilor noastre de socializare și a site-ului. Ne puteți astfel „vizita” online!

Periodic, specialiștii noștri vor aduce în atenția pasionaților de științele naturii informații și imagini despre exponatele noastre.

Exponatul ales de muzeograful Anca Tudor Andrei, unul dintre specialiștii Muzeului de Științele Naturii Bacău este:

Barza neagră
     (
Ciconia nigra)

Este o pasăre de talie mare, având anvergura aripilor de 173–205 cm şi o greutate de 2,9–3 kg.

Răspândire

Pasărea poate fi văzută în Europa, Africa de Nord, părțile nordică și centrală ale Asiei și părțile nordică și centrală din Peninsula Arabică. În nord este răspândită până în țările baltice și sudul Siberiei. Iernează în sudul continentului African.

În România este prezentă doar în perioadele de cuibărire, începând cu luna martie şi până în septembrie-octombrie, când zboară către cartierele de iernare.


În perioada stării de urgență, păstrăm legătura cu publicul nostru prin intermediul paginilor noastre de socializare și a site-ului. Ne puteți astfel „vizita” online!

Periodic, specialiștii noștri vor aduce în atenția pasionaților de științele naturii informații și imagini despre exponatele noastre.

Exponatul ales de muzeograful dr. Irina Mădălina Ardei, unul dintre specialiștii noștri în domeniul botanicii este:

BRÂNDUȘA AURIE
(
Crocus chrysanthus)

Odată cu apropierea primăverii, după topirea zăpezii, apare o floare splendidă, de forma unei cupe de culoare galben-aurie. Aceasta este brândușa aurie (Crocus chrysanthus) care ne încântă prin eleganța și delicatețea sa.

Este o specie rară, perenă, pitică (7-15 cm), din familia Iridaceae, ce are ca areal Peninsula Balcanică și sud-estul României. În țara noastră crește sub formă de pâlcuri dese, în regiunea colinară pe pajiști xerofile, în locuri stâncoase din județele Constanța și Tulcea. Aceasta a devenit vulnerabilă din cauza pășunatului excesiv dar și a colectării intensive pentru buchețele de primăvară.


Exponatul lunii la Muzeul de Științele Naturii

EXPONATUL LUNII MARTIE la Muzeul de Științele Naturii

DEDIȚELUL (Pulsatilla  pratensis (L.) Mill. ssp. nigricans (Störck) Zämelis)

Dedițelul (Pulsatilla pratensis ssp. nigricans) numit popular și sisinel sau floarea Paștelui este o specie perenă, rară, din familia Ranunculaceae, ce poate atinge 10-30 cm înălţime.

Exponatul lunii la Vivariu

EXPONATUL LUNII MARTIE, la Vivariu, este
CARASUL AURIU
(Carassius auratus)

DENUMIRE POPULARĂ: carasul roșu, carasul chinezesc, peștișorul de aur.

RĂSPÂNDIRE PE GLOB: originar din China, a fost introdus în apele naturale din Europa, America de Nord, Australia etc.


Evenimentul lunii la Observatorul Astronomic

Observații astronomice

Observatorului Astronomic „Victor Anestin” organizează periodic sesiuni de observații astronomice cu publicul larg asupra unor fenomene astronomice (eclipse de Soare și de Lună, tranziturile planetelor interioare peste discul Soarelui, etc) sau asupra diverselor categorii de corpuri cerești (Soare, Lună, planete, roiuri stelare, galaxii, etc).